E-Antropolog

Oraşul Târgoviste – istorie şi societate

20 decembrie 2010 Adrian Majuru Muntenia

Orasul Targoviste se situeaza la limita zonei de contact dintre dealurile de incretire si campie, avand o altitudine de la nivelul marii de 280,52 m. Depresiunea intracolinara in care a aparut si s-a dezvoltat o intensa activitate omeneasca este strabatuta de raurile Ialomita, Ilfov si Dambovita, care a favorizat o locuire timpurie inca din preistorie.

Sapaturile arheologice au descoperit in zona cartieului Suseni, in partea de nord a orasului, urmele unei asezari datand din secolele III-IV e.n., ce apartineau popultatiei dacilor liberi, care se aflau insa in circuitul economic al lumii romane. Beneficiind de conditii prielnice de dezvoltare, asezarea sateasca din cartierul Suseni a cunoscut o extindere spre sud si sud-est, ingloband si portiuni din zona Curtii Domnesti.

Intensificarea activitatior economice, dezvoltarea mestesugurilor si a schimbului a facut ca importanta asezarii sa sporeasca, aceasta capatand in timp un caracter periurban. Cu acest prilej, numarul de locuinte devine din ce in ce mai mare si incep sa se deosebeasca tot mai mult de simplele bordeie. De asemenea, sapaturile arheologice desfasurate in zona de sud a orasului, in jurul actualei Biserici Stelea, au permis localizarea unei noi asezari unde s-a putut remarca o locuire mai veche, care este datata catre mijlocul secolului al XIV-lea, Targul de Jos.

Targul de Sus (Suseni) si Targul de Jos, desi situate relativ aproape, acestea au cunoscut o dezvoltare independenta si au avut nume diferite, care, din nefericire nu sunt cunoscute nici pana in ziua de azi, insa cu siguranta in denumirea lor era folosit si cuvantul “targ”.

Paralel cu zona Suseni, in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, Targul de Jos era format din mai multe locuinte de suprafata mai mare ce aveau pivnite incapatoare, unele avand doua incaperi si un coridor, lucru care dovedeste ca si aici se facusera pasi importanti spre urbanizare. Datorita dezvoltarii economice, numarul populatiei a crescut, determinand ca aria asezarii sa se extinda, ceea ce a facut ca distanta dintre cele doua asezari sa se micsoreze.

Dezvoltarea economica si avantajul asezarii intr-un loc strategic, a sporit atentia domniei.Cresterea importantei drumului de pe valea Dambovitei impunea interventia domniei pentru supraveghere. Initierea lucrarilor in vatra Targovistei a fost sesizat pentru prima data de catre Nicolae Iorga, care a intuit ca pe aceste locuri s-a dat batalia din 1368 dintre voievodul Transilvanieisi parcalabul Dragomir al cetaii Dambovita.

Noile conditii istorice, ca si dezvoltarea deosebita pe care o cunoscusera cele doua asezari din actualul teritoriu al orasului, l-au determinat pe Mircea cel Batran sa-si indrepte atentia spre aceste locuri.

Mutarea capitalei la Targoviste a contribuit implicit si la dezvoltarea orasului. Pentru satisfacerea necesitatilor Curtii Domnesti si ale clasei dominante in noua capital, se inmultesc mestesugarii si negustorii, dezvoltandu-se astfel piata si activitatea comerciala. In aceasta domnie se iau masuri pentru construirea unei resedinte domnesti, compusa din casa propriu-zisa, biserica si ziduri de incinta. Construita intr-un plan dreptunghiular, cu dimensiunile exterioare 29×32 m, casa cuprindea beciuri spatioase si parter.

Aproape de casa domneasca a fost construita o biserica, cu plan trilobat, decorate cu fibride subliniate la partea superioara de discuri ceramice smaltuite.Zidurile de incinta erau realizate din bolovani de rau, avand si turnuri de aparare la colturi. Acest ansamblu de constructii reprezenta pentru vremea aceea o mare realizare,in care erau au fost folosite procedee noi nemaiintalnite pana atunci in arhitectura munteneasca.

In cursul primei jumatati a secolului al XV-lea, orasul devenise cel mai important centru economic, administrativ si militar al Tarii Romanesti. Vlad Ţepeş (bază a personajului fabulos Dracula) urcă pe tron în 1456 cu sprijinul prietenilor săi Ioan Huniade şi Ştefan cel Mare şi se înscrie în istorie pentru victoria din 1462 împotriva sultanului Mehmet II, cuceritorul Constantinopolului.

În timpul său a fost construit Turnul Chindiei. In timpul lui Radu cel Mare si Neagoe Basarab, au fost realizate edificii cu deosebita importanta, precum Manastirea Dealu, biserica Sfantul Gheorghe, dar mai ales biserica Mitropoliei. Secolul al XVI-lea a însemnat pentru Târgovişte o epocă de intensă activitate culturală şi constructivă.

Aici a activat primul meşter tipograf din Ţara Românească, Macarie, care a tipărit, începând cu anul 1508, primele trei carţi în limba slavonă cunoscute la noi: „Liturghierul” (1508), „Octoihul” (1510) şi „Evangheliarul” (1512).]

Către mijlocul aceluiaşi secol activitatea tipografică este reluată la Târgovişte de ucenicul lui Macarie, Dimitrie Liubavici, cu un „Molivelnic” (1545) si un „Apostol” (1547). Reluarea unei activităţi artistice şi constructive a fost marcată de zidirea aşezării mănăstireşti ctitorită de Stela Spătarul în jurul anului 1580, pe locul unor construcţi mai vechi datând de la începutul aceluiaşi secol.

In timpul domniei lui Petru Cercel (1583-1585), acesta înfrumuseţează palatul domnesc, biserica şi parcul acesteia, realizează aducţiunea de ape pe conducte de olane, deschide prima turnătorie de bronz pentru tunuri, şi în sfârşit, înfiinţează prima academie domnească. Momentul cel mai de seamă din istoria Târgoviştei l-a constituit domnia lui Mihai Viteazul (1593-1601), în anii căreia oraşul a fost martorul unora dintre cele mai glorioase evenimente din istoria ţării, între care şi victoria purtată aici împotriva oştilor otomane în octombrie 1595.

In vremea lui Matei Basarab se formează în tipografiile de la Dealu şi Mitropolie, două centre de copişti şi miniaturişti. Apar primele cărţi tipărite în limba română: “Carte românească de învăţătura” în Moldova şi “Îndreptarea legii” la Târgovişte, care pot fi considerate printre primele coduri de limbă naţională din Europa. Secolul XVI reprezintă şi perioada în care se dezvoltă la Târgovişte o adevărată şcoală de zugravi de biserici şi iconări, din care fac parte Dobromir şi fiul său, urmaţi în secolele următoare de Stroe şi Radu (de la care s-a păstrat singurul caiet cu modele din epoca folosit până în 1870).

Perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu constituie ultima epocă de reînflorire a Târgoviştei ca centru cultural şi constructiv remarcabil. Se creează acum un stil arhitectural specific românesc, aplicat la marile biserici şi conace construite în acea vreme şi care va fi preluat de celebri arhitecţi români moderni. Este vorba de arcături cu acolade la cerdace şi foişoare, cu stâlpi de piatră puternic ornamentaţi.

După domnia sa, capitala se mută la Bucureşti, eveniment în urma căruia Târgovişte a început sa piardă din puterea economică precum şi din populaţie, accentuat si de perioada fanariota. Insa, la cumpăna dintre veacurile XVIII şi XIX se poate vorbi despre o adevărată renaştere spiritulă naţională, generată de scriitori ai acestor meleaguri care au aşezat temeliile moderne ale limbii române: Ienăchiţă, Nicolae şi Iancu Văcărescu, Vasile Cârlova, Ion Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Alexandru Vlahuţă, Ion Ghica, Ion Alexandru Brătescu-Voineşti, Iancu Constantin Visarion, Elena Văcărescu şi Smaranda Gheorghiu – autoarea unor note asupra călătoriilor sale care au purtat-o până la Polul Nord.

De asemenea, trebuie reamintit faptul ca Târgovişte şi-a plătit tributul de sânge în toate marile bătălii ale naţiunii. În războiul de independenţă din 1877-1878 s-au distins numeroşi comandanţi si ostaşi târgovişteni. În timpul primului război mondial Regimentul III Dâmboviţa nr. 22 a primit Ordinul “Mihai Viteazul” pentru vitejia sa în campania din Transilvania din 1916, şi apoi în timpul marilor bătălii de la Mărăşti, Oituz si Mărăşeşti în 1917. Ultimul eveniment marcant pentru istoria Romaniei a fost executia dictatorului Nicolae Ceausescu precum si a sotiei lui, Elena Ceausescu in orasul Targoviste, in decembrie 1989.

Dezvoltarea econimica a vechii capitale a Tarii Roamanesti cunoaste o deosebita inflorire in acest domeniu. Ocupatiile specifice orasenesti, mestesugurile si comertul, dar si preocuparile legate de agricultura sunt activitatile cu care se identifica orasul Targoviste intre 1600 si 1848. In 1616, se mentiona “bazarul de sus si de jos”, reliefand zone precise in cuprinsul orasului.

Stirea este deosebit de imprtanta, deoarece da posibilitatea sa contureze doua zone principale din punct de vedere comercial, impartire mentinuta pana mai tarziu. Se presupune ca aceste doua zone se aflau in jurul grupului de manastiri si biserici situate la sud de Curtea Domneasca, unde se aflau biserica Stelea, biserica Sf. Ionica, biserica Geartoglu, biserica Sf. Apostoli(azi disparuta), biserica Stolnicului biserica numita Stelea Veche. Bazarul de Sus era situat la nord de Curtea Domneasca, avand in jur un alt numar important de biserici, ceea ce dovedea o intensa locuire. Numele “de Sus”, a fost preluat de un intreg cartier, cunoscut in istoria orasului sub numele sugestiv de Suseni.

In perioada anului 1653, documentele amintesc despre “popa Simion din Mahala” si apoi de “popa Staico ot Mahala “, documente prin care se presupune ca mahalalele se deosebesc la inceput in functie de numele preotilor. Negustorii sau “cupetii”, proprietari de pravalii si pivnite, erau o clasa sociala de mare importanta.

In primii 30 de ani ai secolului al XVII-lea, numarul negustorilor este cel mai ridicat, cunoscundu-se peste 50 de negustori, ceea ce arata ca aveau asigurate conditii favorabile pentru a-si desfasura profesia.Nume precum Fota si Carstea, Coman, Ghinea, Ilie, Manul, Parasco ,Panait si Stanciu bacanul, erau nume cunoscute targovistenilor intre 1635- 1650.

Afacerile rentabile au facut ca acest domeniu sa se dezvolte si intre anii 1690-1700, insa spre sfarsitul secolului XVIII-lea si inceputul secolului XIX-lea, datorita deceselor si lungilor razboaie, a fost incetinita dezvoltarea comertului targovistean.

Desi, orasul decazuse, rolul sau de centru spre care gravitau schimburile de produse din regiune, nu a incetat niciodata.Diversitatea produselor oferite spre vanzare intre cele doua vaduri comerciale existente la inceputul perioadei regulamentare: Targul din Launtru constand in pravalii grupate in jurul bisericii Targului si al strazii cu acelasi nume din central orasului si Targul din Afara, aflat pe drumul spre Campulung, langa santul ce inconjoara orasul si unde in 1832 va incepe constructia bisericii cu hramul Izvorul Tamaduirii.

Targul de Afara se specializase pentru ‘felurite de marfuri si material ce vin spre vanzare pentru indestularea orasului si judetului intreg”, cuprinzand si oborul de vite pe toata saptamana.In aceea perioada, negustorii sunt descrisi ca fiind niste persoane de conditie modesta, ambitiosi si constienti de valoarea banului, dorin sa obitna prestigiul in fata intregului oras.Deci, exista o incercare ce-si propunea sa reinvie la activitatea comerciala in zona centrala si care va domina intregul secol, fapt ce dovedeste in primul rand caracterul comercial al orasului in epoca. Intre 1918-1938, piata orasului isi desfasura inca activitatea comerciala pe vechiul loc situat in zona centrala, “in vecinatatea mitropoliei”.

Piata orasului se compunea din zona numita “Arasta”, care cuprindea numeroase pravalii si atelier mestesugaresti, in dreptul carora apar si primele reclame(1919). Numele de “Arasta” se incetenise inca de la mijlocul secolului al XIX-lea si inseamna, in limba turca, “strada frumoasa”.

In cadrul pietei se desfasura “Oborul saptamanal”, in care erau aduse spre vanzare animale.Cu timpul acesta devine o sursa de murdarie, drept urmare acesta va fi mutat spre zona garii. Astfel se poate constata o diferentiere intre piata orasului si oborul de saptamanal.Targul de alimente ramane in zona centrala, fiind format din “dintr-un sir de pravalii situate la marginea Nordica a Oborului central”, in timp ce “pentru Oborul saptamanal se vorbea de mutarea acestuia in mai multe locuri.”

Targul Mosilor reprezenta un alt targ tinut odata pe an, targ care este mentionat inca din secolul al XV-lea. Cu acest prilej, in acea perioada (1600-1848), se ridicau “pravalii si carciuma… cu umbrar”, asezate “in linie pe doua randuri, lasandu-se ulita larga … de doua trasuri” Aceeasi regula se aplica si “la carele cu bucate, cherestea, olarii,donite si altele”, dorindu-se ca oborul de vite “sa nu stramteze, ci sa fie slobod si incapator indestul”.Incepand din 1852, veniturile acesteia au inceput sa fie arendate la licitatie.Erau instalate umbrare pentru notabililtati si, spre sfarsitul secolului al XIX-lea, aici a inceput sac cante si muzica militara.

Intre 1918 si 1938, Targul concentra un numar mare de mestesugari si negustori care veneau de la mare distant cu produse traditionale: produse de ceramic,”oale si strachini”. Benone Petrescu, martor al acestor evenimente, sesiza ca aici veneau olai din zone si centre ceramice. Oalele din “Muscel” erau decorate cu benzi albe si se deosebeau de cele de pe Valea Ialomitei, decorate cu negru. Acest eveniment era plin de animatie, iar numarul vanzarilor era cel ma ridicat. Erau prezente ardelence cu carpete si sorturi aduse la vanzare si care inviorau prin colorit activitatea comerciala. Se desfasurau multe activitati atractive ce inveseleau lumea.Se instalau lanturi calusei, barci.Greutatile lovite cu barosul care se ridicau in sus, sau se plimbau cu o cotiga pusa pe rulmenti, erau private cu interes de catre multi si prindea in imaginatia unui copil, “o viteza ametitoare”. Nu lipseau exponate cu animale vii: serpi, broaste,vulpi.

De asemenea, impresionau si demonstratiile facute cu ingroparea de viu a unui om in sicriu si dezgroparea dupa mai multe minute. Prezenta “oamenilor anormali”:omul-lup,omul-urs,omul-peste impresionau mult prin vesmintele imblanite.

In 1935, in piata Oborului se instala circul “Royal”, alaturi de care era adus si un lant pentru distractia publicului. La Targul Mosilor nu lipseau nici dulapuri, diferite roti, ateliere foto, baraci cu iluzii optice, panorama, spectacole de papusi, carciumile, vanzatorii de limonada si zaharicale, de sticlarie si maruntisuri.

In ceea ce priveste dezvoltarea culturala a Targovistei, aceasta se caracterizeaza printr-un mediu cultural elevat, inca din secolul al XVII-lea, in care erau prezenti reprezentanti importanti ai renasterii elene. Un factor important ce a generat acest lucru este chiar mitropolia, care a reprezentat un adevarat focar de cultura cu un caracter didactic, necesar pentru educarea tinerilor din acea epoca. Apar asadar, in jurul bisericilor, scoli particulare.

Desavarsirea invataturii la Targoviste a fiului lui Radu Mihnea, numit Alexandru Coconul intareste ideea existentei unor scoli ale caror profesori au avut un nivel cultural inalt si insusiri didactice deosebite: ” foamea si setea… de hrana si adapare sufleteasca” sublinia nevoia de imulsionare catre coordonari superioare.

Scoala din vremea lui Matei Basarab era orientata catre o societate romaneasca bazata pe o cultura ortodoxa din Balcani, ceea ce presupune ca multi dintre tineri stiau limba slavona, insa gandirea si forma de exprimare ramasese in primul rand romaneasca: “multi scripturile le citesc si le vad, dar nu toti inteleg daca nu-o va indrepta pre dansii cineva”.

Scoala a avut meritul incontestabil pentru implementarea unui invatamant organizat si sistematic al limbii romane, ajutand la formarea unor specialisti locali.In acest timp a functionat si scoala greaca si latina sub conducerea lui Pantelimon Ligaridis. Acesta a predat mai intai in casa postelnicului C.Cantacuzino. reusind sa stranga in jurul sau mai multi tineri pe care ii invata retorica si logica greaca si latina. Printre elevii scolii acestuia se intalnesc Draghici si Serban Cantacuzino, Adrian Panonianul, Radu Udriste si Matei, fiul adoptiv al lui Matei Basarab.

Tot in timpul acestuia , exista la Colegiul urban din Roma doi tineri din Targoviste, unul dintre ei chemandu-l Stefan Valahul. De asemenea, s-a acordat atentie si educatiei fetelor. Scrisorile redactate in limba latina, de catre doamna Elina dovedeste faptul ca avea in jurul ei fete tinere instruite la un nivel superior.

In secolul, al XVIII-lea, se infiinteaza scoli in toate resedintele de judet, iar in 1741 se mentioneaza si existent unei scoli la Targoviste, aceasta fiind considerata scoala domneasca al carei dascal slavonesc si romanesc era numit “desavarsit dascal”. Aceste scoli particulare ce existau pe langa biserici, incep treptat sa dispara, fiind inlocuite in perioada regulamentara de scoala nationala infiintata in 1833 si condusa de Mihail Draghiceanu.

Au aparut, insa dificultati financiare pentru realizarea unei constructii destinata acestei functiuni:”aceasta neingrijire din care izvoraste orice mahnire omeneasca, privind multimea copiilor petrecand intru intunecime , caci pana acum nu sunt adapati din rodurile invataturii”(plangeri care indica – dintr-o perspectiva personala-, faptul ca inca de atunci si nu numai, organizarea greoaie si a diferitele neintelegeri reprezinta o trasatura generala a poporului roman). Primul local al Scolii publice a fost infiintat in 1888 in Targul din Launtru, insa, aceasta a fost demolata si inlocuita , in prima faza cu o piata amenajata, urmand ca in prezent, pe acest teren , sa fie construita Posta Locala. Ulterior, tot in acest secol, s-au infiintat mai multe scoli publice: “Scoala Domneasca” (Scoala de baieti nr. 1, azi Scoala Populara de Arta), Scoala nr.1 de fete,Scoala nr.2 de baieti si de fete, Construirea gimnaziului Ienachita Vacarescu, Scoala primara mixta nr.3 Eliza si Samuel A. Iosif, Scoala israelita,Liceul Nicolae Filipescu.

Din punct de vedere cultural, inceputul secolului trecut a cunoscut o renastere si afirmare nationala. Necesitatea sustinerii acestor idei pe plan local a condus la infiintarea mai multor societati culturale, precum : Societatea Culturala “Progresul” (1876), Liga pentru unitatea cultural a romanilor (1891), Cercul didactic al institutilor din Targoviste (1901), Societatea “Targovistea”, Societatea “Pastrarea si propasirea datinilor stramosesti”(1913), “Societatea pentru protectuarea omului”, Congresul Asociatiei Romane pentru Inaintarea si Raspandirea Stiintei,Sfatul Negustorilor – filiala Targoviste (1914), Cercul sindicatului proprietarilor urbani (1935),”Societatea vaduvelor eroilor de razboi”(1928), “Societatea pentru profilaxia tuberculozei”(1921) etc. Viata cotidiana Vestimentatia purtata cu diferite ocazii era bazata pe tinuta traditionala, in special la femei, iar barbatii deja adopta costumul tipic purtat intre anii 1800-1900.

Ulterior, portul orasenilor se caracteriza prin “hainele nemtesti”, barbatii purtand costum, smochigul fiind folosit foarte des. Moda feminina era mai complexa si mai capricioasa, astfel femeile in varsta foloseau vestimentatia antebelica cu “dantele si funde”, in timp ce tineretul este influentat tot mai mult de moda occidentala, mai simpla si mai accesibila.

Doamnele din lumea buna, preferau moda franceza – rochii mai scurte, palarii simple si tunsoare “ a la garcon”. Acestea intrau in contrast cu femeile din mediul sarac, unde acestea erau mai mult preocupate de gospodaria pe care o aveau decat pentru infatisarea lor. Casatoria a reprezentat o institutie care nu permitea ofiterilor sa se casatoreasca decat cu fete instarite, ce primeau cerificat de onorabilitate.

In familiile burgheze fetele se casatoreau la intre 17- 22 de ani, dupa terminarea pensionului, respective facultatea, iar fetele din mahalale se casatoreau la o varsta mai mica, intre 14 si 15 ani. Nunta a contiunat sa fie un eveniment important in viata oamenilor, era un adevarat specatcol ce se desfasura in diferite noi de modernizare.Multe se abonau la revista “Trup si suflet”, care milita pentru modernizarea imbracamintei, practicarea sportului si un regim de viata ponderat. Odata cu instalearea regimului comunist, in mod automat viata oamenilor s-a schimbat.

In 1977, Revolutia Culturala initiata de Ceausescu a insemnat in Targoviste formarea unui centru industrial, fenomen care a stopat dezvoltarea culturala a orasului. Printre centrele industriale, cele mai importante au fost Uzina de Utilaj Petrolier,Combinatul de Oteluri Speciale si Uzina de Strunguri “SARO”. Acest regim de politica a permis asigurarea locurilor de munca si dezvoltarea unei societati, bazata pe un program strict, in care familia reprezinta nucleul societatii.

Numarul nuntilor si botezurilor a crescut in mod substantial in aceasta perioada. De asemenea, se organizau diferite festivitati precum “Ziua Recoltei”, la care participau si oficialitatile in frunte cu primarul, prefectul si seful de partid. Se desfasurau diferite expozitii de fructe (in special cele de mere) si spectacole de muzica populara, evidentiindu-se printre acestea si “Cantarea Romaniei”, spectacol organizat la Casa Sindicatelor.

Dupa revolutia de din ’89 , în ultimele decenii au loc două ediţii internaţionale de teatru, organzate la teatrul “Tony Bulandra”, numeroase festivaluri internaţionale de folclor. Aici se desfăşoară Festivalul Naţional de Romanţe “Crizantema de aur” care a ajuns la a 40-a ediţie şi festivalul “Moştenirea Văcăreştilor” care a ajuns tot la ediţia a 40-a. Vernisaje expoziţionale de pictura, lansări de carte, relanseaza adevarata viaţa culturala a orasului Targoviste. In ceea ce priveste modul de vestimentatie, din perioada comunista, aceasta era influentata de moda ruseasca si germana.

Oamenii cumparau “la negru” pantaloni raiati si caciulile de iarna specifice rusesti, in schimbul materialelor si lenjeriilor de pat fabricate la Pucioasa, iar cei care mergeau in Republica Democrata Germana (RDG) cumparau aparatura electro-tehnica, boilere pentru apa calda, dulciuri si haine.

Informatiile care veneau din afara tarii erau transmise prin Europa Libera si Radio Bucuresti, care difuzau stiri si emisiuni muzicale precum :“Melodia Preferata”,”Top Twenty” realizata de Cornel Chiriac. La aceste emisiuni musicale puteau fi ascultate melodiile lui Elvis Presley, formatia Beatles, ABBA si BonyM, care au adus schimbari majore in comportamentul (seri distractive), vestimentatia (perciuni,plete si blugii evazati) si preferintele muzicale ale tinerilor .

In present , societatea targovisteana este acaparata ca toate orasele din aceasta tara de fenomenul de globalizare , in care unitatea familialei este perturbata de instabilitatea locurilor de munca si de numarul mare de emigranti, avand ca efect scaderea numarului natalitatii si numarul de casatorii (familii).

Varsta de casatorie este mult mai inaintata decat cea din trecut (incepand de la 25-26 de ani), datorita noilor mentalitati si prioritati (formarea carierei si a unei stabilitati financiare) care se instaleaza in gandirea noii genratii. Cu toate acestea, exista noi proiecte de revitalizare urbana a orasului in special pentru zona centrului vechi si Curtea Domneasca, proiecte sustinute de Printul Duda si IPS Nifon, Mitropolitul si Arhepiscopul Targovistei si Primaria orasului Targoviste. De asemenea documente importante, manuscrise şi cărţi rare pot fi văzute şi studiate la Muzeul de Istorie, Muzeul Tiparului, Muzeul Scriitorilor, Muzeul pictorului Petraşcu, Muzeul Politiei Romane (singurul din tara),Casa Sindicatelor a Tineretului, Casa de Cultură a Municipiului, locuri de manifestare si răspândire a culturii si identitatii a acestui oraş.

autorul studiului: Cornelia Rădulescu

Bibliografie: v Tudor Pamfile, “ Sarbatorile la romani”, Colectia MYTHOS

v Mihai Oproiu, Luminita Oproiu, “ Asezari Satesti de pe Valea Ialomitei”, Editura Bibliotheca, 2000 v

Victor Brandus, “ Pagini din activitatea corala a Targovistei”, 1974 v Muzeul Judetean de Istorie, Dambovita, “Monumente Istorice” v

Mihai Oproiu, Honorius Motoc, “Invatamantul satesc in judetul Dambovita (1870-1900) Documente, Editura Transversal v

George Coanda, “Istoria Targovistei, Cronologie Enciclopedica”, Editura bibliotheca v

Mihai Oproiu, “Targoviste”- vol.1 (1600-1848); vol. 2 (1821-1918); vol. 3 (1918-1938), Editura Bibliotheca, Targoviste

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign