E-Antropolog

Cafeaua în istoria omului modern

16 august 2011 Adrian Majuru Antropologie urbana

Boabele de cafea sunt seminte ale fructului unui arbore care creste in regiunile calduroase dar inalte ca si altitudine, de la Brazilia pana in Vietnam. Cafeaua are in jur de 1000 de ani de cand este consumata. Este prin urmare un aliment descoperit „recent” in comparatie cu altele, dar a cucerit intreaga lume, fiind unul din bunurile de baza cu care se face astazi comert global. Cafeaua a fost prima oara folosita pe coasta de est a Africii, dar preparata ca si mancare, nu bautura. Se cunosteau inca de atunci calitatile sale energizante fiind utilizata pentru a reda fortele razboinicilor.

Conform unei legende etiopiene cafeaua a fost descoperita de un pastor uimit de cat de pline de vitalitate erau caprele sale. Primii care au preparat cafeaua ca bautura calda au fost arabii din Peninsula Arabica in secolul 11 era noastra. Raspandirea cafelei nu a avut un drum lipsit de sinuozitati. Pe de o parte era asociata cu practica vracilor pentru calitatile sale energizante, pe de alta parte a avut numeroase momente cand consumul ei a fost interzis de autoritati.

Obiceiul de a bea cafea s-a extins insa treptat, iar in secolul 15 a ajuns si in Europa. In acea perioada intreaga productie se producea in Peninsula Arabica care a incercat sa isi mentina monopolul prin legi stricte care interziceau ca planta sa paraseasca tara. Aceasta a fost o prima incercare de a controla comertul de cafea, dar ea a esuat datorita multilor pelerini care vizitau Mecca. Initial apreciata mai ales in Constantinopol si Alexandria, cafeaua a patruns in Vest prin Venetia, unde vanzatorii stradali o vindeau alaturi de limonada. Extinderea consumului s-a facut insa mai ales prin negustorii olandezi care la mijlocul secolului 17 au infiintat noi plantatii in coloniile din Indonesia si Bali. In America Latina arborele de cafea a fost adus de francezi. O mare dezvoltare a culturii a avut insa loc in secolul 19 cand Brazilia a profitat de piata internationala pentru a deveni principala furnizoare.

Dupa cum se vede istoria cafelei este strans legata de istoria colonializarii, iar ulterior de cea a globalizarii. Momentan producerea si comercializarea cafelei a dat nastere unei industrii uriase, a doua dupa cea a petrolului in ceea ce priveste valoarea tranzactiilor. Piata nu este reglementata la nivel global. Pentru incercari in acest sens vizitati fair trade, o initiativa care incearca sa sustina micii producatori in fata marilor companii de retail.

<< Cafeaua – originara din provincia etiopiana Kaffa –, adaptandu-si numele “la modulatiile fiecarei limbi (caffè, café, coffee etc.)”, a cucerit iremediabil Europa, in ciuda opozitiilor – neputincioase – ale monarhilor, oamenilor de litere, oamenilor puterii in genere, la finele Vechiului Regim, agonizant: “Cafeaua nu-a declansat singura Revolutia Franceza, insa cafenelele au oferit liberalismului, politic si economic, una dintre cele mai bune arme ale sale. Aceasta bautura fara credinta si fara lege, care cultiva spiritul critic, prin esenta ostila oricarei supuneri, a contribuit indirect si subtil la zdrobirea cu un dos de palma a Vechiului Regim, muribund deja”. Din zona utilitatii (calugarii din desert o beau, de pilda, pentru a-si putea prelungi veghea) si, mai apoi, a convivialitatii exuberante, care dezleaga limbile,cafeaua – bautura insidioasa, ce ascute spiritul critic si ii adauga doza de euforie necesara – ajunge si un subtil ferment social si politic, indemnand la revolta si la o noua ordine.

Cafenelele Europei – azi ele nu mai sunt ce-au fost – reprezinta locul unde s-au pus la cale revolutiile, in istorie, ca si in literatura. Cafeaua a inventat cafenelele (in Europa, desigur), iar acestea din urma au inventat, la randul lor, multe alte lucruri: liberalism si convivialitate, cotidianul citadin implicat in presa, posta, cafeaua de dimineata, tertulias spaniole, dezbaterile literare furtunoase din cafenelele vieneze si pariziene ale secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. >> (extras din Michel Braudeau, Cafea. Cafenele, Ed. Art, Colectia „Dulapul indragostit“, Bucuresti, 2009)

Cafenelele nu au fost intotdeauna locuri atat de linistite incat vocea pare sa nu depaseasca nivelul soaptei, si atat de goale incat sa ai impresia ca esti intr-un spatiu privat inconjurat doar de persoane cunoscute. In secolele 18, 19 atat la Viena (prima care a introdus cultura cafenelelor) cat si la Paris sau Londra cafenelele erau locuri foarte aglomerate si pline de fum in care se intalneau intelectualii vremii pentru dezbateri aprinse pe teme de cultura si politica. Ele au fost deseori focare ale razvratirii impotriva puterii vremii, motiv pentru care nu de putine ori s-a incercat inchiderea lor.

ISTORIE A CAFENELELOR BUCURESTENE

Stapanirea turceasca, care s-a exercitat timp de cateva secole asupra tarilor romane, a influentat, intr-o anumita masura si modul de viata, obiceiurile, vestimentatia… In domeniul alimentatiei am imprumutat anumite mancaruri si prajituri: ciulama, pilaf, baclava, sarailie, cataif si multe altele, printre care si cafeaua. Prima cafenea cunoscuta in Bucuresti, apare documentar in 1667, in vremea domnitorului Radu Leon (1664-1669). Ea era proprietatea unui oarecare Kara Hamie, fost ostean (ienicer) in garda palatului imparatesc din Constantinopol si se afla in plin centrul orasului, in apropierede Hanul Serban Voda de mai tarziu, in locul caruia s-a construit, in 1881-1883, palatul Bancii Nationale.

Se stie ca la mesele domnitorilor, sau la primirea de oaspeti, cafeaua intra in lista delicateselor folosite si chiar a cadourilor ce se faceau la oaspetii de seama. Denumirea de cafenea (cahvenea) vine din cuvantul turcesc kahvehane, kave-hané, ceea ce inseamna local public in care se poate bea cafea, dupa moda turceasca, unde oamenii puteau sa joace zaruri, table sau ghiordum (un joc de carti) si sa fumeze tutun, in schimbul unui pret relativ mic. Indeletnicirea de-a tine cafenea a fost imprumutata si de romani, cu toate ca in decursul timpului, in marea lor majoritate au fost tinute de straini: turci, greci, evrei, armeni…

Slujbasul domnesc care avea in grija lui cafeaua, zaharul si intreg inventarul necesar (ibrice, filigene, zarfuri…), precum si obligatia de-a servi cafeaua, era numit cafegi-basa sau vel-cafegiu si avea un loc precis in alaiul ce primea sau insotea pe domnitor in anumite ocazii.

In 1781 Alexandru Ipsilant, ca un act de bunavointa si ajutor, dadea voie lui Stefan Altintop (bas-alai ceus) sa construiasca o pravalie cafenea, pe un loc care se afla la poarta de sus a Curtii domnesti, pentru a-si castiga existenta lui si a familiei, cu obligatia sa dea stapanei locului cate 10 taleri chirie pe an.Un alt act de acest gen al domnitorului este din 1791 cand acorda slujbasului sau (cafegiul domnesc) privilegiul de “a tine in Bucuresti trei cahvenele cu tahmisul (insemna locul unde se prajea si se rasnea cafeaua) lor, scutite de toate darile pe care le plateau celelalte pravalii”.

Sa nu se creada ca intr-un oras capitala erau numai cateva cafenele in centru si in restul orasului, prin mahalale, nu mai exista nici una. Si in interiorul bailor publice se aflau camere de cafenea. Mai erau si altele, atat in centru, cat si in restul orasului, dar intamplarea a facut ca numai cateva sa fie mentionate documentar. Anumite cafenele devenisera chiar locuri de discutie, agitatie si opozitie impotriva stapanirii. In timpul ocupatiei austriece (1789-1791), Divanul tarii admite sa fie libera functionarea cafenelelor, dar sa nu se discute in ele alte vorbe, adica despre probleme politice. Ceva asemanator este mentionat si in 1820, prin Regulamentul intocmit pentru siguranta orasului Bucuresti, cat si a celorlalte orase, in care se spunea ca anumiti slujbasi ai stapanirii sunt insarcinati sa cerceteze carciumile, hanurile si cafenelele de chiriasi sau musafiri nedoriti, pe timp de noapte, si sa observe orice miscare a facatorilor de rau.

Vanzatorii de cafea, precum si cei care tineau pravalii de cafenea, inmultindu-se cu timpul, s-au constituit in breasla, pentru a-si apara mai bine interesele. Cum fiecare breasla avea o anumita zi in care-si sarbatorea patronul si paznicul, breasla cafegiilor, dar si cea a tutungiilor facea aceasta manifestare la biserica cu hramul Zoodochos Pighi (Izvorul datator de viata), numita de locuitori Izvorul Tamaduirii (in apropierea spitalului Filantropia), unde isi pastrau si steagul breslei.

Una dintre cele mai importante cafenele din a doua jumatate a secolului al XIX-lea a fost cafeneaua Fialkowski, care se gasea in dreapta fostului Teatru National, pe strada Campineanu, colt cu Calea Victoriei. Se stie ca polonezul romanizat Fialkowski fusese adus la noi de catre cofetarul Comorelli, care-si avea pravalia in Pasajul Roman, in timpul razboiului Crimeii. Acesta a cautat sa profite de ocupatia militara a celor trei imperii (cand orasul era plin de ofiteri straini care cheltuiau bani multi pe tot felul de distractii) luand in arenda, in 1854, gradina Waremberg pe care a inaugurat-o dupa infrumusetare.

Mai tarziu a inchiriat in casa Török de pe strada Campineanu intreg parterul si subsolul unde a deschis unul dintre cele mai renumite localuri de cofetarie si cafenea din Bucuresti. In cafeneaua lui Fialkowski se intalneau cele mai reprezentative figuri ale orasului: actori, diplomati, profesori, artisti, scriitori, juristi, poeti…, astfel ca putem fi de acord cu Constantin Bacalbasa care spunea ca Fialkovski nu mai era o cafenea ci ajunsese o adevarata institutie. Vestita cafenea isi sfarseste viata odata cu moartea patronului (1898), dupa care localul este inchiriat si transformat in restaurant. Cafeneaua lui Fialkovski era mai mult a literatilor, fiindca ceilalti care activau in alte domenii isi aveau cafenelele lor, existand si numeroase cafenele in mahalale in care se adunau si indivizi certati cu cinstea si morala.

Cand locul hanurilor a fost luat de marile hoteluri care s-au construit in Bucuresti au aparut si sali de cafenea cu biliard, cu ziare romane si straine…, unde negutatorii, zarafii si bancherii se puteau intalni sa discute afacerile care-I interesau. Inainte si dupa primul razboi mondial, populatia orasului inmultindu-se, au aparut cafenelele Capsa, Terasa Otetelisanu, Riegler,Kubler, High Life, Brasserie de la Paix (toate pe Calea Victoriei) si Café de Paris pe str. Mihail Voda, deschisa de francezul Aimé Molard, care inainte condusese multi ani cateva restaurante mari din Bucuresti.

In cafeneaua deschisa de Molard, conform unei frumoase invitatii semnate de pictorul Samuel Mützner, se putea lua masa, se organizau supeuri dupa spectacolele de teatru, se programau serate dansante, unde se puteau asculta cele mai frumoase melodii din lume, interpretate de orchestra condusa de celebrul si simpaticul artist Grigoras Dinicu (tatal maestrului Sile Dinicu). Terasa Otetelisanu era situata pe Calea Victoriei, in stânga fostului Teatru National de care o despartea str. Matei Millo. Inainte de 1900, casele Otetelisanu au fost inchiriate de Mihai Stere care a deschis in ele localul de cafenea si berarie numit Terasa, dar cunoscut de bucuresteni sub numele de Terasa Otetelisanu. Vechea gradina din spatele caselor a fost inchiriata de tenorul Constantin Grigoriu, care a deschis in ea teatru de opereta, functionabil pe timp de vara, care s-a bucurat de un mare succes.

Prima sala a Terasei era consacrata poetilor si actorilor, dar nu au lipsit dintre acestia si pictorii, sculptorii si ziaristii. Spre deosebire de celelalte cafenele, aici patronul Mihail Stere adusese o pianola automata langa sala de cafenea, care canta marsul La Arme al lui Castaldi, pe versuri de St.O.Iosif. In 1930, terenul a fost cumparat de Societatea de Telefoane cu o suma enorma, construind in locul ei palatul telefoanelor (prima constructie pe schelet metalic din Bucuresti).

Cafeneaua poate fi locul în care se poate citi ziarul, se poate vorbi cu prietenii, se pot pune la cale planuri importante, se pot lansa zvonuri, se pot lega sau rupe prietenii. Intr-o vreme in care timpul a devenit din ce in ce mai pretios, iar orice clipa trebuie pretuita, cafeneaua, la fel ca ceainaria, s-a transformat ai in loc de lectura, loc in care poti scapa de haosul ce domina orasul de cele mai multe ori si te poti retrage in lumea ta, in lumea cartilor sau cea a prietenilor.

ASTAZI…

Astazi cand ne gandim la cafenele avem in minte un loc confortabil cu lumini calde si muzica in surdina care incearca sa creeze atmosfera camerei de relaxare pe care nu o avem acasa. Se pune mare accent pe design menit sa creeze un spatiu confortabil si luxos, cu fotolii moi menite sa te tina cat mai mult in locul respectiv. Mirosul de cafea este puternic, prajiturile simicile gustari sunt expuse sub geamuri de sticla pentru a-ti incanta ochii. Astazi cafenele sunt peste tot.

Astazi cand ne gandim la cafenele avem in minte un loc confortabil cu lumini calde si muzica in surdina care incearca sa creeze atmosfera camerei de relaxare pe care nu o avem acasa. Se pune mare accent pe design menit sa creeze un spatiu confortabil si luxos, cu fotolii moi menite sa te tina cat mai mult in locul respectiv. Mirosul de cafea este puternic, prajiturile simicile gustari sunt expuse sub geamuri de sticla pentru a-ti incanta ochii. Astazi cafenele sunt peste tot.

Daca unele cafenele moderne pun accent pe un spatiu potrivit pentru discutii de business ceea ce determina sa fie vizitate mai ales in timpul zilei, altele se indreapta in zona artelor concepand evenimente speciale, de la muzica live pana la teatru sau expozitii. De obicei se prefera acele zone ale artei care nu fac parte din mainstream, mizandu-se pe un public care sa fie atras de o arta mai putin comerciala si care sa aiba un caracter experimental.

O alta tendinta care isi face simtita prezenta, bazandu-se pe cat de raspandit este obiceiul de a bea cafea, este combinarea intre magazine si cafenele. Exista cafenele in toate marile centre comerciale, dar ele nu mai pastreaza nimic din ideea de spatiu luxos si linistit datorita vadului mare, aduc mai degraba a fastfood atat in ceea ce priveste atmosfera cat si calitatea produselor. Ceva mai linistite sunt cafelele asociate cu magazinele de carti sau, uneori, chiar de haine.

O cafenea nu serveste doar cafea, desi acesta este ingredientul principal oferit in zeci de sortimente. Cafenelele servesc si ceai, prajituri si sandvisuri, fiind potrivite pentru a lua o masa usoara. Cafenelele au tendinta de a avea locatia acolo unde sunt multimi mari de oameni (spre deosebire de cluburi care sunt mult mai ascunse), asa ca deseori le intalnesti in noduri principale de trafic sau in magazine mari. Dupa ce au descoperit cluburile si restaurantele a venit si randul cafenelelor sa intre in atentia celor care duc o viata urbana activa. Acest lucru este dovedit de aparitia lunara de noi cafenele precum si de intentia unor mari lanturi internationale de a intra pe piata romaneasca precum si de incercari de noi concepte.

In Bucuresti sunt acum peste 300 de cafenele, dar comparabil cu alte orase cu o populatie similara numarul lor este mic, asa ca toti cei care lucreaza in domeniu se asteapta la viitoare explozie a lor.

„Neagra precum necuratul, fierbinte ca iadul, pura ca un inger si dulce ca iubirea”. Aceasta este reteta unei cafele perfecte, potrivit omului de stat francez Talleyrand. Optiunile noastre la ora actuala in privinta cafelei, nu sunt insa cu mult diferite: cafea filtru sau la ibric, cappucino, espresso,macchiato, mocha etc. Toate aceste sortimente de cafea fac parte din obiceiul deja implementat, de a ne servi cafeaua de dimineata, si uneori chiar si pe cea de dupa-amiaza.

GUSTURI…

Dupa declaratia managerului Turabo Café, Tudor Dragomir Niculescu, romanii inca nu sunt obisnuiti sa bea expresso simplu preferand combinatiile cu lapte sau modul american de preparare, cunoscut si sub denumirea de expresso lung. Gloria Jean’s a remarcat si faptul ca romanii nu sunt obisnuiti sa cumpere cafea la pachet preferand sa o pregateasca acasa sau sa o bea direct in cafenea. Va mai trece ceva vreme pana vom vedea toata lumea mergand pe strada cu cafeaua in mana. Datorita modului in care sunt obisnuiti romanii sa bea cafea inca nu a aparut un expresso bar tipic italian care se evidentiata prin lipsa scaunelor si a meselor. Intr-o astfel de locatie se bea expresso simplu, foarte Concentrat, care se da pur si simplu peste cap.

INEDIT IN ISTORIA CAFELEI…

Cafenele au fost prima oara deschise in Viena secolului 16, ca urmare a atacurilor otomane asupra Europei. Turcii aveau cafenele de un secol si consumul cafelei era atat de Important incat era reglementat de legi. Obiceiul tips-urilor pentru barmani a fost introdus pentru prima oara intr-o cafenea englezeasca. Compania de asigurari Lloyd a fost la origine (1668) o cafenea unde se strangeau comerciantii vremii. Pe acelasi principiu si Bursa din New York este in sediul unei vechi cafenele Tontine Coffee House (1792). Era moderna a cafenelelor a inceput odata cu inventarea primei masini de preparat expresso de catre Gaggia in 1946.

PRIN BUCURESTIUL ZILELOR NOASTRE…

In Capitala, zona Lipscani este poate cea mai bogata la capitolul cafenele. Cea mai remarcabila din punct de vedere al starii induse este cafeneaua Festival 39, supranumita Cafeneaua Bucurestilor de Altadata. Atmosfera si, in special, muzica sunt de inceput de secol XX. Ne vom imagina inca de la intrare doamnele purtand diadema cu pana, margele sirag de 1 metru la gat, fusta clopot si dansand pe muzica anilor ’20 – ’30. Domnii se vor simti in plus fara o pereche de pantofi clasici si vor dori sa invite doamnele la un Charleston. Vom putea asculta la Festival 39 Count Basie, Sarah Vaughan, Dizzy Gillespie, Zavaidoc, Johnny Cash, Tryo sau Cocorosie. Cu alte cuvinte, suntem transporati intr-o alta epoca, toate elementele de design creand iluzia aceasta.

IN LOC DE INCHEIERE…

In locul unui sfarsit apoteotic ofer un asa numit “top” al cafenelelor Bucurestiului, ca urmare a concluziilor personale, pe baza ambientului, a serviciilor, dar nu in ultimul rand a calitatii cafelei.

  1. Festival 39 – Cafeneaua Bucurestilor de Altadata – Str. Franceza, nr. 62-64;
  2. Mystic Tree – o cafea in gradina sau la mansarda – Str. Popa Soare, nr. 7;
  3. Chocolat – createur de gout de Bucuresti – Calea Victoriei nr. 12A (intrarea prin str. Stavropoleos);
  4. Loggia Bar & Lounge – o cafea intr-o atmosfera gotica – Str. Smardan, nr. 9;
  5. Ceainarie si Cafenea Serendipity Coffee & Tea – norocul unei inspiratii aromate – str. Dumbrava Rosie, nr. 12;
  6. Valea Regilor – narghilea si scortisoara in cafeaua egipteana – Calea Victoriei, Nr. 16-20;
  7. Dressing Room Café – frappe, bucatarie italiana si moda – B-dul. Decebal, nr. 13;
  8. Gheisha Café – elegant, modernism si sushi -: C.A. Rosetti, nr. 10;
  9. Tonka Soul Café – meciuri, cocktaluri si plasma – Str. Biserica Amzei, nr. 19;
  10. Io Espresso Bar – fotografie, relaxare si cafea exceptional – Str. Dem I. Dobrescu nr. 5;

In peripetii prin Bucurestii Vechi si Noi, cu o cafea buna, vom descoperii noi locuri, persoane si simtiri,vom retrai istoria acestui mare oras si vom invata urma ce ar trebui sa o luam in viitor. Drum bun…

autor: Ariadna Popescu

BIBLIOGRAFIE…

– Michel Braudeau, Cafea. Cafenele, Ed. Art, Colectia „Dulapul indragostit“, Bucuresti, 2009 ;

– Gheorghe Florescu, Confesiunile unui cafegiu, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2008

– Ioana Parvulescu, Intoarcere in BUCURESTIUL INTERBELIC, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2003 ;

– http://www.timpultau.ro/liber ;

– http://www.hotcity.ro/unde-ne-retragem ;

– http://www.observatorcultural.ro/Europa-cafenelelor ;

– http://www.monumenteromania.ro/index.php/monumente ;

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign