E-Antropolog

Sistemul de Valori și Migrația Rural-Urban în România(I)

11 februarie 2012 Adrian Majuru Mentalitati

Valorile sunt un concept sociopsihologic care contribuie la sistemul motivational uman. Acestea, desi pot fi o sursa intrinseca a comportamentelor si atitudinilor, nu sunt innascute, ci dobandite in mod social printr-un proces de interiorizare. Valorile au legatura cu ceea ce oamenii considera ca este bine si rau – sunt un concept legat de existentialism si explica, printre altele, cauzele natalitatii scazute din Romania.

 

Romania este o tara in mare parte colectivista, iar valori precum traditionalismul [autoritate, intoleranta, religiozitate], conformismul si securitatea sunt puternic active. Relatia primelor genereatii de migranti cu satul este inca puternica. Cu toate acestea, in ultimii 6-7 ani valorile materialiste au inceput sa fie inlocuite de cele postmaterialiste, insa procesul este mult mai lent decat tarile din vestul Europei, iar Romania are un pattern valoric diferit de fostele tari comuniste. Regimul totalitar a insemnat, printre altele, o migratie puternica de la sat la oras, proces insotit de o pseudomodernizare a tarii. Lipsa autonomiei, printre alte valori cum ar fi autoritatea si conformismul, a fost un element central al regimului comunist; schimbarea valorilor in comunism nu a fost totala, in ciuda eforturilor facute de conducere. Perioada 1960-1990 a fost extrem de importanta pentru migratia interna: gradul mic al schimbarilor valorice in cazul migrantilor rural-urban poate fi explicat prin numarul mare de migranti care, venind in oras, nu au fost nevoiti sa se adapteze la un mediu social foarte diferit de sat, din cauza “ruralizarii” masive sociale a oraselor. Socul cultural romanesc, in comparatie cu alte tari, nu a fost extrem, iar aceasta situatie este probabil inca prezenta pentru noii migranti.

PSIHOSOCIOLOGIA VALORILOR

Incepand cu sfarsitul anilor ’70 si inceputul anilor ’80 psihologia valorilor ia avant.  Printre cercetatori se afla si S. H. Schwartz, care afirma ca exista un numar limitat de valori universale  care contribuie la motivatia umana. Cele zece valori pe care Schwartz [2010] le propune ca fiind universale sunt prezente in orice cultura. Conform teoriei acestuia, unele valori sunt in contradictie sau in concordanta cu altele. Aceste relatii de conflict sau concordanta reprezinta structura valorilor; ierarhia valorilor este data de importanta acestora, tinand cont de faptul ca oamenii, indiferent de cultura, atribuie o importanta diferita fiecarei valori in parte.

 

Schwartz [2010] propune sase trasaturi esentiale pe care valorile le au [modificat partial]:

  1. valorile, ca si opiniile, sunt legate de sistemul afectiv: cand valorile sunt activate, devin amplificate de afecte;
  2. valorile se refera la telurile/obiectivele care motiveaza actiunea;
  3. valorile nu se refera doar la actiuni si situatii specifice; aceasta trasatura face diferenta dintre valori, norme/reguli si atitudini – ultimele doua sunt concepte mai concrete care se refera la actiuni, situatii, fenomene sau obiecte particulare;
  4. valorile pot fi standarde: ghideaza selectarea sau evaluarea actiunilor, a evenimentelor, a altor oameni, sau a propriei persoane. Totodata, valorile sunt un element esential al autoevaluarii si al conceptului despre sine. Contribuie la ceea ce persoana considera ca este bine sau rau, gresit sau corect, merita facut sau evitat, toate acestea fiind bazate pe o alta evaluare [nu neaparat constienta] a consecintelor posibile;
  5. pe baza importantei acestora, valorile sunt organizate intr-un sistem relativ stabil – aceasta trasatura ierarhica reprezinta o alta distinctie intre valori, norme si atitudini;
  6. importanta relativa a mai multor valori ghideaza actiunea: de regula, orice atitudine sau concept are implicatii pentru mai multe valori. De exemplu, mersul la biserica exprima si promoveaza trei valori – traditia, conformismul si securitatea -, de regula eliminad alte valori precum stimularea sau hedonismul. Acest schimb intre valorile relevante si competitive ghideaza atitudinile si comportamentul.

 

Aceste sase trasaturi sunt valabile pentru toate valorile si ajuta la diferentierea acestora de alte fenomene mintale. Pe de alta parte, diferentele dintre valori sunt date de obiectivele sau de motivele de care fiecare valoare in parte este legata. Faptul ca anumite valori sunt universale este o afirmatie destul de radicala, insa Schwartz afirma ca aceasta universalitate este bazata pe faptul ca anumite valori sunt inradacinate in necesitatile existentei umane: oamenii, ca organisme biologice, au nevoie de interactiuni sociale coordonate care faciliteaza atat supravietuirea, cat si bunastarea [individuala sau a grupului]. Valorile sunt concepte folosite pentru a reprezenta mintal propriile obiective, fiind totodata si „vocabularul” folosit pentru a exprima aceste obiective in mediul social. Cele zece valori universale propuse de Schwartz sunt [2010; modificat partial]:

  1. conformitatea: constrangerea actiunilor, tendintelor si impulsurilor care pot rezulta in aducerea unui prejudiciu [moral sau fizic] unei alte persoane sau grup, sau care pot incalca o norma sau o expectanta sociala;
  2. traditia: respectul, acceptarea si dedicarea unor obiceiuri si idei pe care propria cultura si/sau religie le ofera;
  3. bunavointa: pastrarea si amplificarea bunastarii persoanelor apropiate;
  4. universalismul: intelegerea, protejarea si toleranta tuturor oamenilor si a naturii;
  5. autodirectionarea: actiuni si ganduri independente – alegere, creativitate, explorare;
  6. stimularea: entuziasm, noutate si provocare;
  7. hedonismul: placere sau gratificatie pentru sine;
  8. realizarea: succesul personal sau demonstrarea competentei personale conform anumitor standarde sociale;
  9. puterea: statutul social si prestigiul, dominanta sau controlul asupra altor oameni si/sau resurse;
  10. securitatea: siguranta, armonia si stabilitatea societatii, a relatiilor si a propriei persoane.

 

Ceea ce numim “mentalitate” reprezinta un cluster format din valori, ideologii, opinii, preferinte, atitudini si comportamente. Valorile sunt un concept diferit, dupa cum am spus, de atitudini si comportamente, fiind totodata si un concept destul de difuz. Mai mult, valorile sunt de multe ori confundate cu preferintele, insa cele doua sunt constructe diferite. De exemplu, “alimentatia sanatoasa” este o valoare care se reflecta in preferinte specifice, cum ar fi carnea fara grasime sau bauturile neacidulate – ceea ce considera ca persoana ca este “sanatos”. Schwartz si Bardi [2001] afirma ca valorile au ca functie sociala motivarea si controlul comportamentelor. Anumite valori, cum ar fi cele ale bunavointei, asigura un comportament “adecvat” chiar si in absenta unor reguli oficiale [legi].

Tendinta oamenilor este de a gandi despre sine si despre actiunile proprii in termenii unor valori, ideologii si principii morale, toate acestea fiind concepte abstracte, difuze. De exemplu, o persoana poate adopta valorile sinceritatii, securitatii, sau ale protejarii mediului natural. Mai departe, persoana poate transforma aceste valori [idei abstracte] in actiuni concrete, cum ar fi sa minta cat mai rar, sau sa recicleze hartia. A gandi aceste idei reprezinta ideologia, bazata sau nu pe un principiul moral, insa doar transformarea acestora in realitate reprezinta o actiune concreta. Valorile sunt un “ghid comportamental”, stand la baza identitatii personale si sociale. Cu toate acestea, valorile nu sunt singurul motivant comportamental: personalitatea, emotiile, sau impulsurile fiziologice [de ex. foamea] genereaza tendinte de actiune. Exista diferente majore intre aceste fenomene. In acest sens, Eyal si colegii sai [2009] au demonstrat ca valorile sunt un construct mintal care ajuta la formarea tendintelor de actiune [obiective] pentru viitorul indepartat, mai rar pentru viitorul apropiat. Mai concret, desi valorile contribuie la obiectivele pe termen lung, preocuparile de context sau cele intamplatoare [de ex. emotiile] determina comportamentul imediat intr-o masura mai mare decat valorile.

Alti autori [de ex. Lazarus, 1991] considera ca valoarea, ca si obiectivul, nu este un termen care descrie o actiune concreta, dar nici efortul pe care oamenii il depun pentru a respecta valorile pe care le-au adoptat. Mai mult, valorile nu sunt motive [Biernat, 1989], insa influenteaza comportamentul si evaluarile [sociale, mai ales]. Cu toate acestea, valorile sunt o structura motivationala, iar Schwartz propune doua dimensiuni motivationale care stau la baza structurii sistemului valoric:

  1. Deschiderea la schimbare vs. conservare: motivatia oamenilor de a urma directii incerte vs. mentinerea starii actuale si a sigurantei personale si sociale;
  2. Gradul de afectare a propriei persoane vs. a contextului social de catre actiuniele proprii sau ale altor persoane.

Schwartz considera ca, sub anumite conditii, oricare valoare din cele zece este prosociala, insa cele mai relevante in acest sens sunt universalismul, bunavointa, conformitatea, securitatea si puterea. Cu toate acestea, raman cateva intrebari legate de valorile propuse de Schwartz. Desi acesta le propune ca fiind de baza sau primare [basic values], nu este cert daca termenii propusi descriu sau nu dimensiuni ale sistemului de valori. De exemplu, conformismul este descris ca o constrangere comportamentala care motiveaza potrivirea sau supunerea, insa acest termen poate fi o dimensiune cu doi poli, variand de la conformism la nonconformism. Situatia este si mai confuza din moment ce unele valori din cele zece par a fi opuse, deci pot fi considerate dihotomii. De exemplu, traditie vs. autodirectionare, sau putere vs. universalism [sau chiar si bunavointa]. Trecand peste aceste confuzii, aceste zece valori propuse de Schwartz sunt doar o parte a numarului mare de valori pe care oamenii le pot interioriza/internaliza.

 

Alti autori [Lipset si Rokkan, 1967] au semnalat prezenta unor dimensiuni ale schimbarilor valorice. Cele patru – centru-periferie, stat-biserica, conducatori-subalterni, urban-rural – indica grupuri cu valori diferite, care pot sau nu interactiona pentru a schimba valorile.

 

LEGATURA VALORILOR CU AFECTIVITATEA

 

In alta ordine de idei, desi Schwartz nu intra in detalii legate de relatia valorilor cu sistemul afectiv, mi se pare esentaia explicarea acesteia. Afectivitatea, alaturi de personalitate, este unul din cele mai slab studiate domenii ale psihologiei. Rezumand foarte mult, domeniul afectiv pare a fi organizat pe baza mai multor fenomene [pentru mai multe detalii, vezi Ekman, 1994; Scherer, 2005]:

 

De exemplu, conformismul ca valoare motiveaza evitarea rusinii [o emotie sociala] prin respectarea normelor si/sau standardelor socioculturale. Bunavointa si universalimsul iau nastere din ceea ce numim compasiune: un termen afectiv similar milei care descrie tandinta de a ajuta oameni sau alte fiinte care se afla in necesitate. Bunavoina este data de o compasiune selectiva – “Un numar limitat de oameni pot beneficia de ajutorul meu”, in timp ce universalismul este bazat pe compasiune generala, care tine in principal de toleranta si de lipsa prejudecatilor. Traditia, ca si conformismul, este motivata de evitarea rusinii, dar in acest caz intervin si alti factori psihologici: oamenii se conformeaza la regulile traditionale pentru a crea si mentine identitatea personala si a grupului. Traditie inseamna legatura cu trecutul, fiind un termen oarecum opus celui de „cosmopolit”. Totodata, culturile sunt bazate pe traditie, pentru ca o cultura nu poate exista fara a avea constiinta generatiilor trecute. Valoarea stimularii este legata de un factor de personalitate: cautarea noului [novelty-seeking], care motiveaza explorarea si este bazat pe curiozitate. Emotii specifice acestei valori sunt cele precum entuziasmul si interesul.

 

Legatura sistemului de valori cu cel afectiv este directa si stransa. In cele mai multe cazuri, valorile prosociale sunt motivate de doua afecte sociale opuse: rusinea si mandria. De exemplu, daca o persoana adopta valori traditionale, va simti rusine in cazul in care nu respecta o norma sau un standard legat de acele obiceiuri; mai mult, evitarea rusinii va motiva respectarea acelor norme sau standarde. Pe de alta parte, in cazul reusitei de respectare a normelor sau standardelor traditionale, emotia care apare cel mai des este mandria. In cadrul prioritatilor valorilor, oamenii au tendinta sa aleaga alternativele de actiune care promoveaza valorile importante, in detrimentul celor mai putin importante, iar aceste alegeri sunt motivate cu ajutorul sistemului afectiv.

 

Relatia dintre afectivitate si valori este reciproca. De exemplu, anxietatea poate motiva schimbarea structurii valorice. Existenta unor valori care nu mai corespund cerintelor mediului – adica nu mai sunt adaptabile – genereaza anxietate, un afect care motiveaza la randul sau schimbarea acelor valori si adoptarea altora noi.

 

SITUATIA VALORILOR IN ROMANIA – DOVEZI EMPIRICE

Voicu [2011] a cercetat pentru Romania cele zece valori propuse de Schwartz. Conform rezultatelor, in Romania [ca si in Rusia, Polonia, Bulgarie si Rep. Moldova] cele mai des intalnite valori sunt traditia, securitatea, conformismul si universalismul. In cealalta directie sunt prezente hedonismul, stimularea si puterea, valori adoptate de putini romani. Aceste rezultate reflecta un pattern valoric in care sunt prezente dezangajarea, nevoia de ordine, conformarea si lipsurile [Gavreliuc, 2011, 148].

Dupa Voicu [2011, 272], in societatile traditionale “predomina orientari valorice catre un model universal al omului, in care toti au aceleasi nevoi, indivizii sunt identici, sociatatile sunt organizate ierarhic, adevarul este unul singur si nu poate fi contestat, sefii au intotdeauna dreptate, religia ofera o explicatie completa asupra lumii, iar ierarhiile au in fruntea lor clerici si zeitati, inovarea de moduri noi de a fi si de a face este practic prohibita.

 

Modernitatea presupune rationalizare, increderea ridicata in puterea explicativa a stiintei fiind insotita de secularizare[1], deschidere la schimbare si la noutate, asumarea ridicata a riscului, planificarea actiunilor pe termen mediu si lung. Modelul normativ al fiintei umane, caracterizata de nevoi si aspiratii cvasiidentice, continua sa fie predominant in orientarile de valoare. Inegalitatile dintre femei si barbati persista, insa ele se manifesta in principal in sfera relatiilor domestice, mai putin pe piata muncii.” Dupa aceasta perioada, pe la mijlocul anilor ’60 a inceput sa apara ceea ce mai tarziu a fost numit postmodernism. Acest tip de societate este caracterizat de toleranta, critica libera, ierarhiile sociale scad in importanta, nu mai exista adevarul absolut, iar seculizarea continua. Spatiul valoric are astfel trei dimensiuni, conform teoriilor modernitatii: traditionalismul, modernitatea si postmodernitatea.

 

In acest sens, studiile romanesti din perioada 1993-2005 indica faptul ca traditionalismul este predominant in tara noastra si ca nu a suferit modificari insemnate in aceasta perioada. Totodata, Romaniei ii sunt specifice valori ale “supravietuirii”, in opozitie cu cele ale autoexprimarii. In perioada 1993-2008, aceste valori materialiste au scazut enorm, fiind inlocuite de orientari mixte [un amestec de valori materialiste si postamterialiste], dupa anul 2005 in special. De asemenea, orientarile pur postmaterialiste [preocupari ecologiste, participare activa, participare politica redusa etc.] s-au diminuat de peste doua ori [Voicu, 2011] in aceasta amestecare.

 

In ceea ce priveste traditionalismul, romanii au o toleranta scazuta fata de grupurile deviante, pun valoare pe autoritate [nu pe autonomie] si pe religiozitate [Voicu, 2011, 273]. Regiunea Bucuresti-Ilfov este cea mai moderna, urmata la distanta mare de Banat, Crisana-Maramures, Oltenia, Moldova, Transilvania si Dobrogea. In ceea ce priveste dimensiunile localitatilor, satele si orasele sub 30,000 loc. au tendinta sa adopte valori traditionale, iar cu cat populatia creste, cu atat creste si tendinta spre modernitate. De asemenea, valorile moderniste sunt direct proportionale cu nivelul de educatie, diferentele intre sexe fiind in acest caz nesemnificative.

 

PREZENTA ACELUIASI TIP DE ELEMENT –CARPETA – LA SAT [STANGA] SI LA ORAS [DREAPTA], DESI SUB O ALTA FORMA

[sursa: http://www.xf.ro/showthread.php?t=1759]

 

 

Modernizarea este un proces complex de schimbare a intregii societati, nu doar a valorilor. Presupune urbanizare, industrializare, cresterea calitatii locuirii, disparitia familiei extinse, productie fordista etc. Urmatorul pas este, inclusiv in Romania, postmodernismul, care aduce valori specifice indivizilor care traiesc in societati abundente, in care preocuparea pentru nevoile primare este scazuta. Dupa cum am spus, orientarea postmaterialista a scazut in Romania in perioada 1993-2008, schimbare produsa, cel mai probabil, de incertitudinea economica. Schimbarea valorilor catre postmodernism este data de certitudinea materiala. Societatile traditionaliste au un control redus asupra mediului, oamenii fiind mai expusi foametei, bolilor, sau altor evenimente negative. Orientarea valorilor in acest mediu este catre diminuarea incertidudinii mediului [social sau natural]: ierarhii stricte, adevaruri unice etc. Continuand, societatile moderniste nu elimina riscurile materiale, insa le reduc, totodata continuand si cu prezenta normelor sau regulilor. Atat societatile traditionaliste, cat si cele moderaniste, adopta prin urmare valori specifice materialismului. In final, societatea postmodernista, desi ofera o siguranta materiala superioara, este axata pe experiment si risc, fiind mai greu de anticipat: normele si ierarhiile tind sa dispara. Cu toate acestea, cele trei tipuri de culturi sunt ideale, nu doar in Roamnia. De exemplu, societati pur traditionaliste nu mai exista.

 

Situatia contextului romanesc a cunsocut o amplificare a incertitidinii materiale, mai ales post-2000. Tinand cont de cele descrise, mediul social urban romanesc a simtit probabil nevoia de autoaparare si autoasigurare pentru a diminua anxietatea legata de viitorul incert, pastrand valorile traditional-materialiste sau revenind la acestea. Insa in exterior tendinta este clara: globalizarea amplifica tendintele catre postmodernism. Desi exista exceptii si in vest, cum ar fi aparitia partidelor radicale de dreapta, care au o orientare de natura traditionalista, tendinta globala in cazul majoritatii tarilor este postmodernismul. In acest context global, intoleranta si neacceptarea diferentelor, atitudini specifice Romaniei, pot fi probleme viitoare.

 

Tendintele generale, nationale, ale valorilor nu reprezinta insa un indicator pe baza caruia se pot face anticipari exacte [pe termen lung]. Japonia este un exemplu bun in acest sens. De exemplu, in filmele lui Yasujirō Ozu din anii ’40 – ’60 se observa o tendinta clara a japonezilor inspre valori ca democratia, efortul si munca, antimilitarismul, familia si copiii. Ozu surprinde foarte bine in filmele sale aceste tendinte colectiviste, care au aparut in special dupa razboi. Din filme precum Early Summer [1951] sau Tokyo Story [1953] pare ca japonezii aveau un scop comun: familie, copii, loc de munca stabil si bine platit. Este intr-un fel o forma de uniformizare  a valorilor. Romania este o tara ceva mai individualista decat Japonia, insa cele doua scorurui ale acestei dimensiuni culturale reflecta o tendinta generala prezenta, nu a viitorului indepartat. In cele doua tari, rata natalitatii este in scadere, iar generatiile tinere au o tendinta clara catre individualism [pentru un studiu al schimbarilor japoneze din anii 1990 vezi Yoshizaki, 1997].

 

Voicu [2001] considera ca in Romania este prezenta o pseudomodernizare – modernizare care nu este aplicata in toate sferele mediului social. In ultimii 20 de ani au aparut schimbari valorice in domenii precum religia, familia, sau toleranta, cu o tendinta de orientare catre valorile moderniste [Voicu si Voicu, 2009]. Desi multe tari din Europa sunt in tranzitie catre postmodernism, tarile foste comuniste sunt ceva mai incete. Comunismul a reprezentat o modernizare falsa si incompleta a societatii – un tip de modernism in care au fost adoptate valori opuse, traditionaliste [autoritatea, dependenta, lipsa autonomiei etc.].

 

VALORILE SI EXISTENTIALISMUL

 

Un alt aspect interesant, pe care il consider si esential, este modul in care oamenii adopta [sau interiorzeaza] valorile. Ca si in cazul opiniilor si multor preferinte, modul principal de dobandire a valorilor este prin mediul social. Desi acestea pot deveni intrinseci, nu exista dovezi care sa demonstreze ca valorile sunt innascute. Chiar daca suna nihilist, valorile sunt constructe mintale interiorizate in functie de relatiile sociale pe care le avem si de mediul in care traim. De exemplu, daca o persoana traieste intr-un mediu in care hrana este greu de obtinut, exista sanse mari sa adopte valori de tip materialist, existand sanse mari ca acestea sa ramana prezente chiar si in cazul in care hrana devine ulterior accesibila. Faptul ca nu exista valori innascute genereaza formarea, in cadrul psihicului uman, a unor mecanisme de aparare existentiale: managementul fricii si obiectivizarea sunt numai doua dintre acestea, avand legatura cu ceea ce in psihologia motivationala este considerat a fi principalul motivant comportamental – frica de moarte. Desi viata nu are un scop predefinit, sensul acesteia este dat in mare parte de mediu [legile fizice, trecerea timpului etc.], si de sistemul afectiv, care este principalul sistem motivational atat pentru oameni, cat si pentru restul animalelor. In cazul oamenilor, valorile intervin pentru a completa sensul vietii, acestea formandu-se odata cu aparitia [treptata, bineinteles] a ultimei forme a constiintei de sine acum cel putin 60,000 de ani[2] [Leary, 2007]. In prezent, in cadrul sistemelor urbane, cladirile nu au in realitate nici o valoare, in afara de cea pe care le-o dam noi, iar din punct de vedere psihologic pastrarea cladirilor vechi este un mecanism de mentinere a legaturii cu trecutul si prin urmare de mentinere a identitatii sociale si personale. Valorile contribuie la sensul vietii.

 

Un alt subiect important legat de valori este natalitatea. Problemele natalitatii din Romania pot fi grupate in trei clustere: factori economici; contraceptie; sistemul valoric. In Europa si America, in ultimii 300 de ani valorile sociale legate de cresterea copiilor sunt o urmare a unei doctrine de forma “responsabilitate parentala” [Preston, 1986]. In primul rand, rata scazuta a natalitatii din tara noastra este o urmare a eliminarii limitarilor politice: eliminarea decretului antiavort. In al doilea rand, perioada de tranzitie din ultimii 20 de ani a generat confuzii si incertitudini legate de propriul viitor, rezultand o amanare sau eliminare a valorii copiilor [value of children – dorinta de a avea si creste proprii copii]. Factorul economic nu afecteaza rata natalitatii decat in anumite contexte, eventual: fiind prea saraci, oamenii nu mai vor copii; insa opusul este demonstrat in tarile slab dezvoltate, unde natalitatea este foarte mare. In cazul opus – tarile cu o economie bogata – au o natalitate scazuta. In al treilea rand, aparitia individualismului si a valorilor hedonic-egoiste ar putea contribui la absenta valorii copiilor din Romania. Pe scurt, oamenii acorda mai mult timp propriilor interese [de ex. cariera]. In acest ultim caz se observa o legatura puternica intre individualism, hedonism si mediul de provenienta: cei care vin din mediul rural au mai multi copiii la varste mai timpurii. Orientarile de viitor ale generatiilor tinere de a avea sau nu o familie si copii sunt bazate pe valorile interiorizate, pe modelele culturale pe care le percep si pe experientele pe care le-au avut. Chiar si asa, problema natalitatii extrem de scazute din Romania ar putea fi data de schimbari structurale, nu valorice [Rotariu, 2006].

 

Familia este legata de sentimentul de securitate [afectiva si materiala], insa valoarea “familie” ar putea fi atribuita mai multor dimensiuni culturale, cum ar fi colectivismul. Cresterea medie a varstei la care oamenii se casatoresc, celibatul, cresterea ratei divortului, sau uniunile consensuale sunt fenomene sociale date, printre altele, de schimbarea valorilor [mai ales in cazul femeilor]. Mai concret, libertatea sexuala, cariera si drepturile egale conduc la o filozofie de viata care nu include casatoria si copiii printre prioritati.

 

Miscarea sociala “free love” din anii ’60-’70 a respins controlul impus indirect de catre stat si biserica prin casatorie, free love fiind o filozofie de tip individualist si nonconformist. Desi este legat de anarhism, free love este un concept ale carui valori [de ex. libertatea, relatiile sociale deschise si lipsa ierarhiilor, hedonismul etc.] sunt prezente in postmodernism. Cu toate ca miscarile contraculturale, cum ar fi cele hippie, nu au avut o importanta mare in Romania, valorile romanilor incep sa mearga treptat in directia postmodernista. Dupa cum afirma Robu [2008], modelul traditional al casatoriei si familiei este in schimbare, desi reprezinta inca o minoritate: tinerii. Cu toate acestea, atasamentul familial ramane o valoare importanta in Romania, desi cercetarile indica o amplificare a independentei personale. Tot aici, valoarea familiei ramane importanta, insa valoare casatoriei a scazut destul de mult pentru romani [Voicu si Voicu, 2009].

 

LEGATURA VALORILOR CU DIMENSIUNILE CULTURALE

 

Autodirectionarea are o legatura indirecta cu afectivitatea, fiind o valoare legata mai degraba de o dimensiune culturala importanta: individualismul [o dimensiune care variaza de la individualism la colectivism]. Individualismul este un construct care insumeaza diferentele fundamentale ale modului in care relatiile sociale sunt formate si mentinute. In cadrul polului individualism, unitatea de baza este individul, bunastarea acestuia fiind data de societate. La polul opus, colectivismul are ca unitate de baza grupul – societatea exista, iar indivizii sunt nevoiti sa se integreze pentru a supravietui. In acest sens, Oyserman si Lee [2008] au efectuat o meta-analiza a gradului in care aceasta dimensiune culturala influenteaza modul in care gandim: valorile, conceptul despre sine si stilul cognitiv[3] sunt influentate de individualism-colectivism in moduri diferite. Hofstende [2010] a estimat Romania ca fiind o cultura colectivista, alaturi de Grecia, Bulgaria, Portugalia, Japonia sau Turcia, in opozitie cu Belgia, Marea Britanie, sau S.U.A.. In culturile individualiste, relatiile sociale sunt mai slabe si mai rare, oamenii fiind preocupati doar de cei apropiati si de sine. Opusul – colectivismul -, desi nu are un sens politic, este asociat cu valori ale mediului social, in special conformismul, traditia, integrarea in grupuri coezive, si familii extinse [copii, parinti, bunici].

 

Distanta fata de putere, o alta dimensiune culturala, este folosita in studiile lui Hofstende. Aceasta reprezinta gradul in care indivizii cu putere putina dintr-o anumita structura accepta si se asteapta ca puterea sa fie distribuita inegal – este o inegalitate definita de cei cu rang inferior, nu de superiori. Conform estimarilor facute de Hofstende [2010], Romania este o cultura in care distanta fata de putere este foarte mare, stand alaturi de Rusia, Filipine sau Guatemala.

 

Aceste doua scoruri, e langa faptul ca sunt doar estimari, sunt valabile pentru toata tara, insa situatia reala este variabila regional si rural-urban. De exemplu, distanta fata de putere este mai mare in regiunea de vest [Timis, Arad Caras-Severin si Hunedoara], la fel ca si individualismul. Studii empirice indica faptul ca estimarile lui Hofstende nu sunt exacte: distanta fata de putere este in realitate mai mica [Luca, 2005]. Dupa cum afirma Gavreliuc [2011, 122-124], Romania a deonstrat inca din anii ’90 un pattern cultural diferit fata de tarile foste comuniste, acestea trecand printr-o perioada de colectivism impus de conducere. Chiar si asa, individualismul romanesc este diferit de cel american, de exemplu, fiind bazat pe valori egoiste si „impotriva celorlalti”, iar competitia este lipsita de fair-play. Gavreliuc numeste acest tip de individualism “autarhic”, fiind bazat pe imoralitate si pe lipsa bunului colectiv. Modelul valoric si comportamental romanesc este diferit si de cel al multor tari U.E., fiind bazat pe „supravietuire” si lipsa increderii sociale, nu pe dezvoltarea colectiva.

 

Totodata, Romania are, conform estimarilor lui Hofstende, un scor scazut la dimensiunea indulgenta-restrangere. Cultrile „indulgente” sunt mai deschise la dorintele si sentimentele oamenilor, aici fiind prezente valori ca timpul liber, relatii de convivialitate, sau sexualitatea deschisa, libera. Pe de alta parte, culturile restrictive [Romania, Blgaria, China, Iran etc.] pun valoare pe autocenzura si pe a nu profita de oportunitatile oferite de mediul in care oamenii traiesc.

autor: Razvan Alexandru BOAGIU,  Facultatea de Arhitectura si Urbansim „Ion Mincu”, Bucuresti


[1] Secularizarea este un proces prin care se pierde semnificatia sociala a institutiilor religioase.

[2] Aceasta ultima forma a constiintei de sine este legata de afecte precum dezgustul, dispretul, admiratia sau incantarea, care au legatura cu perfectiunea si puritatea: de la estetica pana la comportament.

[3] Stilul cognitiv se refera la modurile in care oamenii au tendinta sa proceseze informatia in termeni de perceptie, organizare, si raspuns la anumiti stimuli.

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign