E-Antropolog

„ORAŞUL CA ORGANISM URBAN. Analogii biologice la nivel structural antropologic urban”

21 martie 2011 Adrian Majuru Antropologie urbana

Structura şi funcţiile componentelor celulare pot reprezenta, în analogie biologico-urbană, o metodă de analiză şi diagnosticare a metabolismului urban, a „bolilor” şi patologiei urbane, precum şi a evaluării unor metode de terapie şi tratament.

Considerată unitate structurală, funcţională şi genetică care îndeplineşte funcţiile organismului biologic, celula are rolul de a înmagazina şi a transmite informaţia genetică. Prin analogie, în urbanism celula, are similaritate cu parcela, lotul care reprezintă cea mai mică unitate structurală şi funcţională din organismul urban, oraşul.

Formată din punct de vedere structural, din trei componente principale: membrană, citoplasmă şi nucleu, celula devine prin analogie cu lotul/parcela o unitate vitală a organismului urban.

Membrana celulară (plasmatică) este o zonă de condensare a citoplasmei care individualizează celula şi o desparte de mediul înconjurător[1], în compoziţia sa intrând substanţe anorganice şi organice. Membrana are permeabilitate selectiva si rol de protecţie, este trilaminată (staturile exterioare sunt de natura proteica iar stratul central este de natura fosfo-lipidica). Membrana defineşte celula ca unitate individuală, separând-o astfel de mediul înconjurător. Pe lângă rolul structural al membranei celulare, aceasta mediază şi controlează interacţiunile celulei cu componentele mediului extracelular.

Membrana” urbană, poate fi asimilată limitelor existente, de la nivel microcelular, al parcelei (în mai multe straturi anvelopante ale prospectului dintre loturi: limită virtuală – limita de lot, sau limite fizice – gard/împrejmuire, aliniament de arbori, circulaţii pietonale, circulaţii carosabile, etc.), până la nivel macrocelular urban, în cazul în care „membrana” se constituie într-o limită de separare virtuală (limită de zonă/subzonă, limita unităţii teritoriale de referinţă, limita intravilanului, limită administrativă, etc.). Din punct de vedere biologic membrana celulară este polarizată, prezentând o încărcătură electrică (determinată de straturile proteice), care îşi poate regăsi analogia la nivel urbanistic prin fenomenele ale vieţii urbane, sau consecinţe de tip structural (la nivelul unor ţesuturi cu diferite funcţiuni urbane, regim de înălţime, structurare, etc.) sau al fenomenelor de tip energetic, emoţional şi informaţional, care au loc între diferite categorii de celule urbane (între parcele situate în vecinătate, între intravilan/extravilan).

Membranele celulelor biologice care vin în contact formând ţesuturi, prezintă zone diferenţiate[2] care leagă celulele între ele, acestea fiind reprezentate de benzi citoplasmatice periferice cu aspect radiar, ce converg către membrana celulară, similar rolului pe care îl au spaţiile verzi în organismul urban, atât ca factor ecologic cu rol de păstrare a echilibrului natural, cât şi în interconectarea şi structurarea spaţială şi volumetrică a oraşului, la nivel local, celular microteritorial (spaţiile verzi parcelare), sau la nivel macroteritorial (unde verzi sau sistemului verde general, macrostructural al oraşului). Funcţiile membranei asigură transportul substanţelor între mediul intern şi extracelular, prin permeabilitate selectivă, care se află sub controlul legilor difuziei şi osmozei şi în acelaşi timp este strâns legat de metabolismul energetic de la nivelul citoplasmei şi al membranei celulare[3]. Permeabilitate este şi o caracteristică a limitelor urbane, asigurând schimburile fizice, energetice, informaţionale şi emoţionale, de tip activ/pasiv, între componente ale organismului urban şi actorii implicaţi în proces (om, comunitate, biodiversitate).

Citoplasma, reprezintă masa de materie vie cuprinsă între membrană şi nucleul celular, fiind alcătuită dintr-o componenta nestructurata (hialoplasma) si o componenta structurata (citoplasma propriu-zisa), având în componenţa sa organite[4]. Analog, în cadrul organismului urban, citoplasma, este reprezentată la nivel microcelular prin suprafaţa lotului, a parcelei, sau la nivel macrocelular urban de suprafaţa, intravilanul oraşului, compuse din diferite categorii de componente structurante (elemente naturale: cursuri de apă, configuraţie şi forme de relief, etc.; zone şi subzone funcţionale, căi de comunicaţie, reţele tehnico-edilitare, etc.) sau nestructurante (reţele virtuale, informaţionale, energetice, fluxuri de bani şi putere, componente psiho-emoţionale şi social-culturale, etc).

Similitudine la nivelul nucleolului celular şi urban: schema structurii inframicroscopice a nucleolului biologic-1 şi nucleol metabolic urban -2 (centru istoric–gravură, Planul Vienei,1683),

Similitudine la nivelul nucleolului celular şi urban: la nivel mezzoteritorial-3 (nucleol tip pattern pentru o dezvoltare urbană rezidenţială în Brondby,

Nucleul celular are forme şi dimensiuni variabile, este aşezat de obicei în centrul celulei, dar poate fi şi împins către periferie, similar vechilor ziduri ale cetăţii, care pot fi integrate în centrul actual sau rămase în afara acestuia, în urma evoluţiei istorice a oraşelor actuale. Numărul nucleelor este variabil în biologie, în funcţie de tipul celular, având un singur nucleu (mononucleare) sau mai multe (polinucleare), similar cu zonele centrale, care pot fi singulare (în cazul aşezărilor umane de dimensiuni mai mici) sau legate într-un sistem de nuclee centrale sau cu caracter de centralitate (în cazul organismelor urbane complexe).

1

Tipologii biologice de ţesut epitelial, conjunctiv, osos şi muscular -1 în analogie cu morfotipologii de ţesuturi urbane istorice - 2

Nucleul are la rândul său o membrană nucleară, care ajută la realizarea schimburilor de substanţe cu citoplasma, similară limitei zonei cu caracter de centralitate din urbanism (zonă istorică, zonă centrală cu funcţiuni reprezentative supramunicipale, municipale, zonale, etc.). Nucleolul, formaţiune corpusculară ce se poate observa în nucleu numai în perioada dintre două diviziuni celulare, îşi găseşte similitudinea cu vatra oraşului, amprenta cea mai veche din punct de vedere istoric şi/sau germen al genius loci, în organismele urbane metabolice.

1

tesutul nervos...Celula Purkinje arbore vascular pulmonar în analogie morfologică cu vederi aeriene din satelit al componentelor peisajelor naturale la nivel macroteritorial

Aşa cum celulele biologice pot exista singure sau asociate în ţesuturi, în organismul urban, parcelele sunt grupate în ţesuturi urbane de diferite tipologii morfotipologice, dar nu pot exista singular (cu excepţia trupurilor izolate de intravilan, situate în extravilanul localităţii respective, localizate în teritoriul administrativ al unităţii teritoriale de referinţă). În biologie, iniţial toate celulele aveau formă sferică, pe parcurs modificându-şi forma în funcţie de rolul îndeplinit (stelate, fusiforme, cilindrice, cubice, piramidale, prismatice), dimensiunile acestora fiind variabile în funcţie de rolul lor si de mediu.

În urbanism, parcelele sunt de diferite tipologii morfotipologice, dar în general de tip rectangular (dreptunghiulare, alungite, cu forme neregulate geometrice).

De asemenea numărul celulelor/parcelelor depinde de o multitudine de factori: mărimea organismului urban, tipologia de ţesut urban, etc.

2
1

Schema unor structuri biologice - ganglion limfatic Schema unor structuri biologice - lobul splenic în analogie cu ţesuturi şi structuri morfotipologice la nivel microteritorial – în cazul unei dezvoltări urbane de tip parcelar ...şi la nivel macroteritorial - peisaje urbane aeriene- orezării China

Ţesuturile grupează celule diferenţiate cu morfologie, structură şi funcţie asemănătoare, având în general aceeaşi origine embriologică sau origini diferite. În organismele urbane, ţesuturile au origini diferite, fac parte din diferite perioade istorice care au marcat dezvoltarea oraşului, un rol important avându-l spaţiul interstiţial, generat de ţesuturi, respectiv sistemul de circulaţii, spaţiul liber, care ajută la metabolismul şi mobilitatea organismului urban.

1

Reprezentarea schematică a reţelei capilare şi a sistemului de reţele/griduri/ţesuturi urbane la nivel micro şi macrourban: sistemul reţelelor de circulaţieşi sistemul de spaţii -2 verzi în cazul unei dezvoltări urbane şi în cazul peisajelor naturale şi/sau construite, antropice

Similarităţile cu biologia, sunt exprimate la doua niveluri ale organismelor urbane metabolice, privite ca întreg, sau privite ca părţi ale acestora. La nivelul macro al organismelor urbane metabolice similaritatea cu celula biologică constă în:

1

Nucleu, membrană şi citoplasmă la nivel biologic (secţiune printr-o sămânţăşi al tipologiilor urbane (zona centrală şi zidurile cetăţii: plan radial Palma Nuova, 1593, Italia -plan radial şi formal-rectangular: Plan Karlsruhe, 1834, Germania

Similarităţile există şi în cazul în care nu luăm în consideraţie întreaga aşezare, ci numai nucleul, care are calităţi adiţionale ce îl fac să semene cu celula fizică, (mai ales când celula este aplatizata), fiind compus din:

În timp ce toate aşezările naturale tind să fie radiale, cele planificate se împart în două categorii de baza, sau o combinaţie a acestora (aşezările radiale şi cele hipodamice). În oponenţă cu aşezările dezvoltate după tipologii organice, naturale, cele planificate au aproape întotdeauna o formalitate în modelul lor constitutiv, exprimată prin geometria formelor spaţiale, prin părţi constitutive egale sau similare, precum texturile urbane, configurate prin loturi, pieţe, clădiri, străzile, etc.

Reacţiile care au loc la nivel celular sunt extrem de importante în schimburile generate între mediul intern şi extern, atât al celulei biologice, cât şi în cazul urban, conducând dincolo de structurarea funcţională, către fenomene extrem de complexe: asimilare, ingestie, consum, degajare, transformare, absorbţie, protecţie, izolare, respiraţie, evaporare, dar mai ales reglare şi comunicare a organismului urban cu mediul extern.

conf. dr. arh. Cerasella Crăciun

Coordonator Secţia Amenajarea si Planificarea Peisajului,

Director Master „Peisaj si Teritoriu,

Facultatea de Urbanism, Universitatea de Arhitectura şi Urbanism “Ion Mincu” Bucureşti.

studiu prezentat in cadrul lucrarilor Conferintei Nationale de Antropologie Urbana, editia i, septembrie 2009, Roman

Bibliografie:

Basham, Richard Dalton , Urban Anthropology: The Cross-Cultural Study of Complex Societies, Mayfield Publisher Co., 1978;

Bohm, D. , Science as Perception-Communication, in F. Suppe ( ed.), The Structure of Scientific Theories, Urbana, University of Illinois Press, 1974;

Choay, Francoise, The Rule and the Model: On the Theory of Architecture and Urbanism, The MIT Press, 1997;

Craciun, Cerasella, Metabolismul Urban. O abordare Neconventionala a Organismului Urban, Editura Universitara “Ion Mincu”, Bucuresti, 2008;

Craciun, Cerasella, articol „Starea de Sanatate a organismului urban si conexiunile cu organismul urban” (pag. 13-20) in publicatia Buletinului Informativ al Centrului de Studii Biosinergetice (ISSN 2066-5717), Bucuresti, Ed. Tipoalex, mai 2010;

Craciun, Cerasella, articol: „Orasul durabil si peisajul”, in Analele Arhitecturii, Bucuresti, 2009, ISSN 1842-7723 (Cod CNCSIS: 257), 2009;

Craciun, Cerasella, articol “Methodes of analysis, diagnosis and therapy in the human settlements’ landscape”, pag.869-879, in Horticulture – Bulletin of University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, Volume 66 (2), Cluj Napoca, 2009;

Craciun, Cerasella, Capitolul: Conturarea unui model de analiza si diagnosticare de tip neconvenţional” (pag. 288-304), în lucrarea “Preocupări recente în planificarea spaţială. Spre Confluenta tendinţelor europene cu priorităţi naţionale”, Editura Universităţii de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”, Bucuresti, 2008;

Craciun, Cerasella, Articol: “Mobilitatea – Transformare şi metamorfoză în metabolismul urban“, (pag.58), in Numarul Tematic: Mobilitate Virtuala ARHITEXT. Arhitectura. Design. Arte., Anul XV, Nr.01-02, ianuarie – februarie 2008;

Driesch, E.G., Science and Philosophy of the Organism, A&C Black, London, 1929;

Driesch, E.G., History and the Theory of Vitalism, Macmillan, London, 1914;

Driesch, E.G., Mind and Body, Methuen, London, 1927;

Gavriluta, Nicu, Antropologie sociala si culturala, Editura Polirom, 2009;

Grimshaw Nicholas, „Structure, space and skin – The work of Nicholas Grimshaw & Parteners”, Ed. Phaidon, Londra, 1993;

Ingold, Tim, Archaeology, Anthropology, Art and Architecture, Routledge, 2009;

Hirsch, Eric si O’Hanlon, Michael (Editor), The Anthropology of Landscape: Perspectives on Place and Space, Oxford University Press, 1995;

Hall, Peter, „Cities in civilization”, Editura Pantheon Books, New York, 1998;

Rogers, E. B., Landscape Design. A Cultural and Architectural History, Harry Abrams Pbs, 2000;

Koestler, Arthur, Lunaticii. Evolutia conceptiei despre Univers de la Pitagora la Newton, Colectia Istoria Ideilor, Ed. Humanitas, Bucuresti;

Kurokawa, Kisho , „Architecture de la Symbiose” , Electa Moniteur , Liguge , Poitiers , 1987;

Lewis, Thomas, The Celular Life, Viking Press, New York, 1974;

Lovelock, James, Gaia. The Practical Science of Planetary Medecine, London, Gaia BooksLtd, 1991;

Maturana, Humberto, R., Varela, Francisco, J., „The Tree of Knowledge. The Biological Roots of Human Understanding”, Shambhala Publications, Inc, Boston&London, Massachusetts, 1998;

Mogoş, Gheorghe, Ianculescu, Alexandru, Cap.I:Compoziţia chimică, structura şi funcţiile diferitelor componente celulare, în Compendiu de Anatomie şi Fiziologie, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti,1974

Mumford, Lewis, “ The City in History: Its Origins, Its Transformations, and Its Prospects”, Harcourt, Brace&Co., New York, 1961;

Needham, J. , Biochemistry and Morphogenesis, Cambridge University Press, Cambridge, 1942;

Norberg – Schultz Christian, Genius loci; Ed. Pierre Mardaga, 1986;

Norberg – Schultz, Christian, Existence, Space & Architecture, Editura Studio Vista, 1971;

Roseland , M., Ed., “Eco-city Dimensions : Healthy Communities, Healthy Planet”, Gabriola , B.C., New Society Publishers , 1997;

Simmel , G.,The Metropolis and mental life” , articol în Simmel : „On Individuality ans Social Forms” , D.L. Levone , Ed., University of Chicago Press, Chicago;

Soleri, Paolo, „The City and the Image of Man”, Cambridge, Mass. – London;

Steiner, Rudolf, «Introduceri la scrierile de stiinte naturale ale lui Goethe », Editura Triade, Cluj Napoca, 1999;

Wigginton Michael si Harris, Jude, The Intelligent Skin, Editura Arhitectural Press, Londra, 2002;

Willey, J. and Sons , Ed. , “Environment, power and society”, New York 1971;

Wilson, Edward, O., „Sociobiologia”, Editura Trei, Bucuresti, 2003;

Wolman , A. ,The metabolism of cities”, articol în Scientific American September, 1965;

Yann, Arthus-Bertrand, ilustratii preluate din Earth from above, Harry N. Abrams. Inc., NY, 1999.*** Heart of the Earth: Restoring the Subtle Levels of Life, Findhorn Press 1998.


[1] Mogoş Gheorghe, Ianculescu Alexandru, Cap.I:Compoziţia chimică, structura şi funcţiile diferitelor componente celulare, în Compendiu de Anatomie şi Fiziologie, Edtura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974, pag.39.

[2] Numite în biologie desmozomi

[3] Mogoş Gheorghe,Ianculescu Alexandru, Funcţiile membranei, în Compendiu de Anatomie şi Fiziologie, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,1974, pag. 40.

[4]Care pot fi: organite specifice (neurofibrile, miofibrile, corpusculii Nissl) si organite comune (ribozomi, mitocondrii, aparat Golgi, lizozomi, centrozom, reticul endoplasmatic).

[5] Ilustraţii preluate din: Mogoş Gheorghe, Ianculescu Alexandru, op. cit., pag 35 şi www.historicurbanplans.com şi Yann Arthus-Bertrand, Earth from above, Harry N. Abrams. Inc., NY, 1999.

[6] Ilustraţii preluate din: Mogoş Gheorghe, Ianculescu Alexandru, op. cit. , pag. 49, 59, 65, 71 şi inserţii de ţesuturi urbane din: Rochesur Jonne, Franţa şi Planurile istorice ale Bucureştiului:Plan Arhiva de război – Viena 1770 şi Plan F. Ernst 1871, UAUIM.

[7] Imagini preluate din: Santiago Ramón y Cajal (a – axon; b – colaterală; c – arborizaţie dendritică d – dendrită II), http://ro.wikipedia.org/wiki/Dendrit%C4%83; perspective aeriene: Egipt Lacul Naser şi Lacul Shore, Etosha National Park, Namibia, în Yann Arthus-Bertrand, op.cit.

[8] Ilustraţii preluate din: Mogoş Gheorghe, Ianculescu Alexandru, op. cit., pag. 588, 590; plan din documentaţia PUZ – Ansamblu Rezidenţial Comuna Ştefăneşti, URBIS “90, sef proiect: prof. dr. arh. Constantin Enache; imagini aeriene Yann Arthus-Bertrand, op. cit.

[9] Ilustraţiile provin din: http://www.biologie.uni-hamburg.de.

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign