E-Antropolog

O LUCRARE REPREZENTATIVA PENTRU AVANTGARDISMUL ROMANESC

06 decembrie 2010 Destin Valah Diaspora

O LUCRARE REPREZENTATIVĂ PENTRU AVANTGARDISMUL ROMÂNESC

[Michael Ilk: Brâncuşi, Tzara und Rumanische avantgarde, Rotterdam, 1997]

Traian T.Cepoiu

Pe Michael Ilk l-am cunoscut, în urmă cu un an, printr-o fericită întâmplare (este dulce encuentro, aşa cum s-ar exprima San Juan de la Cruz). Iniţiativa i-a aparţinut regretatei văduve a poetului Al. Tudor-Miu, care i-a vorbit despre mine şi despre pasiunea mea pentru opera lui Simion Stolnicu şi a altor avantgardişti, cu prilejul unei vizite pe care Ilk i-a făcut-o în anul trecut, cu puţin înainte de trecerea ei în veşnicie. Imediat după asta, Michael Ilk mi-a trimis o scrisoare din Germania, apoi a urmat un schimb de corespondenţă şi telefoane… În toamna aceasta, la început de octombrie, mi-a bătut la uşă Michaele Ilk în persoană. Ceea ce m-a impresionat de la prima vedere a fost faptul că aveam în faţa mea un tînâr potrivit de înalt, cu ochi albaştri şi părul negru presărat cu firişoare albe, precum macii într-un câmp de grâu, într-un cuvânt – un tănâr cu adevărat frumos la chip – şi, după cum aveam să constat şi la suflet…

Din discuţiile pe care le avem, aflu – în ciuda parcimoniei de care dă dovadă – că s-a născut la 22 oct. 1956, la Timişoara, la răspântie de zodii – între Balanţă, semn de spirit critic şi echilibru şi Scorpion, semn de forţă manifestată atât în bine cât şi în rău, la el talgerul binelui atârnând mai greu… A crescut într-o familie de intelectuali (tatăl – medic, iar mama – contabilă) şi după ce şi-a terminat liceul la Timişoara, a urmat – între 1974 şi 1980 – cursurile Institutului de Arhitectură Mincu, din Bucureşti, obţinând diploma de inginer-arhitect, după care – în 1980 – a plecat în Germania, unde s-a stabilit la Ludwighofen, unde lucrează şi în prezent…

În afară de profesia de inginer Michael Ilk s-a remarcat, încă din liceu şi facultate, printr-o asiduă şi irepresibilă pasiune pentru literatură şi artă – cu precădere cea avangardistă… Rolul acestei preocupări s-a concretizat într-o lucrare memorabilă (care reprezintă debutul său editorial), apărută chiar în aceste zile, în limba germană, în condiţii grafice excepţionale, sub patronajul Muzeului Bochum şi al lui Kunsthel, din Rotterdam.

Cartea (catalog-album) a lui Michael Ilk, pe care-o reţinem acum sub proiector se intitulează (în traducere): Brâncuşi-Tzara şi avangarda românească şi se deschide cu un Cuvânt înainte al autorului (Danksagung) şi o prefaţă (Vorwort) a lui Barbu Brezianu, din Bucureşti.

Cuvântul autorului este precedat de un motto vaticinar al lui Geo Bogza, din 1932, din care desprindem ideea că “va veni o vreme – s-ar putea peste 30 sau 50 de ani – când cu seriozitate să fie studiată mişcarea noastră” (avangardistă, n.n.). Reproduc şi în germană acest motto: “Es wird ein Tag kommen, vielleicht 30 oder 50 Jahren, an dem unsere Bewegung, mit der notwendigen Ernsthaftikeit studiert und untersucht wird” (Geo Bogza zu Sacha Pană, Bukarest, 1932).

Din cuprinsul cuvântului-înainte al autorului desprindem faptul că previziunea lui Geo Bogza a fost puţin întârziată, în sensul că s-a împlinit nu după 30-50 de ani, ci abia acum – la 65 de ani, când prin apariţia lui Michael Ilk s-a produs o adevărată minune, ca urmare a unei expoziţii care a generat acest catalog artisitic. Autorul ne informează în continuare că lucrarea sa se bazează pe cercetarea aproape integrală a tuturor publicaţiilor şi documentelor avantgardiste româneşti, prezentate într-o manieră didactic-cronologică, bine pusă la punct… Am constatat că într-adevăr autorul reţine cele mai semnificative apariţii româneşti avantgardiste, apărute la Braşov, Arad, Bucureşti şi Câmpina, în susţinerea ideii de activitate constantă…

Reţinem şi faptul că – pentru definitivarea acestei monumentale lucrări i-au trebuit nu mai puţin de zece ani, susţinut în acţiunea sa de răbdare, pasiune şi energie tinerească, scopul fiind de a-şi răspunde sieşi şi celor ce-i vor consulta lucrarea: ce, cum şi cât a produs avantgarda românească din chiar momentul apariţiei ei în 1892 şi până în 1947.

În redactarea acestei lucrări a fost normal ca autorul să întâmpine uneori greutăţii insurmontabile (enorme – spune el), dar pe care a reuşit să le depăşească printr-o exemplară perseverenţă (nu diabolică, cum glăsuieşte adagiul roman), răscolind arhivele oficiale din România şi Occident, dar mai ales pe cele personale – ale urmaşilor.

Albumul-catalog realizat de către Michael Ilk cuprinde 128 de pagini, structurate compoziţional în mai multe secţiuni. Prima – Chronologie ne oferă o imagine a mişcării de la începuturile ei, din 1892, conexate prezenţelor lui Arthur Segel, Constantin Brâncuşi şi Hans Mattis-Teutch mai apoi a lui Urmuz ş.a. şi până în 1947, când apare în franceză monografia lui V.G.Palelolog despre Brâncuşi (34 pg.). Urmează o Abbildungsteil (Zeitschriften, Plakate, Illustrierte Bucher şi Oroginalwerke); pg.35-106. Sunt prezente prin text şi ilustraţii publicaţiile: Simbolul, 1912; Chemarea, 1915; Contimporanul, 1922; 75 H.P. (dominat de prezenţa lui Brâncuşi), 1924; Punct, 1924-1925; Integral, 1925-1928; Urmuz, Câmpina, 1928; Unu, 1928-1933; Alge, 1930-1933; Pula, oct.1931; Muci, februarie 1932… sunt înserate în continuare, ilustraţiile la cărţile lui Tristan Tzara, Ilarie Voronca, V.Brauner, Ion Călugăru, Al.Zissu, Benjamin Fondana (Fundoianu), Stephan Roll, Goe Bogza (Celebrul Jurnal de sex, din 1928), Ion Vinea, Felix Aderca, Sacha Pană, Barbu Brezeanu, Dan Faur, Paul Păun, Jaques Costin, Madda Helda, Jean David, Luca Gherasim, Gellu Naum, Const.Nisipeanu, Virgil Teodorescu, Dolfi Trost… Excelează îndeosebi ilustraţiile lui Brâncuşi. Interesantă şi notabilă rubrica consacrată docmentelor timpului, provenitre de la Robert Delanoy, Marinetti, Yves Tanguy, ş.a. Reţinem ca deosebit de preţioasă şi bibliografia principalelor reviste avantagardiste, cum li plakatele şi artele cercetetate, cartea încheindu-se cu o Kurze bio-bibliographische Angeben şi o Sekundare Bibliographie.

În înceheirea acestei cronici de întâpinare la un debut editorial de excepţie (cel al lui Michael Ilk) considerăm imperios necesar să reţinem şi câteva idei din Cuvântul înainte al nonagenarului Barbu Brezianu – printre foarte puţinii supravieţuitori ai fenomenului avantagrdist. El consideră – şi îi dăm dreptate – că lucrrarea lui Ilk vine ca o corectură pentru ceea ce nu s-a făcut în Occident (şi eu adaug: nici la noi!), întrucât se dă la iveală lucrări mai puţin cunoscute, dar semnificative ale lui Brâncuşi, precum şi cele ale etnicilor germani din România, cum şi unele inedite ale lui Tristan Tzara, lucrarrea lui Ilk constituind o premieră mondială în domeniu (eine Premiere zu tun), fapt care trebuie subliniat în mod deosebit…

Aş dori să mai scot în evidenţă şi faptul că tânărul autor îşi declară public gratitudinea pentru cei ce l-au sprijinit în realizarea acestei lucrări, aflaţi în România, Paris, Haga şi prin alte oraşe europene pe care le-a vizitat în acest scop. Paradigmatică ni se pare – ca stare – ideea ca cercetători tineri de la noi să înveţe din lucrarea pe care am prezentat-o ce înseamnă dăruirea până la capăt în realizarea unui ideal… 1]

1] Pentru aceştia, cum şi pentrui toţi cei ce doresc să-şi întregească imaginea despre avangarda românaescă, recomandăm lectura sau relectura unor cărţi, precum Cursul de poezie al lui G.Călinescu, precum şi capitolul special din Istoria lieteraturii române de la origini până în prezent şi de asemenea lucrări similare ale lui Al.Piru, Cv.S.Crohmălniceanu ş.a.

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign