E-Antropolog

Cultura Rroma(I) – traditii și identitate

01 octombrie 2011 Adrian Majuru Minoritati

Numele : Roma (engleză), Ţigani, uneori Romi (română), Rom (limba minorităţii).

Populaţia in Romania :

Conform recensământului din 1992, există 409.723 romi. Alte estimări: până la 1,8 milioane (7,9%). Unele organizaţii susţin că numărul lor atinge 2,5 milioane (Minority Rights Group, 1997:240). Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii estimează numărul lor, în 1998, între 1.452.700 şi 1.588.552 (heteroidentificaţi), dintre care 922.465 până la 1.002.381 (autoidentificaţi) (Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, 2000).

Populaţia acestor comunităţi în alte teritorii/ţări din Europa Centrală sau de Sud-Est.

Toate datele de mai jos provin din World Directory of Minorities – Ghidul Minorităţilor Lumii (Minority Rights Group, 1997), cu excepţia celor care au specificată o altă sursă.

Romi este denumirea unui grup etnic originar din India medievala . Pe langa numeroase practici pagana , romii detin in general religia populatiei majoritare .Din motive variate multi romi nu isi dezvaluie identitatea etnica , astfel desi conform recesemintelor din 2002 populatia de etnie roma ajunge la un total de aproximativ 5 milioane , conform diverselor organizatii etnice din intreaga lume numarul lor se pare ca se ridica la 12 milioane .

Limba

Denumirea limbii vorbite de minoritate :

Romani, vorbită de aproximativ 60%.

Limba romani face parte din ramura indo-ariana a limbilor indo-europene fiind similara cu limbi precum punjaba si hindi .In functie de tara in care s-au stabilit populatiile de romi , limba vorbita de acestia a imprumutat cuvinte din limbile dominante in regiunile respective .

Limba a jucat un rol-cheie în continuitatea culturii rome .Dar, în acelaşi timp, scepticii subliniază că limba nu îi uneşte neapărat pe romii europeni, care vorbesc dialecte diferite şi, dincolo de un nucleu comun de vocabular, s-ar putea să nu se înţeleagă unii cu alţii.

“Este o structură intactă, care se păstrează foarte bine în foarte multe dialecte. Iar o limbă nu se judecă după lexic, ci după structură. Limba romani a avut această structură pe care a păstrat-o în mod miraculos, spre deosebire de alte popoare care au avut scriere, instituţii, şi care au pierdut limba. Limba romani nu a avut niciodată instituţii, nu a avut scriere mult timp şi totuşi s-a păstrat miraculos; în plus, rupându-se de contextul indian înainte de anul 1000, este mult mai aproape de sanscrită, păstrează, de pildă, cele opt cazuri.”( explică Gheorghe Sarău, care predă romani la Universitatea Bucureşti)

Acest grad de sofisticare poate apărea ca o surpriză în ochii multor est-europeni, înclinaţi să vadă în romani nu o limbă, ci un “argou”. Apreciere limitată şi cu cauze multiple: una dintre ele este închiderea şi păstrarea propriilor secrete, practicată în multe comunităţi de romi, care au simţit că numai aşa pot supravieţui. În plus, comunităţile rome par să pună mare preţ pe diferenţele dintre ele.

Practicile religioase.

Sunt ortodocşi (83,5%), catolici (4,7%) şi protestanţi (4,3%), în funcţie de zona în care locuiesc şi de religia dominantă din zona respectivă (Recensământ 1992 in Romania)

Informaţii de natură economică:

Din punct de vedere economic, comunitatea roma este cea mai defavorizată din România. Înainte de evenimentele din 1989, era obligatoriu să fii angajat undeva, iar toate locurile de muncă trebuiau să fie aprobate de guvern. În timpul comunismului, majoritatea romilor erau angajaţi în agricultură, în activităţi forestiere, în construcţii, în industria alimentară. Odată cu sfârşitul economiei centralizate, rata şomajului a crescut fără a mai putea fi controlată. Proporţia populaţiei active în rândul romilor este foarte apropiată de valoarea înregistrată în populaţia totală (60,2% comparativ cu 63,3% în 1998 – Comisia Naţională de Statistică, 1998). În ciuda acestui fapt, procentul populaţiei de etnie roma ocupată este semnificativ mai mic. Doar 47% frecventează şcoala, comparativ cu 59,6% dintre români. Este interesant de observat că rata şomajului este foarte mică – 0,5% comparativ cu 6,3%, cea la nivelul întregii populaţii din România, în 1998. Există cel puţin doi factori care ar putea explica această discrepanţă dintre rata celor ocupaţi şi şomeri. Primul se referă la educaţia romilor. Doar un număr relativ redus de romi au încheiat procesul educaţional, sunt obişnuiţi să aibă un loc de muncă şi acte pentru a putea fi înregistraţi oficial. Cel de-al doilea factor se referă la faptul că doar un mic număr din populaţia activă a romilor au fost angajaţi şi din această cauză doar ei apar acum ca fiind oficial şomeri (Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii – Sorin Cace, 2000).

Un strop de istorie

Ipoteza acceptată de cei mai mulţi istorici este că strămoşii lor au migrat din nordul Indiei, către vest, acum mai bine de 1000 de ani. De ce au migrat?

“Cred că au fost împinşi să imigreze de luptele date în nordul Indiei, o zonă continuu invadată din nord şi din vest, afirmă Donald Kenrick. Iar dacă aveai un anume tip de ocupaţie în acea perioadă, orice posibilitate de muncă era blocată. Pentru grupurile de nomazi, astfel de condiţii de viaţă erau extrem de dificile. Nemaivorbind că în vreme de război nu erau nici bani pentru distracţii, aşa că muzicienii şi artiştii nu găseau de lucru”.

În jurul anului 1300, un număr mare de Atsingani au fost înrobiţi în două principate române – Valahia şi Moldova.

Istoricii cred că majoritatea romilor au pornit spre Europa fugind din calea turcilor şi, posibil, a Marii Ciume. Iar Europa i-a atras fiindcă acolo era nevoie de oameni care să cultive pământul, e de părere istoricul Donald Kenrick. Unii dintre ei se prezentau ca pelerini sau penitenţi. Şi erau bineveniţi în cetăţile medievale.

Primul genocid a a avut loc in anii 1500 cand în ţările germane se organizau “vânători de ţigani”, care presupuneau uciderea tuturor celor prinşi.Legile germane au fost preluate apoi de toată lumea iar ţinta lor au fost nomazii.

Din cauza expulzărilor şi a asasinatelor, mulţi romi au pornit înapoi spre est, spre Polonia, o ţară mult mai tolerantă pe atunci. În alte părţi, în vestul şi centrul Europei, anul 1500 a marcat începutul unei represiuni feroce. Spânzurătoare sau expulzare în Anglia; însemnare cu fierul roşu şi capete rase în Franţa; în Moravia, femeilor li se tăia urechea stângă iar în Boemia, cea dreaptă.

În jurul anului 1400 are loc o masivă migraţie către Europa de Vest. Aici primesc un nume nou: ‘gypsy’, cuvânt care provine din ‘egiptean’ – aceasta fie fiindcă ei înşişi spuneau că vin din Egipt, fie fiindcă veneau dintr-o zonă a Greciei numită Micul Egipt.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial poporul rom a fost supus unor persecutii fiind supus unor actiuni de epurare etnica si culturala.Alatur de evrei romii au fost pradati , lipsiti de bunuri si averi si tirmis in lagare de concetrare in vederea stergerii oricarei urme a acestor averi (Birkenan si Auschwitz in Germania; Deportati in Transnistria pentru romi de pe teritoriu Romaniei unde au fost in cea mai mare parte lasati sa moara de foame si de frig ).

Indiferent de trecutul acestor grupuri – un subiect de dezbatere continuă în rândul istoricilor – majoritatea par să fi trăit aceeaşi istorie: a sărăciei, excluderii şi, uneori, a sclaviei. Elita romilor avertizează însă că e riscant să fie construită în mod artificial o “entitate romă”, încălcându-se dreptul la diferenţă.

Cultura si traditii

Comunităţi precum cea din Clejani le-au predat copiiilor, din generaţie-n generaţie, tehnici, cunoştinte şi meşteşuguri. Adesea se întâmplă ca asemenea comunităţi să pună apartenenţa profesională deasupra celei etnice.( Clejani, sat prăfuit din Câmpia Română, a găzduit de secole o academie informală de lăutarie.)

Elitele rome se luptă în prezent să traseze harta identităţii culturale rome, a Romanipen-ului, a codurilor simbolice şi a sistemelor de valori care-i definesc pe romi. Operaţiune delicată, fiindcă riscă să producă un construct unitar de hârtie, în care romul viu să nu se regăsească – avertizeaza şi se auto-avertizează Delia Grigore- şi-a luat doctoratul în antropologia culturii rome şi predă acum la Universitatea Bucureşti.

Harta Romanipen-ului seamănă cu un mozaic din care unele piese parcă stau gata să sară din aranjament. Aliajul subtil limbă-meserii-valori le ţine lipite, pe unele, în tablou. Dar mai e un liant: diviziunea romi-neromi. Romii şi ‘gagiii’. ‘Rom’ înseamnă ‘om’, e un cuvânt vechi indian; ne-romul, celălat, e numit Gadjo, „gagiu” – dacă românizam pronunţia.

Diferenţa între “noi” şi “ei” a jucat un rol important în cultura diverselor comunităţi de romi. Romii au fost respinşi de populaţia majoritară şi, la rându-le, au respins-o. Au fost persecutaţi, înrobiţi sau asimilaţi forţat. Aşa că romii au încercat să stabilească relaţii speciale cu Ceilalţi.

Există multe mituri care explică migraţia continuă sau sărăcia romilor. Unele spun că ei ar fi fost “pedepsiţi” pentru păcate precum cel de a-l fi “îndemnat” pe Iuda să îl trădeze pe Isus sau de a fi făurit cuiele răstignirii.

“Cu cât aceste legende sunt mai departe de realitate, cu atât mai mult se perpetuează – cum ar fi, de pildă, legenda ţigăncii care a furat un cui la răstignirea lui Isus sau cea care spune că romii sunt fii de faraoni”, subliniază Jerzy Ficowski.

Din punctul de vedere al romilor, este o poveste despre cum de la bun început romii au fost lăsaţi fără nimic şi care explică secolele în care nimic nu a fost al lor: “Când s-au împărţit binecuvântările şi toate cerealele, toate popoarele, din fiecare seminţie, au mers cu câte un sac şi Dumnezeu le-a pus acolo grâu, porumb, tot ce trebuia. Când a venit şi romul nostru, n-avea sac! Şi Dumnezeu a spus: ‘ţie unde să îţi pun, că n-ai sac!’ Şi el a răspuns: ‘Doamne, pune-mi mie la ceilalţi, că-mi iau partea mea de la ei.”

“Când s-au împărţit binecuvântările şi toate cerealele, toate popoarele, din fiecare seminţie, au mers cu câte un sac şi Dumnezeu le-a pus acolo grâu, porumb, tot ce trebuia. Când a venit şi romul nostru, n-avea sac! Şi Dumnezeu a spus: ‘ţie unde să îţi pun, că n-ai sac!’ Şi el a răspuns: ‘Doamne, pune-mi mie la ceilalţi, că-mi iau partea mea de la ei.”

Păstrători ai tradiţiilor altora

Muzica tradiţională, cântecele de jale şi baladele lungi au fost cele care au ajuns să facă azi carieră mondială.Interesul tot mai mare faţă de muzica tradiţională din lume i-a adus şi pe romi în atenţia publicului de pretutindeni. Secole de-a rândul, muzicienii romi din sud-estul Europei au cântat pentru comunităţile lor dar şi pentru gagiii care i-au tocmit la nunţi şi înmormântări. Romii au jucat astfel un rol crucial în păstrarea tradiţiilor celorlalţi. Ca muzicieni angajaţi pentru diverse ocazii, au cântat pe gustul tuturor.

Romii fac muzică pentru ei şi pentru alţii dar poveştile se spuneau mai ales în sânul comunităţii stimulând sentimente de mândrie şi apartenenţă culturală.

Adevaruri dureroase

Legea română pedepseşte discriminarea şi prevede acces neîngrădit pentru toată lumea în locurile publice. În ultimii trei ani, Consiliul pentru Combaterea Discriminării a emis în jur de 60 de sancţiuni şi aproape jumătate din ele sunt legate de discriminare împotriva romilor.

Consiliul nu are competenţe în cazurile de acţiuni cu caracter fascist, considerate infracţiuni penale.

În centrul Bucureştiului s-au putut vedea ani de zile inscripţii de genul “Moarte ţiganilor”, uneori cu o zvastică desenată lângă. Majoritatea trecătorilor le dezaprobă, dar nimeni nu le şterge.

Potrivit unui raport al OSCE, cele mai multe atacuri de tipul ‘skinheads împotriva romilor’ au avut loc în Cehia, Bulgaria şi Slovacia dar incidente asemănătoare au fost raportate în toate ţările central şi est-europene.

Presupusele rate înalte ale infracţionalităţii în rândul romilor se leagă de fapte cu gravitate relativ mică; cei mai mulţi dintre politiştii intervievaţi au remarcat o proporţie covârşitoare de furturi de mâncare. Poliţia a încetat să mai facă publice statistici infracţionale în care se foloseşte criteriul etnic, în urma adoptării legii de combatere a discriminării. Comisarul şef Ştefan Câmpean, din Inspectoratul General al Poliţiei, declară că rata criminalităţii rome nu avea şi nu are nimic special – în pofida percepţiei generale cu totul opuse.

Instituţiile internaţionale atrag atenţia că romii din Europa centrală şi de est trăiesc într-o sărăcie de 10 ori mai mare decât a populaţiilor majoritare din regiune. Speranţa de viaţă a romilor e cu 10-15 ani mai mică decât a est-europenilor.

Cât timp ar putea dura procesul de îmbunătăţire a situaţiei romilor? “Acum cinci ani, nici nu-mi trecea prin cap că voi lucra pentru guvern. Dar într-un an, totul s-a schimbat” – spune Viktoria Mohacsi, care a ajuns să lucreze pentru guvernul de la Budapesta şi pentru Parlamentul European – în câţiva ani. Dar construirea punţilor dintre romi şi “noua Europă” va fi un proces îndelungat, avertizează Nicolae Gheorghe.

“Dac-o să dureze doar o generaţie, ne putem considera norocoşi! 20-30 de ani nu-nseamnă mult. Din perspectivă istorică, avem de reparat sute de ani de marginalizare – ceea ce nu poţi face bătând din palme. Asta nu înseamnă să fim oportunişti şi inactivi: trebuie să ne luptăm pentru fiecare om în parte, pentru fiecare caz în parte de discriminare, de maltratare şi aşa mai departe. Dar, în acelaşi timp, avem mare nevoie ca societăţile est-europene să se maturizeze şi ca romii înşişi să se maturizeze. Trebuie să ajungem cetăţeni responsabili, care joacă aşa cum se cade jocul democratic, şi să fim parte a sistemului democratic.”

autor: OLOGEANU GEORGIANA ANDREEA

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign