E-Antropolog

ÎNCEPUTURILE ÎNVĂŢĂMÂNTULUI GEOGRAFIC LA BRAŞOV

08 ianuarie 2011 Adrian Majuru Transilvania

O lungă perioadă istorică, cel mai mare şi bogat oraş al Transilvaniei, centru al umanismului cultural, dar şi al spiritului mercantil activ pe vaste spaţii geografice, Braşovul este unul din locurile în care se poate într-adevăr vorbi despre „începuturi ale învăţământului geografic”. Concentrând nevoia practică şi instrucţia intelectuală, centru de multietnicitate emulativă, spaţiu geografic generos înzestrat şi, prin aceasta, atrăgător pentru cei îndrăzneţi şi curioşi, Braşovul a oferit un teren propice de studiu, de acumulare şi transmitere a cunoştinţelor geografice. Iată de ce ne-am propus, în cele ce urmează, să încercăm creionarea câtorva aspecte legate de începuturile învăţământului geografic în Braşov, oglindind perioada de până la începutul secolului trecut.

Încă de la început se cuvin a fi făcute o serie de precizări. În primul rând, trebuie spus că geografia nu doar se predă, ci se mai şi trăieşte; a vorbi despre păduri, munţi şi ape doar din sala de curs nu înseamnă a preda geografie. Din acest motiv se cuvin menţionate tradiţiile şcolare turistico-geografice, legate în special de tradiţia gimnaziului săsesc. Se vorbea odinioară despre Poiana Honterus, unde se adunau elevii, despre Schuller – Muntele Şcolii, adică Postăvarul de astăzi sau despre Schullerau – Poiana şcolii – astăzi Poiana Mare sau de Jos din cadrul Poienii Braşovului. Aceste toponime reflectă o activitate care se desfăşura în cadru instituţionalizat, care asigura şi transmiterea pe viu a lecţiei de geografiei, în afara orelor de clasă. În plus, în Anuarul gimnaziului evanghelic se regăsesc o serie întreagă de relatări asupra excursiilor şcolare în diverse părţi ale ţării şi continentului (din Grecia până în Norvegia)[1]. Cu o astfel de tradiţie nu este de mirare că prima societate turistică din Transilvania a fost înfiinţată de braşoveni („Siebenbürgische Alpenverein in Kronstadt”, 1872, integrată ulterior în SKV) sau că primul ghid turistic al munţilor Ţării Bârsei a apărut în mediul săsesc[2].

În al doilea rând, trebuie subliniat un alt aspect, şi anume cel al etnicităţii. În ciuda unor parti pris-uri afirmate sau nu, o abordare a începuturilor învăţământului geografic nu trebuie să pornească de pe poziţii de adulare a unei etnii sau de criticare a alteia. Braşovul din a doua jumătate a secolului al XIX-lea nu (mai) era un oraş săsesc, sau un oraş românesc sau un oraş maghiar, ci pur şi simplu un oraş multietnic, în care locuiau români, saşi şi maghiari, sau saşi, români şi maghiari, sau maghiarii, saşii şi românii etc. Iată de ce orice abordare a trecutului Braşovului, mai ales modern, şi mai ales din perspectivă educaţional-culturală, trebuie, după părerea mea, să abordeze subiectul din perspectiva tuturor etniilor trăitoare în Braşovul de sfârşit de secol XIX.

Având aceste precizări făcute, să încercăm o scurtă trecere în revistă a începuturilor învăţământului geografic braşovean. Vom începe cu gimnaziul săsesc, şi aceasta nu dintr-o judecată de valoare apriorică, ci luând în considerare tradiţiile. Johannes Honterus, umanistul sas, a publicat în 1530, la Cracovia, o lucrare geografică intitulată Cosmografia, care a cunoscut o răspândire şi o faimă remarcabile, fiind retipărită în peste 30 de ediţii[3]. Devenit rector al gimnaziului braşovean, Honterrus va republica această lucrare, dar şi un manual de geografie pentru elevii săi. „«Geografia» lui Honterus este descrisă de către Gaspar din Pesta ca fiind foarte utilă pentru elevi şi având o hartă a lumii, ca şi hărţi ale bolţii cereşti”[4].

Această tradiţie a învăţământului geografic săsesc poate fi urmărită şi în secolele următoare. Astfel, pe baza unui document de la 1774, se poate constata că în acei ani elevii gimnaziului braşovean studiau geografia, după un manual al lui Du Tresnoy. Cumpăna secolelor XVIII-XIX coincide cu activitatea lui Alexander von Humboldt, (14.09.1769-6.05.1859) şi a lui Carl Ritter (7.08.1779-28.09.1859), consideraţi fondatori ai geografiei moderne. Conturându-se ca o ştiinţă de sine stătătoare, geografia începe treptat să capete şi o greutate mai mare în programele şcolare[5]. Acestui fapt se adaugă şi starea de spirit efervescentă de după 1848, geografia devenind, alături de istorie, una din disciplinele menite să asigure formarea în spiritul elevilor, a sentimentelor patriotice, a legăturii de un anume popor şi de un anume spaţiu geografic.

Desigur, nu ne propunem să intrăm în detalii legate de procesul de învăţământ. Iată de ce ne-am mărginit în a urmări ponderea geografiei în programele şcolare.

1857-1858[6] Gimnaziu

Clasa Nr. ore/nr. total de ore pe săptămână Materia Manualul
1 3/24 Geografie: geografia fizică a Pământului; aspecte fundamentale din geografia politică Bellinger, Lecţii de geografie
2 3/24 Geografie + istorie; [accent pe istorie] Kapp, Primele lecţii de geografie şi istorie
3 3/25 Geografie + istorie; [accent pe istorie] Kapp
4 3/26 Geografie + istorie; lecţii recapitulative de geografie
5 3/28 Geografie + istorie; [accent pe istorie]
6 3/27 Geografie + istorie; [accent pe istorie]
7 2/28 Geografie + istorie; [accent pe istorie]
8 3/27 Geografie + istorie; [accent pe istorie]

1870–1871[7] Gimnaziu

Clasa Nr. ore Materia Manualul
1 3 Geografie: geografia fizică a Pământului; aspecte fundamentale din geografia politică Bellinger, Lecţii de geografie
2 3 Geografie + istorie; [accent pe istorie] Kapp, Primele lecţii de geografie şi istorie
3 3 Geografie + istorie; [accent pe istorie] Kapp.
4 3 Geografie + istorie; lecţii recapitulative de geografie; Istoria şi geografia Transilvaniei

Binder şi Teutsch

5 3 Geografie + istorie; [accent pe istorie]
6 3 Geografie + istorie; [accent pe istorie]
7 2 Geografie + istorie; [accent pe istorie]
8 3 Geografie + istorie; Geografia şi istoria Transilvaniei. Statistica Austriei Teutsch

Şcoala reală

Clasa Nr. ore Materia Manualul
1 3 Geografie: Bazele geografiei; exerciţii de orientare; înţelegerea hărţilor Bellinger
2 3 Geografie + istorie: Geografia continentelor
3 3 Geografie + istorie: Geografia Austriei şi a Europei Centrale; Istoria şi geografia Transilvaniei Binder şi Teutsch

1891–1892[8] Gimnaziu

Clasa Nr. ore Materia Manualul
1 3 Geografie: geografia fizică a Pământului; aspecte fundamentale din geografia politică Pütz
2 3 Geografie + istorie; [accent pe istorie] Kapp, Primele lecţii de geografie şi istorie
3 4 Geografie + istorie; Geografie politică Kapp
4 4 Geografie + istorie; Geografia Europei centrale cu accent pe geografia monarhiei austro-ungare
5 3 Geografia ţărilor importante; Lofert şi Teutsch
6 3 Geografie + istorie; [accent pe istorie]
7 2 Geografie + istorie; geografie politică
8 3 Geografie + istorie; [accent pe istorie]

În Anuarul… din anii 1892-1893, respectiv 1893-1894, Friedrich Schiel publică fragmente dintr-un manual de geografie pentru clasele inferioare ale şcolilor medii. Această lucrare permite astăzi o incursiune în materia ce se preda atunci elevilor şi, prin urmare, asupra nivelului de cunoaştere geografică pe care l-ar fi putut însuşi un elev care urma o şcoală medie.

Manualul este conceput în două părţi mari, una referindu-se la Univers şi Pământ, în ansamblu, iar cea de-a doua detaliind fiecare continent în parte. În prima parte sunt descrise Mercur, Venus, Pământ, Marte, care sunt numite şi „planetele apropiate de Soare”; Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun sunt cele „îndepărtate de Soare”. Se menţionează de asemenea existenţa cometelor, care aparţin şi ele de sistemul solar.

Relativ la Pământ, se arăta forma acestuia, existenţa unei mişcări de rotaţie în jurul propriei axe ca şi a unei mişcări de revoluţie în jurul Soarelui, despre anotimpuri, zone geografice, meridiane, tropice, latitudine, longitudine, posibilităţile de împărţire matematică a suprafeţei Pământului. Pământul era descris ca o sferă puţin aplatizată în două locuri opuse unul altuia. Se arăta însă că aceasta aplatizare e neînsemnată, doar 1/300; aceasta însemna că o sfera de 1 m în diametru ar trebui aplatizata cam cu 3 mm pentru a imita oarecum imaginea Pământului.

O secţiune este dedicată şi argumentelor pentru forma rotundă a Pământului („orizontul ne apare pe loc plan peste tot ca un sector de cerc; dacă se urcă pe deal, orizontul se măreşte în toate părţile; dacă pleacă un vapor de la mal, el se micşorează treptat, întâi dispare corpul vasului, apoi velele, iar în final vârful catargului; vaporul pare înghiţit de mare; când se apropie un vapor de mal, efectul e invers: întâi apare vârful catargului etc.; Pământul a fost deseori înconjurat cu vaporul; umbra Pământului apare la o eclipsă de luna întotdeauna rotundă; deoarece Soarele, Luna şi planetele au forma rotundă, nu o să fie Pământul o excepţie …”). Se mai preciza, pentru satisfacerea curiozităţii unor potenţiali cârcotaşi, că forma rotundă a Pământului e tot atât de deranjată de cei mai înalţi munţi precum o bilă de popice de nişte firele de nisip.

Mai departe există secţiuni specifice pentru hidrografie (cu clasificări, descrieri de elemente specifice etc.), relief, aer etc. Se indica împărţirea Pământului în 5 mări principale şi 5 părţi de uscat. De asemenea, se amintea despre bogăţiile pământului (pe zone geografice): principalele resurse minerale, plante pentru alimentaţie şi utilizările acestora, animale deosebit de importante pentru om.

O secţiune interesantă, care încheie prezentarea generală a Pământului, se referă la Om. Sunt prezentate principalele rase umane (caucaziană/albă – 660 milioane, mongoloidă/galbenă – 600 milioane, etiopiană/neagră – 180 milioane, americană (indiană sau a pieilor roşii) – 10 milioane şi malaeziană – 35 milioane) şi principalele religii (brahmanismul şi budismul, mahomedanismul, iudaismul, creştinismul – catolic, ortodox, protestant).

Partea a doua a manualului analizează, în ordine alfabetică, fiecare continent (Asia, Africa, Europa, America, Australia). Acestea sunt descrise sumar, cu detalii asupra anumitor aspecte considerate importante. Schema de analiză era următoarea: situare, limite, insule, peninsule, relief, ape, climă, produse, populaţie. Sfârşitul manualului cuprindea o listă cu cele mai semnificative mări, fluvii, insule, munţi.

Ceea ce frapează la acest manual, chiar răsfoindu-l, este extraordinara sa orientare pragmatică, limpezimea exprimării şi a prezentării conceptelor. Cu greu ai putea citi un astfel de manual şi să nu reţii aspectele cele mai semnificative. De altfel, programatic, se urmărea nu doar transmiterea informaţiei, ci şi cum se transmite acea informaţie[9]. De asemenea, se remarcă caracterul aplicat al cunoştinţelor transmise, concentrându-se pe acele cunoştinţe necesare formării unei culturi generale suficiente pentru integrarea fără probleme în societate.

Din punctul de vedere al şcolilor moderne din Braşov, cronologic urmează învăţământul românesc. Deşi nu se poate lăuda cu o tradiţie a aplicaţiilor practice şi inovaţiilor în didactica geografică, în gimnaziul ortodox român s-a predat de la început geografia în programa şcolară[10].

În prima perioadă după revoluţia de la 1848-1849, istoria şi geografia erau discipline predate împreună. Scopul declarat al predării geografiei era cunoaşterea sumară a suprafeţei Pământului după împărţirea ei naturală şi politică. Geografia încadra predarea istoriei simetric, fiind accentuată ca predare în clasele I şi IV (câte 3 ore pe săptămână): în clasa I (3 ore pe săptămână) – descrierea suprafeţei Pământului după însuşirile ei naturale şi cunoaşterea popoarelor şi a statelor celor mai însemnate; clasa a IV-a: „geografia populară a patriei şi a Austriei, cu recapitularea dezvoltată a geografiei celorlalte state”. Ca material didactic se folosea manualul de geografie fizică a lui Bellinger, tradus în limba română de G. Munteanu, ca hartă, Scheda, iar ca atlas, era folosit cel al lui Simony. În clasa a IV-a se folosea manualul lui Schmiedl de Statistică populară a Austriei.

Pentru anii 1860-1870, în gimnaziul inferior se predau istoria şi geografia, câte 3 ore pe săptămână. În clasa I se folosea manualul de geografie al lui Bellinger, tradus de G. I. Munteanu, iar în clasa a IV-a, cartea lui Heufler. În cadrul gimnaziului superior, apare ca materie predată – istoria, câte 4 şi apoi 3 ore pe săptămână. Geografia este însă văzută în strânsă legătură cu istoria: scopul predării este „cunoaşterea temeinică a relaţiilor geografice care stau în nex cu evenimentele istorice”[11].

În perioada 1870-1880, geografia şi istoria se predau în medie de trei ori pe săptămână, în fiecare clasă, cu unele reduceri de ore în cazul geografiei, spre finalul intervalului. Manualele de geografie folosite erau cele ale lui Bellinger-Munteanu în clasa I, iar pentru clasa a III-a manualele lui Klun, M. Mihăescu, Sam. Isopescu, precum şi atlasele lui Sydow şi Kozenn.

Perioada 1870-1900 este o perioadă deosebit de agitată pentru gimnaziul românesc, date fiind atât situaţia economică, cât şi atmosfera politică. Acest lucru a determinat o serie întreagă de frământări, restrângeri de activitate sau inconsecvenţe în abordarea unui plan didactic, inclusiv în ceea ce priveşte geografia. Astfel, geografia a fost asimilată ştiinţelor naturii, şi se preda doar în primele trei clase. Se urmăreau ca obiective:

Clasa I gimnazială: relaţiile fizice şi politice ale Pământului (cu specială privire asupra Ungariei), raporturile Ungariei cu ţările mediteraneene.

Clasa II: descrierea Europei, Asiei, Africii, Americii, Australiei

Clasa III: geografie matematică şi fizică.

Din punctul de vedere al manualelor, se înregistrează o îmbogăţire a numărului acestora. Astfel, se foloseau: Compendiul de geografie universală, al lui T. Leontea; Elemente de geografie comparată, de Sam. V. Isopescu; manualul lui I. T. Ciontea şi D. Laky; Geografia pentru şcolile medii, de D. Făgărăşanu şi Silvestru Moldovan; Geografia matematică şi fizică de I. Schmidt etc.[12]

În sfârşit, învăţământul în limba maghiară s-a dezvoltat mai accentuat după formarea statului dualist când, pe de o parte, vorbitorii de limbă maternă maghiară au primit şi un sprijin politico-administrativ, dar şi când, pe de altă parte, în Braşov se înregistrează o creştere a ponderii elementului etnic maghiar. Am urmărit în analiza noastră două şcoli, gimnaziul romano-catolic şi şcoala superioară de stat. În cadrul Gimnaziului superior romano-catolic, structura de predare a geografiei era următoarea:

1876[13]

Clasa Nr. ore/săptămână Cuprins
1 2 Geografia regatului maghiar
2 2 Geografia generală; geografia continentelor
3 2
4
5 1 Geografie politică, matematică şi fizică
6 1 Recapitulare: geografie generală. Geografie politică
7
8

1886[14]

Clasa Nr. ore/săptămână Nr. ore/an Cuprins

Manuale

1 4 126 Geografia regatului maghiar Visontay–Borbás, Descrierea geografică a statului maghiar

Idem, Geografie universitară

Csuday János, Geografia Austro-Ungariei

Schlotz Albert, Geografia politică

Schmid Agoston, Geografia fizică

2 4 126 Geografia continentelor (Europa, Africa, Asia, America, Australia şi Polinezia)
3 2 62 Geografie fizică
4
5
6
7 2 65 Geografia continentelor
8

La Şcoala superioară reală de stat, geografia se preda în clasele I-II şi IV, câte 3 ore pe săptămână.

1886[15]

Clasa Nr. ore/săptămână

Cuprins

Manuale
1 3 Fundamentele geografiei Hunfalvi János, Geografia pentru uzul claselor I şi II

Lange Henrik, Atlas geografic

2 Nu sunt prezentate
3
4
5
6 Nu sunt prezentate
7
8

1890[16]

Clasa Nr. ore/săptămână Cuprins Manuale
1 3 Fundamentele geografiei Brozic Károly — Geografia

Kozma Gyula, Atlas geografic

2 3 Geografia continentelor Brozic Károly — Geografia

Kozma Gyula, Atlas geografic

3
4 3 Geografia politică a Europei Lanko Albert, Geografia politică a monarhiei austro-ungare şi a principalelor state europene.
5
6
7
8

1897[17]

Clasa Nr. ore/săptămână Cuprins Manuale
1 3 Fundamentele geografiei Brozic Károly — Geografia

Kozma Gyula, Atlas geografic

2 3 Geografia continentelor Brozic Károly — Geografia

Kozma Gyula, Atlas geografic

3
4 3 Geografia politică a Europei Jablonski János
5
6
7
8

Ca o curiozitate, să precizăm că în anii 1886 şi 1890 profesorul de geografie era Méhely Lajos, autorul primului ghid turistic al munţilor Ţării Bârsei în limba maghiară[18].

Drept concluzie, se poate remarca o continuitate şi ubicuitate a geografiei în şcolile braşovene, fie ele de stat sau confesionale, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Predarea ei a fost strâns legată de istorie, şi, cu timpul, a devenit unul din instrumentele de inoculare a sentimentelor patriotice pentru elevi. În ciuda diferenţelor etnice, se foloseau – cel puţin în cazul săsesc şi în cel românesc – manuale asemănătoare. Odată cu dezvoltarea atitudinii naţionale a maghiarilor, aceştia au introdus şi folosit în şcoli lucrări redactate de etnici maghiari. Temele folosite în predare reflectau şi ele mentalitatea epocii şi concepţiile ei despre politică, timp şi spaţiu. Dincolo de aceste particularităţi însă, ca o constantă, se remarcă impunerea geografiei ca disciplină şcolară, difuzarea tot mai profesionistă a cunoştinţelor, caracterul deloc provincial al temelor abordate.

Desigur, cercetări aprofundate vor putea detalia şi nuanţa o serie de afirmaţii făcute în lucrarea de faţă.

Abstract

Brasov (Kronstadt) has an old urban history and information about the schools and matters taught in town’s schools comes along with that history. Traditionally, the educational system in Brasov followed the three main Ethnics groups living here, the Germans (Saxons), the Romanians and the Hungarians. The present article brings a comparative Ethnic glimpse about the Geography teaching methods, about textbooks and interest for it, at the beginning of a modern educational system in Braşov.

Bogdan-Florin POPOVICI


[1] Programm des evanghelischen Gymnasiums zu Kronstadt in Siebenbürgen, Kronstadt, 1896, 1997, 1898, 1903, 1905, 1906, 1909.

[2] Eduard Myess, Touren-weide, Braşov, 1890.

[3] Gernot Nussbächer, Johannes Honterus, [Sibiu, 1999], p. 21.

[4] Ibidem, p. 61.

[5] Pentru fundamentarea predării geografiei în gimnaziul braşovean de la autorii menţionaţi anterior, în Samuel Schiel, Andeutungen über die geographischen Unterricht im Untergymnasium, în „Programm des evanghelischen Gymnasiums zu Kronstadt in Siebenbürgen 1857”, Kronstadt, 1857, pp. 1-30.

[6] „Programm des evanghelischen Gymnasiums zu Kronstadt in Siebenbürgen 1857”, Kronstadt, 1857.

[7] Ibidem, 1871.

[8] Ibidem, 1892.

[9] Schiel, loc. cit.

[10] Sursa de bază este Andrei Bârseanu, Istoria şcoalelor centrale române greco-ortodoxe din Braşov, Braşov, 1902; a se vedea în special capitolele despre programa şcoală.

[11] Ibidem, p. 317.

[12] Ibidem, p…..

[13] „A brassói román-katolikus főgymnazium értesítvénye az 1876-1877 tanévről”, Brassó, 1877, passim.

[14] ,,A brassói román-katolikus főgymnazium értesítvénye az 1886-1887 tanévről”, Brassó, 1887, passim.

[15] ,,A brassói magyar királyi állami főreáliskolának értesítője az 1885-86 tanév”, Brassó, 1886, passim.

[16] ,,A brassói magyar királyi állami főreáliskolának értesítője az 1889-90 tanév”, Brassó, 1890, passim.

[17] ,,A brassói magyar királyi állami főreáliskolának értesítője az 1896-97 tanév”, Brassó, 1897, passim.

[18] Méhely Lajos, Turista kalauz, Brassó, 1896.

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign