E-Antropolog

Iertarea – de la conceptul religios la cel psihosocial

24 noiembrie 2011 Adrian Majuru Mentalitati

 Iertarea este un process cognitive/mental sau spiritual sau afectiv care apare atunci cand o persoana nu mai tine in el un sentiment negative de ura ori razbunare fata de o alta persoana specifica,despre care crede (obiectiv sau subiectiv)ca i-a facut rau,l-a injosit,l-a inferiorizat prin fapte sau vorbe.

In acelasi timp iertarea  poate fi vazuta ca o acceptare tacita de pace sau trecerea la o relatie pozitiva  cu persoana rspectiva,fara sa-I ceara nici un fel de despagubiri.

Iertarea reprezinta un process destul de tanar in dezvoltarea omenirii care poate favoriza crearea unei societati mai bune si implicit o socializare superioara.

Inainte  cu milioane de ani existetialismul omului  era strans legat de vanatoare, de crearea  posibilitatilor  de hrana  pentru el si apropiatii lui  astfel incat sa supravietuiasca intr-o lume  in care era nu  oferea decat doua variante:sa fie vanat sau vanator.

Legea supravietuirii si a puterii nu permitea  nici un compromis  indifferent de care parte se aplica.

         In parcursul timpului  se realizeaza  organizarea in triburi iar ca un proces ulterior  evolutiv este  aparitia  aliantelor tribale .Inteleptilor tribului le revenea rolul de a judeca,intermedia si a lua decizii in numele celor pe care-I reprezentau.

Un exemplu elocvent in acest sens ni-l ofera Vechiul  Testament ,astfel ca dupa ce-l omoara pe  fratele sau Abel,  Cain isi primeste pedeapsa  nu de la oameni ci de la Dumnezeu.

 

Dar dupa Cain, se vorbeste in Biblie despre un concept care nu tine de iertare…

“Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte “.

Interesant este ca mai tarziu se creaza orase de refugiu pentru cei vinovati de crime si alte nelegiuri ( facute intentionat sau nu)  unde ei nu puteau fi atinsi-sunt primele inchisori din lume!

 Moise a inteles necesitatea de a intermedia intre problemele sociale si problemele individuale  si a creat  figura de judecator.

 Iertarea reprezinta un concept religios/teologic regasit/inclus in  toate religiile  .Pentru o luga perioada de timp acest concept al iertarii a fost eclusiv sub apanajul credintei religioase.In ultimii ani lucrurile sau  schimbat si putem sa-I atribuim o componenta psiho-sociala.

Revenind insa la Vechiul Testament  regasim iertarea ca fenomen si chiar ca obligativitate.Astfel cel ce a gresit in fata semenului sau dar si-a cerut iertare din tot sufletul  lui , a regretat gestul/fapta necugetata  si a incercat sa corecteze raul facut si sa recompenseze paguba creata (material sau spiritual) trebuie sa primeasca iertare din partea celui vatamat.

Daca persoana nu regreta cu adevarat, atunci nu exista obligativitatea iertarii!           Religia evreiasca pune accent foarte mare pe responsabilitatea personala a  celui ce  a gresit ,astfel daca el  isi recunoaste greseala , 50% este iertat si urmeaza negocierea pacii.Un alt aspect este reprezentat de diferentierea dintre iertarea omeneasca si iertarea lui Dumnezeu fata de om.

Omul  nu poate sa creada ca daca cere ieratre de la Dumnezeu si  ceilati oameni oameni il vor ierta.Pentru a  cere iertare  de la Dumnezeu, mai intai trebuie sa ceri ieratre de la persoana fata de care ai gresit.

           Dumenezeu iarta numai greselile pe care omul le face fata de Dumnezeu.

            In religia evreiasca  se pune accent si pe ideea ca omul care a fost lovit sau agresat  poate  sa ierte persoana care a gresit fata de el, cu toate ca  nu si-a  cerut iertare …Atat de mult se ocupa religia evreiasca  de conceptul iertarii, ca inainte de postul cel mare YOM KIPURIM, toti oamenii trebuie sa ceara iertare unii de la altii  si numai dupa aceea pot cere iertare  de la Dumnezeu .Daca omul vrea sa ceara iertare  dar persoana pe care a agersat-o a murit ,atunci , trebuie sa aduca 10 martori in fata sicriului si sa ceara iertare de la el si de la Dumnezeu  .In plus el  trebuie sa se oblige sa–si achite  datoriile (daca le-a avut ) fata de cel decedat sau fata de mostenitorii lui.

          In religia crestina,iertarea este unul din principiile de baza.

          Dumenezeu este originea iertarii .  Cand Isus Cristos ,fiul lui Dumnezeu a a suferit si a luat asupra sa toate pacatele lumii a  adus prin sacrificiul sau impacarea lui Dumnezeu cu omenirea.

In religia crestina se pune mult accent  ca oamenii sa se ierte unii pe altii.

Iertarea este o conditie obligatorie, pentru a fi si noi iertati pentru greselile noastre.

In rugaciunea la Iisus Cristos, se vorbeste depre fapta ca daca nu vom ierta , nimeni nu ne va ierta pe noi.

Si  dupa ce am fost iertati si am iertat, omul se elibereaza de o povara mare care este in constiinta lui. 

In catolicism si in ortodoxism, contrar  altor curente din crestinism , iertarea se face in biserica, prin ceremoniile religioase care sunt organizate de catre preoti si exista si confesiunile individuale prin care se cere iertarea.

             In curentul protestant, se pune mai putin accentul pe intermediere, iar iertarea  se cere de la Dumnezeu direct ,  fara prea mult  ceremonial si  fiind  mai persoanala.

             In religia islamica , Dumnezeu este originea iertarii si iertarea poata sa vina direct prin Dumnezeu ori prin intermediul oamenilor( depinde foarte mult  de ce pacat este vorba) .Pacatul capital este reprezentat de credinta in alt Dumnezeu inafara de Alah.Cel ce a pacatuit astfel nu poate spera la clementa,nici macar divina.Si totusi cu exceptia acestui pacat exista o ierarhie bine stabilita  si astfel omul sa stie cum poate sa accepte  si sa primeasca iertarea.

            Religia budista este cea mai apropiata de curentele psihologice, ori invers, curentele psihologice sunt cele mai apropiate de religia budista.

             Pentru cei  din religia budista, iertarea este un fapt care vine sa elimine sentimentele negative, dazastruoase  , care pot creea un haos in spiritual si in sufletul omului.    

              Sentimentul de ura cu incarcatura energetica negativa  pe care o aduce influenteaza pe termen lung  Karma fiecarui om,cu multe implcatii  negative pe toate planurile.  Demersul de  cerere a iertarii , incurajeaza o dezvoltare de sentimente positive.

In gandirea celor care urmeaza religia budista , nu este loc  pt.razbunare, ci trebuie de cautate  iertare  si pentru omul care a lovit  deoarece a fost si el  fara noroc si este  si el batut de soarta.  Religia budista pune accent pe eliberarea omului de iluzii si de suferinta prin meditatii si prin curatarea “AUREI’  si  acceptarea realitatii  asa cum este,apeland la iertare ca o metoda de eliminare a egoismului,iar  bucuria si multumirea ca metode de eliminare a sentimentelor negative.

 Depasesc  sfera abordarii  iertarii ca si concept religios fara a avea pretentia ca  am facut mai mult decat o foarte succinta prezentare…

La inceputul anului1985 au aparut primele teorii psihologice care au folosit intr-o viziune mult mai vasta  conceptul de iertare.Primul care sustine conceptul de iertare ca fiind o alegere a fiecaruia si dezvolta un “model” de iertare este Robert Ermight .Modelul sau se bazeaza pe 20 de faze ale iertarii,ceea ce ne arata ca procesul iertarii este unul indelungat si fara a trece prin toate fazele nu obtinem cu adevarat iertarea.

Regasim conceptul de iertare foarte puternic in viata de cuplu  si de familie.In acest caz apar foarte multe intrebari legate de iertare si daca cel sau cea care a  inselat increderea merita sa fie iertat/a si relatia astfel sa poata continua.

Putem discuta de iertarea fata de parinti si iertarea copiilor de catre parinti…Cu cat suntem mai apropiati sufleteste cu atat iertarea este mai grea.

De ce ne este greu sa iertam si sa cerem  iertare:

1.Pare sa fie o slabiciune din partea noastra iar noi vrem sa fim apreciati si sa parem puternici .Nu vrem sa ne dezvaluim si sa devenim vulnerabili  si atunci ne punem masti.

2.Cand nu iertam tinem un  status qvo care ne confera un sentiment de putere fata de cel ce ne-a ranit.

3.Cand suntem furiosi pe cineva atunci proiectam tot ce ester au pe el si nu putem face introspectie.Daca iertam nu mai avem obiect de proiectare.

4.Cand nu iertam ne simtim folositi ,sacrificati ,victim si ne asumam mai putine responsabilitati.Asa este de multe ori femeia care nu-si iarta sotul ,ca sa se simta vinovat sis a nu mai repete greseala.

De ce este bine  sa iertam :

1.Ne eliberam de” otrava din noi”.

2.Cand nu iertam in final ne autopedepsim.

3.Iertarea imbunatateste relatiile intime ,increderea in noi si increderea in  ceilalti.

                                                                    autor: Dr.Miron Itzhak, Psiholog clinician principal

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign