E-Antropolog

Scurt eseu despre scriere și literatură

19 noiembrie 2011 Eantropolog Antropologie urbana

                                    

Am ales să dezbat acest subiect deoarece literatura a reprezentat din totdeauna un mod de a comunica între oameni, dar mai ales un mod de a menține contactul cu trecutul.

    La început scrierea era prin simboluri dar cu toate acestea au fost identificate câteva tipuri de scrieri precum :hieroglific, scrierea cuneiformă, sumeriană, babiloniană, asiriană, hitită, ebraică etc.

   Încercările de traducere a acestor scrieri în diversele limbi ne dezvăluie civilizații care au existat în trecut și care au influențat gândirea și viziunea asupra lumii.

   În mare parte scrierile antice și medievale au influențat mentalitatea modernă și contemporană,deoarece conțin scrieri cu caracter religios dar și registre de percepere a taxelor, sau de achiziționare a mărfurilor.

   În epoca modernă au apărut adevăratele opere literare,însă acest fapt se datorează și faptului că în epocile anterioare oamenii au creat pentru posteritate.

   Dacă marile imperii nu coloniza ținuturi din întreaga lume și nu scria despre popoarele cucerite și cultura lor, mai târziu popoarele moderne nu puteau să se identifice ca și națiuni ,deoarece nu puteau să facă trimitere la trecut și la strămoși.

   Dar cel mai mult fac referire la limba vorbită și documentele care atestă acest fapt.

1.Scrierea în perioada antică

    În antichitate principala formă de comunicare era „graiul viu”,scriere era foarte rar utilizată și era întâlnită la preoți și la reprezentanții din administrație sau pe mormintele funerare.

   În Europa civilizațiile erau mai puțin evoluate, marele leagăn al civilizației îl reprezintă Peninsula Arabică și pe valea Nilului. În aceste zone au luat naștere marile civilizații: egiptenii, persanii,sirienii, evreii, arabii etc.

    Literatura și operele literare sunt rezultatul gândirii,de aceea apare mai târziu și în special la civilizațiile evoluate ale vremii. La început scrierea era realizată prin semne și simboluri, egiptenii aveau ca scriere hieroglifele, fenicienii aveau scrierea cuneiformă,etc.

    Scrierile antice cuprindeau in special momentele importante ale vieții sau documente de scriere a plății diverselor taxe.

  Scrierea apare în valea Tigrului și a Eufratului, în Summer, al cărui popor stă la hotarul dintre preistorie și istorie. Anticii sumerieni în ținutul locuit de ei nu au avut la dispoziție nici piatra, nici metalele și nici chiar lemnul; singurul material pe care la avut la îndemână a fost argila. Din argilă ei și-au făcut vase ,chiar și cuie ,apoi seceri ,în fine și –au înălțat temple uriașe , celebrele zigurate ,clădite din cărămizi de argilă. Tot pe plăci din lut și-au scris și cărțile. Astfel civilizația sumeriană este o civilizație a lutului. Dar argila pe care și-au scris cuneiformele și cărțile a străbătut peste veacuri și sa dovedit mai trainică decât papirusul egiptean, ori pergamentul sau plăcile de metal deseori. În argilă s-a sădi „mirabila sămânță ” a scrisului, după expresia lui Lucian Blaga.[1]

   Dar ceea ce se accentuează sete că cea mai veche limbă clasică, anterioară elinei, latinei sau ebraicii ori slavei vechi a fost sumeriană, studiată de trei milenii și învățații mesopotamieni, care s-au transmis din generație în generație zestrea de mituri, de legende, de epopei, de imnuri și de psalmi.

   De fapt în ,literatura sumeriană găsim in-uce toate speciile literare:epopeea teogonică, cosmogonică și eroică, dar și elegia, imnul și psalmul, basmul și apologul etc.….[2]

   Textele literare egiptene și sumeriene au fost redactate cu mult înainte și în ele întâlnim o serie de prototipuri care prefigurează în chip surprinzător pe eroii greci din epopeele homerice: Iliada și Odiseea.

   Creațiile literare sumeriene s-au ivit primele în lume, deoarece din epoca Imperiului vechi egiptean, ne-au parvenit mai cu seamă texte magice, sarcedotale și inscripții ale faraonilor.

    O mare parte din operele literare din Orientul apropiat este iremediabil pierdută,o altă parte este îngropată în tel-urile din Irak, din Iran ori din Anatolia. O parte însemnată din această literatură este încă inedită ,în muzee, unde atâtea documente nescrise riscă să fie uitate și să-și găsească pentru a doua oară moartea, după ce au fost dezgropate din ruinele cetăților nimicite de vreme.

    O caracteristică a operelor antice îl constituie faptul că majoritatea operelor literare sunt anonime,rezultând faptul că individul se identifică cu mulțimea. Mulțimea joacă un rol important în societate în antichitate și reprezintă puterea societății civile, asigurând traiul de zi cu zi .

   Până către mijlocul secolului al II-lea, scrierea era rezervată doar Vechiului Testament-Tora.[3]

    Acesta reprezintă crezul iudeilor,ei fiind singurul popor monoteist din antichitate,deoarece celelalte popoare credeau  în zei. Tot evreii sunt cei care își realizează registre fiind un popor care se ocupă cu comerțul, evreii sunt cei mai buni negustori ai antichității.

    Egiptenii au de asemenea inscripții importante care atestă existența unei literaturi dezvoltate. Descoperirile arheologice atestă faptul că și civilizațiile antice aveau

         preocupări pentru cunoașterea lucrurilor care îi înconjoară, ca religia, astronomia, anatomia etc.

               Egiptenii foloseau scrierea în deosebi la scrierea documentelor și discursurile cu

caracter religios sau cele legate de naștere, botez sau înmormântare, literatura legată de viața faraonilor are mai mult un caracter propagandist deoarece faraonul era preaslăvit,iar faptele lui erau exagerate de către cărturari pentru a intra în grațiile acestuia.

   Literatura Orientului nu constituie o literatură în sensul pe care-l acordăm noi azi conceptului ,ci este vorba de texte care prezintă ritualuri,folosite fie în ceremonii magice ,ca în cazul literaturii ugaritice,fie în ritualuri sacerdotale,în temple.[4]

   În cazul literaturii antice se identifică caracterul sumerian al operelor,iar multe din opere aveau însemnături precum :„scris după gura învățătorului,eu nu am văzut copia veche”. [5]

    Literatura sumeriană cuprinde tăblițe cu scrieri referitoare la drept,un fel de învățături despre agricultură ( ninurta) .[6]

    După destrămarea imperiului sumerian civilizațiile mai puțin dezvoltate au preluat de la sumerieni modelul literar și l-au dus mai departe sau chiar l-au dezvoltat dându- alte sensuri sau dând naștere unor noi ramuri de studiu.

   În același timp în Europa se dezvoltă diverse culturi, în Europa Centrală și de Răsărit civilizețiile se identifică mai mult prin creații de artă, oale de lut, figurine cu caracter ritualic care aparțin la diverse culturi care străbat aceste teritorii și care țin loc operelor scrise.

   În această perioadă iau naștere imperiul roman și grec care se va extinde teritorial până în Orient. Istoria Europei începe cu Grecia Antică,ea este prima ce moștenește cultura Mesopotamiei, experiența fenicienilor și înțelepciunea Egiptului . Dezvoltând aceste concepte Grecia va deveni cea mai strălucitoare civilizație, popoarele cucerite vor prelua din obiceiurile ,dar mai ales literatura greacă.

    Pentru greci lumea era reprezentată de Marea Mediterană și pământul din jur,cu toate acestea vor exista mari oameni de cultură: filosofi, matematicieni, biologi, istorici,astronomi etc.

     În insula Cos există un grup de oameni care studiază medicina, dintre aceștia se remarcă Hipocrate care descoperă tratamente naturiste ce sunt utilizateși în zilele noastre. Hipocrate elaborează un jurământ al medicilor pe care orice absolvent al medicinii trebuie să îl respect. Herofil realizează primele disecații pe om,fapt ce era interzis în acele vremuri de către societate , cei care efectuau astfel de practici erau socotiți nebuni.[7]

    Un rol important îl juca și filosofia oamenii învățați erau considerați înțelepți, Aristotel era considerat cel mai mare filosof al acelor vremuri; Platon prezintă idei despre lume și stat, redactează „Dialoguri” în care scrie despre modul de viață și gândire a grecilor, tot el înfințează Academia lui Platon.

     Herodot este supranumit „ părintele istoriei” ,a scris „Istorii”,însă există și alți istorici precum Tucidide care scrie „Războiul peloponesiac”,iar Xenofon a continuat opera începută de Tucidide.

    Există și alte domenii precum :matematica și fizica unde se remarcă Platon  care elaborează formule prin care compară cifrele cu notele muzicale și descoperă că cele două au o relație strânsă, din aceste reacții va lua naștere o nouă formulă cunoscută în matematică ca „ teorema lui Pitagora”.

   Un moment important în realizarea fuziunii dintre civilizații îl reprezintă domnia lui Alexanru Macedon supranumit și Alexandru cel Mare, acesta realizează cucerirea a numeroase teritorii transformând Grecia în cel mai mare imperiu care a existat vreodată.

    Însă opera cea mai mare a sa o reprezintă contopirea culturală ,cunoscută în istorie ca elenism, el contopește elementele literare și culturale grecești cu cele autohtone; pentru a consolida puterea imperială se va căsători cu o băștinașe și va păstra obiceiurile autohtone.

   Generalul lui Alexandru cel Mare, Ptolemeu a ridicat un important centru de cercetare ,Museionul, în Alexandria (Egipt),Farul din Alexandria,înalt de120 m,una dintre cele 7 minuni  ale lumii.

   Biblioteca din Alexandria număra 700000 de volume,însă ea a fost distrusă parțial în incendiul din anul 48 î H.

   Multe din cercetările care sunt realizate în zilele noastre își au bazele în evul mediu, astfel aceste științe rudimentare vor avea un impact pozitiv asupra mentalului nostru.

   La trecerea dintre antichitate și evul mediu marile imperii se vor destrăma sau vor rămâne la stadiul lor de dezvoltare rudimentară,în schimb în Europa Apuseană începând cu secolul IV va lua naștere creștinismul fapt ce va imfluența gândirea de dinainte.

2. Scrierea în perioada medievală

  În evul mediu creștinismul va lua naștere, preluând de la evrei latura monoteistă a credinței, de asemenea va include Vechiul Testament în Biblie. Biblia alături de Evanghelie sunt lucrările cele mai importante ale creștinismului.

    În evul mediu literatura are în deosebi un caracter religios ,însă și numărul documentelor va deveni mai mare, vor apărea registre în care se ținea evidența fiscală a statului.

   Majoritatea operelor sunt scrise de către cărturari călugări, ei erau cunoscător de carte, Biserica era a doua putere a Statului.

  Societatea medievală era împărțită în trei categorii: clerul- oamenii Bisericii-,seniorii- sunt oamenii din înalta societate, ei dețin funcțiile cele mai înalte din societate-, țăranii- ei lucrează pe domeniile seniorilor, dau daniile la Biserică, plătesc taxe la stat.[8]

    Între cele trei categorii există o permanentă erarhizare ce deține granițe solide, nu se poate trece de la o structură socială la alta.

   Clericii sunt cei care știu carte, ei sunt cei care oficializează slujbele în Biserică, dar și cei care îl încoronează pe rege, oficializează o ceremonie aparte. De asemenea copii seniorilor aveau profesori particulari –tot din rândul clericilor-,apoi continuau studiile în străinătate.

    Existau școli mănăstirești sau monastice și episcopale. La școlile mănăstirești sau monastice învățau fete sau băieți ,erau pregătiți pentru a se descurca în societate.

  Din secolul al XII-lea s-au răspândit școlile orășenești aflate sub autoritatea unui episcop. Programul de studiu cuprindea cele șapte arte liberale , grupate pe două cicluri: unul numit trivium unde se studia aritmetica, geometria,teoria muzicală și astronomia și pregătea elevii pentru a deveni la rândul lor profesori.[9]

 

  Primele instituții de învățământ superior apar în Occident începând cu secolul al XI-lea . Cele mai renumite universități sunt cele din Paris, Oxford, Bologna, Montpellier. Apoi în secolul XIV-XV sunt înfințate universitățila Praga,Cracovia,Uppsala( Suedia).

   După modelul statelor din Occident, domnitorul Moldovei, Despot- vodă înfințează Școala latină dela Cotnariși Colegiul dela Cluj(1581).

  Literatura medievală se va afla în conflict cu Biserica deoarece reprezentanții Bisericii refuzau gândirea rațională a cărturarilor, dogmatica creștină susținea că pentru cunoașterea lumii este suficient să ai cerdință.

   În Biblie există un verset care spune „ crede și nu cerceta”, pe acesta  se baza și dogmatica creștină.

    Majoritatea operelor din Occident erau scrise fie în limba greacă, fie în limba latină. În spațiul românesc operele erau scrise în limba slavonă.

   Operele literare ale evului mediu , chiar dacă în acea perioadă nu erau apropiate în mare parte, ele au reprezentat un izvor de informații pentru contemporani.

   Majoritatea operelor sunt însă creații arhitecturale, în această perioadă ia naștere stilul romanic și stilul gotic. Stilul gotic cuprinde clădiri foarte înalte deoarece Biserica catolică susținea că Dumnezeu este superior și că omul nu trebuie să ajungă la el.

   Biserica ortodoxă se apropie mai mult de stilul romanic,ce cuprinde opere ce îl determina pe credincios să fie mai aproape de divinitate.

    În evul mediu se duce o permanentă luptă pentru supremație între Stat și Biserică.

   Există opere literare care sunt închinate domnitorilor, acestea descriu faptele eroice ale conducătorului lor,viața de la curtea regală , tratatele de pace.

   Există cărturari ce au scris biografii ale domnitorilor sau ale oamenilor de știință. De aici au luat naștere și cronicarii, aceștia sunt principalii autori ai operelor literare istorice.

   În spațiul românesc se distinge Grigore Ureche și Miron Costin care scriu despre istoria Moldovei, opera lor poartă numele de „ Letopisețul Țării Moldovei ”, iar în Țara Românească stolnicul Constantin Cantacuzino va scrie ”Istoria Țării Românești” în care relatează evenimentele din Principat din epoca medievală.

    Operele literare din Europa de Răsărit cuprind și comnonențe ale literaturii musulmane, deoarece Imperiul Otoman se afla până în Balcani.

   Mulţi cărturari români și domnitori au studiat la Constantinopolunde au învățat limba turcă și obiceiurile acestora, dar mai ales le-au aplicat în spațiul românesc. Dobrogea este un caz aparte deoarece timp de 400 de ani a făcut parte din teritoriul Imperiului Otoman, pe teritoriul ei se află moschee, opere literare, documente ce atestă prezența lor pe acest teritoriu.[10]

   În Orient autoritatea supremă o avea Statul deoarece se continua modelul antic în care regele avea autoritatea supremă,el era deținătorul pământului,fiind monarh absolut.

    La rândul lor popoarele din Orient au și ele mentori sau cărturari care ne-au lăsat mărturie adevărate opere artistice, fie literare, fie de arhitectură.

   Manufactura joacă un rol important pentru evul mediu,întreaga operă literară medievală este scrisă de mână. Obiectele făurite în casă, îmbrăcămintea ,țesăturile erau realizate tot prin lucru manual.

   Majoritatea operelor literare orientale dar și europene sunt scrise sub formă de legendă , ele relatând faptele cu un surplus de informații pentru a întări vitejia cavalerilor sau pentru a preaslăvi pe conducători.

3. Efectele asupra societății

 În aceea perioadă societatea era înfluențată de aceste scrieri literare într-o foarte mică măsură, deoarece oamenii nu știau carte și de ce mai multe ori nu înțelegeau nici măcar slujba dela Biserică,aceasta fiind ținută în limba latină,sau greacă sau slavonă.

  Singurii care știau carte erau preoții și nobilii ,deoarece erau interesați de perceperea taxelor de către stat și de ceia ce scriau cărturarii care se aflau la curtea domnească.

    Regele era interesat la rândul său de aceste opere deoarece în calitate de conducător al statului era interesat de perceperea taxelor, de operele de artă care erau confecționate în numele său.

   Însă pentru societatea contemporană literatura antică și cea medievală au o importanță deosebită deoarece ele ne relatează fapte ce ne duce cât mai aproape de civilizațiile de dinaintea noastră.

   Chiar dacă sunt puține ca și număr și sunt greu de descifrat ele sunt extrem de valoroase ,de exemplu egiptenii descoperiseră că ora are 60 de minute , că pământul este rotund etc.

    Operele medievale ne relatează modul cum era structurată societatea în acea vreme și care era raportul între oamenii.

 

 autor: Androne Mihaela

       Bibliografie

 

  1. Kramer, S.N.,Istoria începela Sumer,Ed. Științifică, București,1962

 

  1. [1] Popescu D., Știință și teologie, București, 2001onstantin Daniel, Tăblițele de argilă(Scrieri din Orientul antic), Ed. Herald, București
  2.  Idem, Pe urmele vechilor civilizații, cuvânt înainte de Aurel-Dragoș Munteanu, Ed.Sport- Turism,1987.
  3. C Trousson Raimond, Istoria gândirii libere, De la origini până în 1879, Iași, 1997.
  4. Popescu D., Știință și teologie, București, 2001
  5. Prof. Univ.Dr. Tahsin Gemil, Regimul timariot și aplicarea lui în ținuturile românești administrate de Poarta otomană,Ed. Ovidius University Press, Constanța, 2004.


[1] Kramer, S.N.,Istoria începela Sumer,Ed. Științifică, București,1962,

[2] Idem

[3] Constantin Daniel, Tăblițele de argilă(Scrieri din Orientul antic), Ed. Herald, București,p. 8.

[4] Ibidem,p. 7.

[5] Apud, Constantin Daniel, Tăblițele de argilă(Scrieri din Orientul antic), Ed. Herald, București,p. 8.

[6] Kramer, S.N., Op. Cit. p.283 și urm.

[7] Daniel Constantin, Pe urmele vechilor civilizații, cuvânt înainte de Aurel-Dragoș Munteanu, Ed.Sport- Turism,1987.

[8] Trousson Raimond, Istoria gândirii libere, De la origini până în 1879, Iași, 1997. Cap.II. , p.79.

[9] Popescu D., Știință și teologie, București, 2001.

[10]Prof. Univ.Dr. Tahsin Gemil, Regimul timariot și aplicarea lui în ținuturile românești administrate de Poarta otomană,Ed. Ovidius University Press, Constanța, 2004., Cap.II.p.61.

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign