E-Antropolog

CÂTEVA DATE PRIVIND CEL MAI VECHI TRICOLOR ROMÂNESC DIN ZARAND (1869)

06 decembrie 2010 Destin Valah Transilvania

Cercetările întreprinse în diverse instituţii, biserici, case parohiale, şcoli continuă să ne rezerve unele descoperiri deosebit de valoroase pentru istoria culturală şi spirituală a poporului român. Una dintre cele mai importante descoperiri făcute de către noi, în vara anului 2004, a fost un steag tricolor confecţionat în anul 1869, pe care-l considerăm una dintre cele mai valoroase piese. Descoperirea, de fapt redescoperirea acestui tricolor românesc, a avut loc în cadrul bisericii ortodoxe din satul Crişan (comuna Ribiţa), judeţul Hunedoara.

Satul Crişan (care până în anul 1930 s-a numit Vaca) a mai oferit şi alte asemenea surprize arheologilor sau istoricilor care au păşit pe acolo în decursul anilor. În anul 1934, reputatul istoric dr. Ioan Lupaş a întreprins în satul Crişan o cercetare pentru culegerea unor date privind Răscoala din 1784, în special despre unul dintre conducătorii ei, Gheorghe Crişan, născut în acest sat.[1] Istoricul Ioan Lupaş a sosit în sat în ziua de luni, 18 septembrie 1934, fiind însoţit de profesorii Liceului „Avram Iancu” din Brad, dr. Ioan Radu şi Dumitru Rusu.[2] A fost vizitată şcoala şi „biserica, unde a cercetat cărţile vechi de se află în biserică, de pe la 1708 începând”[3]. De asemenea, au vizitat monumentul lui Crişan, operă a sculptorului Marcel Olinescu, inaugurat în anul 1929, în urma unei colecte organizate la nivelul întregii ţări.

Istoricul Ioan Lupaş s-a interesat şi de familia lui Gheorghe Crişan în vederea obţinerii de noi date pentru cartea „ce Domnia Sa o va scrie pentru serbările ce se vor ţine în toamna anului 1934, când se împlinesc150 de ani de la revoluţia lui Horia”[4]. Cu această ocazie, istoricul a mai aflat că încă se mai păstra casa părintească a eroului, deşi refăcută (după incendiul care a distrus-o parţial în timpul Revoluţiei din 1848, în urma aprinderii satului de către trupele represive maghiare pătrunse pe Valea Crişului Alb). A publicat imaginea casei în cartea sa Răscoala ţăranilor din Transilvania la anul 1784[5]. Pe baza acestei imagini s-a trecut la refacerea Casei memoriale Crişan, inaugurată la 4 noiembrie 1979[6].

O altă importantă descoperire a fost legată de existenţa unei vechi mănăstiri ortodoxe care a funcţionat aici vreme de peste două secole. La insistenţele noastre, în vara anului 1990, un grup de arheologi de la Cluj, Bucureşti şi Deva au efectuat un sondaj pe locul indicat de toponimul „La Mănăstire”, aflat în apropierea hidronimului „Pârâul Mănăstirii”.[7] În campania din anul următor a fost dezvelit întregul complex mănăstiresc, ridicat în mai multe etape, începând din ultima parte a secolului al XVI-lea. Importanţa descoperirii arheologice de aici a determinat Episcopia Ortodoxă a Aradului şi Hunedoarei să treacă la reactivarea mănăstirii, prin ridicarea unui nou edificiu a cărui piatră de temelie a fost sfinţită la 29 iunie 1992.

Revenind la steagul redescoperit de către noi în vara anului 2004, trebuie să menţionăm că el a fost găsit în contextul strângerii unor date pentru întocmirea unei monografii a acestui sat istoric din Zarand, în care s-a născut Crişan, cel de-al treilea căpitan al Răscoalei din 1784, alături de Horea şi Cloşca. Biserica în care s-a păstrat steagul a fost construită în anii 1844-1852 şi a constituit unul dintre obiectivele cercetării noastre. Au fost cercetate cu de-amănuntul interiorul bisericii, turnul şi mai ales podul. Aruncând o privire printre obiectele bisericeşti scoase din uz şi depozitate aici, atenţia ne-a fost reţinută de un steag înfăşurat în jurul băţului de lemn, având culorile roşu, galben şi albastru. Prima noastră impresie a fost că am descoperit steagul care a însoţit delegaţia comunităţii Crişan la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.

Dar surpriza a fost totală în momentul desfăşurării steagului, când am văzut inscripţia de pe el. Era un steag tricolor cu aproape 50 de ani mai vechi. Pe tricolor se află inscripţia „Trăiască Dr. J. Hodoşiu, 1869”[8]. Pentru publicarea sa, dar mai ales pentru descifrarea semnificaţiei acestei date, am început o cercetare a tuturor surselor posibile pentru a afla cărui eveniment important i-a fost dedicat. Toate relatările documentelor de arhivă, presă sau memoriale ne indică că cel mai important eveniment din Zarand, din cursul anului 1869, a fost deschiderea cursurilor Gimnaziului greco-ortodox din Brad.

În ceea ce priveşte personalitatea dr. Iosif Hodoş, contribuţia sa la dezvoltarea culturală şi a învăţământului din Zarand este pe deplin cunoscută. În acţiunea pentru înfiinţarea acelui gimnaziu Iosif Hodoş a jucat un rol de frunte între intelectualii români ai Zarandului. El ridică problema înfiinţării şcolii în cadrul adunării comitatului, ce a avut loc la 12 ianuarie 1862.[9] Amintim că dr. Iosif Hodoş este cel care, în cadrul unor adunări ce au avut loc la Brad (20 februarie), Băiţa (4 martie) şi Hălmagiu (18 martie 1862), a determinat reprezentanţii a 92 de comune din Zarand să ofere împrumutul de stat din anul 1854 „spre formarea unui fond solid pentru gimnaziul gr. răsăritean în Brad”[10].

În comisia şcolară a comitatului Zarand, din partea cercului Brad, a fost ales şi preotul Ioan Manea din Vaca.[11] Dar cu toate eforturile depuse de elita politică şi intelectuală, aprobarea statutelor noii instituţii de învăţământ a fost obţinută abia la 14 iulie 1869. După serioase pregătiri, deschiderea cursurilor a avut loc în data de 30 septembrie 1869.

Fruntaşii comunităţii Vaca (azi Crişan), în frunte cu preotul Ioan Manea şi judele (primarul) Ioan Brana, au confecţionat steagul care i-a însoţit la acest important eveniment cultural. Ei au participat, în anul următor, şi la inaugurarea festivă a gimnaziului, care a avut loc pe 21 mai 1870, eveniment la care au luat parte toţi fruntaşii politici şi intelectuali din Zarand şi sute de ţărani din satele învecinate.[12] Cu acest prilej, dr. Iosif Hodoş, unul dintre principalii artizani ai înfiinţării gimnaziului, a vorbit celor adunaţi pe tema: „Despre şcoala la români în genere, şi în special la românii din Zarand”[13].

În anul 1872 steagul tricolor a mai fost purtat cu ocazia alegerilor de deputaţi. Protopopul Zarandului, Nicolae Mihălţian, invita toţi preoţii la o consfătuire ce s-a desfăşurat în luna mai, în casele preotului Tulea, îndemnând credincioşii să se înscrie pe listele de alegători „fiindcă grea răspundere zace asupra Frăţiilor Voastre şi toată naţiunea se uită asupra voastră”[14]. Cu ocazia consfătuirii desfăşurate la Brad, în 1 iulie st.v., protopopul Zarandului le-a cerut tuturor „preoţilor să vie cu credincioşii la alegere, purtând pretutindeni steaguri naţionale”[15]. Dar momentul morţii lui Avram Iancu, când a fost deschisă o anchetă a Ministerului de Interne maghiar pentru arborarea steagului tricolor pe casa lui Ioan Simionaşiu[16], a pus în alertă şi locuitorii satului Crişan, care au luat măsuri deosebite pentru păstrarea cu sfinţenie a acestui tricolor. Conform tradiţiei, el a fost ascuns în partea superioară a turnului bisericii până în toamna anului 1918, când a izbucnit revoluţia. Atunci el a fost coborât şi purtat în fruntea gărzii naţionale române formate din foşti combatanţi ai Primului Război Mondial şi aflate sub conducerea lui Cor Tănase.[17]

Deşi documentele cercetate până în prezent nu menţionează, credem că steagul tricolor i-a însoţit pe participanţii din sat şi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.

Un alt moment important la care steagul tricolor a fost dus este cel al sărbătoririi centenarului naşterii lui Avram Iancu, în anul 1924. Cu acea ocazie, cele mai vechi steaguri, dar şi cele care luaseră parte la Adunarea de la Alba Iulia, au împodobit poarta triumfală ridicată la Ţebea pentru primirea Majestăţii Sale Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria.[18] Vechiul steag al comunităţii Crişan a fost aşezat atunci pe locul central al porţii triumfale. Apoi el a fost reaşezat la locul său în cadrul bisericii din sat, amintind permanent credincioşilor despre măreţele evenimente la care i-a însoţit pe reprezentanţii comunităţii.

Un alt moment, de astă dată critic, în existenţa tricolorului l-a constituit situaţia politică gravă de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, cu ocazia reîntoarcerii grosului trupelor sovietice de pe front.

Grupuri izolate de soldaţi străbăteau satele, confiscând animale şi obiecte de prin gospodăriile locuitorilor, îmbătându-se şi jignind femeile. Trei soldaţi au ajuns şi în satul Crişan, intrând în conflict cu un grup de locuitori, în frunte cu preotul Tiberiu Perian[19], care luaseră apărarea unor femei tinere din sat. Se pare că celor trei soldaţi le-a fost aplicată o corecţie severă, întrucât a doua zi au revenit în sat cu forţe sporite ca să-l prindă pe preot. Acesta a fost anunţat de către o femeie din sat, şi sărind pe fereastră şi prin grădini, cunoscând topografia locurilor, s-a refugiat în pădurea dintre satele Crişan şi Ribiţa.

De acolo, îngrijorat de soarta steagului, a trimis vorbă unui copil din sat, fiul cântăreţului Ioan Golda a Marinii, numit Viorel Ioan, să ia steagul din biserică şi să-l urce în turn, la vechiul loc de păstrare din perioada austro-ungară.[20] După acest episod, steagul a fost înfăşurat într-un material mai rezistent şi pregătit pentru o mai lungă perioadă de păstrare secretă, care a corespuns vremurilor persecuţiilor comuniste dintre anii 1947 şi 1964. Înainte de moartea preotului Tiberiu Perian, a fost coborât şi expus din nou în biserică pentru puţin timp şi apoi iar depozitat, împreună cu alte obiecte scoase din uz, în podul bisericii, unde l-am redescoperit în anul 2004.

Şi acum câteva consideraţii asupra vechimii şi importanţei acestui tricolor românesc. Este cunoscut faptul că la Adunarea de la Blaj, din 3/15 mai 1848, culorile steagului purtat de români erau roşu, alb şi albastru[21]. Delegaţiei românilor trimise la Dieta din Cluj, în frunte cu episcopul Lemeni, i s-a imputat de către maghiari faptul că românii au purtat steag „muscălesc”.[22]

Oficializarea steagului României, având culorile roşu, galben şi albastru, a avut loc sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, la 1 septembrie 1863.[23] Steagul României se compunea din cel al Moldovei, având culorile albastru şi roşu, şi al Munteniei, ce avea culorile albastru şi galben.[24] De altfel, dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a avut un puternic ecou în Zarand. Dintr-o scrisoare a lui Amos Frâncu, trimisă din Baia de Criş lui Iosif Hodoş, la 14 martie 1861, aflăm că la diferite serbări se cânta, alături de „Deşteaptă-te române”, şi „Hora Unirii” şi „Marşul lui Cuza”.[25] Deci nu este de mirare că steagul tricolor oficializat în România era cunoscut şi românilor din Zarand.

Cert este că tricolorul românesc redescoperit în biserica din satul Crişan din Zarand este cel mai vechi cunoscut până acum în această zonă şi unul dintre cele mai vechi din întreaga Transilvanie. De asemenea, steagul tricolor de la Crişan ne mai dovedeşte şi puternicele şi statornicele legături dintre românii din Transilvania şi fraţii lor de peste Carpaţi.[26]


[1] Casa parohială Crişan, Cronica parohială a parohiei Crişan (Vaca), Jud. Hunedoara, p. 3-30.

[2] Ibidem.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem.

[5] Ioan Lupaş, Răscoala ţăranilor din Transilvania la anul 1784, Cluj, 1934, p. 84.

[6] Drumul socialismului, Deva, nr. 6842, 6 noiembrie 1979.

[7] Adrian Andrei Rusu, Ioachim Lazăr, Gheorghe Petrov, Mănăstirea Vaca, în „Ars Transilaniae”, II/1992, p. 145-167.

[8] Vezi planşa 1.

[9] Ioachim Lazăr, Învăţământul românesc din sud-vestul Transilvaniei, 1848-1883, Cluj-Napoca, Ed. Argonaut, 2002, p. 254.

[10] Ioan Radu, Monografia gimnaziului gr. or. din Brad scrisă din incidentul jubileului de 50 de ani al gimnaziului, Orăştie, 1920, p. 20.

[11] Ioachim Lazăr, op. cit., p. 256.

[12] Vasile Netea, Lupta românilor din Transilvania pentru libertatea naţională (1848-1881), Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1974, p. 321.

[13] Ibidem.

[14] Alexandru Fugătă, Din trecutul parohiei Crişan, în protopopiatul Zarand, în „Telegraful Român”, nr. 60, 19 august 1933.

[15] Ibidem.

[16] Aurel Decei, Moartea şi înmormântarea lui Avram Iancu în ancheta Ministerului Afacerilor Interne Regal Maghiar. Documente inedite, în „Revista arhivelor”, 1973, LX, Supliment, p. 443.

[17] DJHAN, Fond Prefectura judeţului Hunedoara, Dosar 102/1931, f. 2. Cor Tănase fusese mobilizat în anul 1914, la vîrsta de 24 de ani. Era căsătorit şi avea 1 copil.

[18] Alexandru Fugătă, loc. cit., p.1-3.

[19] Preotul Tiberiu Perian era născut în anul 1907 şi a păstorit credincioşii din parohia Crişan până la moartea sa, survenită în anul 1965.

[20] Informaţie primită de la preotul Ioan David, în vârstă de 60 de ani.

[21] Iosif Sterca Şuluţiu, Tricolorul românesc, în „Transilvania”, XXXII, nr. 10, decembrie 1901, p. 295-305.

[22] Ibidem.

[23] Ibidem.

[24] Ibidem.

[25] Enea Hodoş, Din corespondenţa lui Simion Bărnuţiu şi a contemporanilor săi, Sibiu, 1944, p. 75.

[26] Tricolorul din Crişan, în „Hunedoreanul”, nr. 1454, 5 ianuarie 2006.

QUELQUES DATES CONCERNANT

LE PLUS VIEUX DRAPEAU TRICOLORE

DE ZARAND (1869)

R é s u m é

Dans le comble de l’église du village de Crişan (le département de Hunedoara) on a decouvert accidentellement un drapeau tricolore datant de 1869. Le drapeau, ayant les couleurs rouge, jaune et bleu, porte l’inscription „Vive J. Hodoşiu, 1869”. Les villageois – leur prêtre en tête – ont porté ce drapeau durant les élections de 1869 et à l’inauguration du lycée de Brad. Pendant la domination hongroise le drapeau a été caché dans la tour de l’église.

En 1924, à l’occasion de la visite du Roi Ferdinand et de la Reine Maria à Ţebea, pour le centenaire de la naissance d’Avram Iancu, on a pavoisé de ce tricolore un arc de triomphe.

Ce drapeau, l’un de plus vieux de la Transylvanie, a été confectionné six ans après q’Alexandru Ioan Cuza ait rendu officiel, le 1 septembre 1863, le tricolore comme symbole d’État de la Roumanie. Les couleurs rouge, jaune et bleu font preuve de forts liaisons qui unissent les Roumains habitant les versants des Carpathes.

[1] Casa parohială Crişan, Cronica parohială a parohiei Crişan (Vaca), Jud. Hunedoara, p. 3-30.

[1] Ibidem.

[1] Ibidem.

[1] Ibidem.

[1] Ioan Lupaş, Răscoala ţăranilor din Transilvania la anul 1784, Cluj, 1934, p. 84.

[1] Drumul socialismului, Deva, nr. 6842, 6 noiembrie 1979.

[1] Adrian Andrei Rusu, Ioachim Lazăr, Gheorghe Petrov, Mănăstirea Vaca, în „Ars Transilaniae”, II/1992, p. 145-167.

[1] Vezi planşa 1.

[1] Ioachim Lazăr, Învăţământul românesc din sud-vestul Transilvaniei, 1848-1883, Cluj-Napoca, Ed. Argonaut, 2002, p. 254.

[1] Ioan Radu, Monografia gimnaziului gr. or. din Brad scrisă din incidentul jubileului de 50 de ani al gimnaziului, Orăştie, 1920, p. 20.

[1] Ioachim Lazăr, op. cit., p. 256.

[1] Vasile Netea, Lupta românilor din Transilvania pentru libertatea naţională (1848-1881), Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1974, p. 321.

[1] Ibidem.

[1] Alexandru Fugătă, Din trecutul parohiei Crişan, în protopopiatul Zarand, în „Telegraful Român”, nr. 60, 19 august 1933.

[1] Ibidem.

[1] Aurel Decei, Moartea şi înmormântarea lui Avram Iancu în ancheta Ministerului Afacerilor Interne Regal Maghiar. Documente inedite, în „Revista arhivelor”, 1973, LX, Supliment, p. 443.

[1] DJHAN, Fond Prefectura judeţului Hunedoara, Dosar 102/1931, f. 2. Cor Tănase fusese mobilizat în anul 1914, la vîrsta de 24 de ani. Era căsătorit şi avea 1 copil.

[1] Alexandru Fugătă, loc. cit., p.1-3.

[1] Preotul Tiberiu Perian era născut în anul 1907 şi a păstorit credincioşii din parohia Crişan până la moartea sa, survenită în anul 1965.

[1] Informaţie primită de la preotul Ioan David, în vârstă de 60 de ani.

[1] Iosif Sterca Şuluţiu, Tricolorul românesc, în „Transilvania”, XXXII, nr. 10, decembrie 1901, p. 295-305.

[1] Ibidem.

[1] Ibidem.

[1] Ibidem.

[1] Enea Hodoş, Din corespondenţa lui Simion Bărnuţiu şi a contemporanilor săi, Sibiu, 1944, p. 75.

[1] Tricolorul din Crişan, în „Hunedoreanul”, nr. 1454, 5 ianuarie 2006.

QUELQUES DATES CONCERNANT

LE PLUS VIEUX DRAPEAU TRICOLORE

DE ZARAND (1869)

R é s u m é

Dans le comble de l’église du village de Crişan (le département de Hunedoara) on a decouvert accidentellement un drapeau tricolore datant de 1869. Le drapeau, ayant les couleurs rouge, jaune et bleu, porte l’inscription „Vive J. Hodoşiu, 1869”. Les villageois – leur prêtre en tête – ont porté ce drapeau durant les élections de 1869 et à l’inauguration du lycée de Brad. Pendant la domination hongroise le drapeau a été caché dans la tour de l’église.

En 1924, à l’occasion de la visite du Roi Ferdinand et de la Reine Maria à Ţebea, pour le centenaire de la naissance d’Avram Iancu, on a pavoisé de ce tricolore un arc de triomphe.

Ce drapeau, l’un de plus vieux de la Transylvanie, a été confectionné six ans après q’Alexandru Ioan Cuza ait rendu officiel, le 1 septembre 1863, le tricolore comme symbole d’État de la Roumanie. Les couleurs rouge, jaune et bleu font preuve de forts liaisons qui unissent les Roumains habitant les versants des Carpathes.

[1] Casa parohială Crişan, Cronica parohială a parohiei Crişan (Vaca), Jud. Hunedoara, p. 3-30.

[1] Ibidem.

[1] Ibidem.

[1] Ibidem.

[1] Ioan Lupaş, Răscoala ţăranilor din Transilvania la anul 1784, Cluj, 1934, p. 84.

[1] Drumul socialismului, Deva, nr. 6842, 6 noiembrie 1979.

[1] Adrian Andrei Rusu, Ioachim Lazăr, Gheorghe Petrov, Mănăstirea Vaca, în „Ars Transilaniae”, II/1992, p. 145-167.

[1] Vezi planşa 1.

[1] Ioachim Lazăr, Învăţământul românesc din sud-vestul Transilvaniei, 1848-1883, Cluj-Napoca, Ed. Argonaut, 2002, p. 254.

[1] Ioan Radu, Monografia gimnaziului gr. or. din Brad scrisă din incidentul jubileului de 50 de ani al gimnaziului, Orăştie, 1920, p. 20.

[1] Ioachim Lazăr, op. cit., p. 256.

[1] Vasile Netea, Lupta românilor din Transilvania pentru libertatea naţională (1848-1881), Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1974, p. 321.

[1] Ibidem.

[1] Alexandru Fugătă, Din trecutul parohiei Crişan, în protopopiatul Zarand, în „Telegraful Român”, nr. 60, 19 august 1933.

[1] Ibidem.

[1] Aurel Decei, Moartea şi înmormântarea lui Avram Iancu în ancheta Ministerului Afacerilor Interne Regal Maghiar. Documente inedite, în „Revista arhivelor”, 1973, LX, Supliment, p. 443.

[1] DJHAN, Fond Prefectura judeţului Hunedoara, Dosar 102/1931, f. 2. Cor Tănase fusese mobilizat în anul 1914, la vîrsta de 24 de ani. Era căsătorit şi avea 1 copil.

[1] Alexandru Fugătă, loc. cit., p.1-3.

[1] Preotul Tiberiu Perian era născut în anul 1907 şi a păstorit credincioşii din parohia Crişan până la moartea sa, survenită în anul 1965.

[1] Informaţie primită de la preotul Ioan David, în vârstă de 60 de ani.

[1] Iosif Sterca Şuluţiu, Tricolorul românesc, în „Transilvania”, XXXII, nr. 10, decembrie 1901, p. 295-305.

[1] Ibidem.

[1] Ibidem.

[1] Ibidem.

[1] Enea Hodoş, Din corespondenţa lui Simion Bărnuţiu şi a contemporanilor săi, Sibiu, 1944, p. 75.

[1] Tricolorul din Crişan, în „Hunedoreanul”, nr. 1454, 5 ianuarie 2006.

QUELQUES DATES CONCERNANT

LE PLUS VIEUX DRAPEAU TRICOLORE

DE ZARAND (1869)

R é s u m é

Dans le comble de l’église du village de Crişan (le département de Hunedoara) on a decouvert accidentellement un drapeau tricolore datant de 1869. Le drapeau, ayant les couleurs rouge, jaune et bleu, porte l’inscription „Vive J. Hodoşiu, 1869”. Les villageois – leur prêtre en tête – ont porté ce drapeau durant les élections de 1869 et à l’inauguration du lycée de Brad. Pendant la domination hongroise le drapeau a été caché dans la tour de l’église.

En 1924, à l’occasion de la visite du Roi Ferdinand et de la Reine Maria à Ţebea, pour le centenaire de la naissance d’Avram Iancu, on a pavoisé de ce tricolore un arc de triomphe.

Ce drapeau, l’un de plus vieux de la Transylvanie, a été confectionné six ans après q’Alexandru Ioan Cuza ait rendu officiel, le 1 septembre 1863, le tricolore comme symbole d’État de la Roumanie. Les couleurs rouge, jaune et bleu font preuve de forts liaisons qui unissent les Roumains habitant les versants des Carpathes.

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign