E-Antropolog

Revista de Antropologie Urbană (R.A.U.) lansează pentru primul volum o chemare la contribuţie

17 aprilie 2012 Adrian Majuru Antropologie urbana

Revista de Antropologie Urbană (R.A.U.) este o
revistă de specialitate (cotată CNCSIS), publicată de editura Oscar Print care
se dorește a fi un proiect destinat și publicului larg prin distribuirea sa în
librării. R.A.U este compusă din 5 secţiuni: un dosar tematic (prezentat mai
jos), trei secţiuni independente – antropologie socială, antropologie urbană şi
antropologie medicală – şi una dedicată recenziilor şi notelor critice de
lectură.

Pentru fiecare secțiune vor fi admise un număr de
până la patru articole. A treia categorie, aceea de antropologie medicală este
rezervată specialiștilor din domeniul medical dar și cercetătorilor în științe
sociale din domeniul antropologiei sănătății și biologiei.

Acceptăm și interviuri cu personalităţi științifice dacă acestea sunt
aplicate tematicii prezentate. Articolele trebuie să fie sintetice, ajungând la
aproximativ 30.000 de caractere. Acceptăm un număr limitat de articole în limba
engleză și franceză, indiferent de secțiune. A patra secțiune este destinată
recenziilor de 1-3 pagini maximum despre lucrări de antropologie, sociologie,
geografie, etc. Folosim sistemul de referinţa Harvard. Orice articol, în forma sa
finală, trebuie să fie însoţit de un rezumat în limba engleza şi de cuvinte-cheie.

 

Dosarul primului volum: Dinamici
globale al oraşului

Ultimii treizeci de ani au fost marcaţi de o diminuare importantă a doctrinelor politice ale suveranităţii şi de o explozie
a numărului teritoriilor pe care nu se exercită autoritatea unui stat. Această
dinamică a luat forma unei devieri politice, sub influenţa retragerii statului
din sfera politică şi socială în beneficiul pieţei şi al dezindustrializării.

Problema guvernării oamenilor se pune astăzi mult mai deschis, la diferite niveluri.

. Ea este obiectul unor aprige bătălii
teoretice, deschise sau mocnite. Actori care altădată erau neglijabili sau
secundari au căpătat o importanţă crescândă în această nouă conjunctură transnaţională
care rearanjează şi spaţiile locale. De aici înainte, puterile transnaţionale
sunt dominante, în general, prin intermediul unor instituţii ca Uniunea
Europeană sau diverse tratate internaţionale precum NAFTA – North American Free Agreement, Acordul
de la Cotonou sau, mai aproape, Tratatul de la Lisabona. Această autonomizare a
centrelor de putere şi a elitelor faţă de comunităţile politice generează
practici de depolitizare, rezumate în termenul actual de „bună guvernare”.
Întreprinderile multinaţionale, organizaţiile neguvernamentale, dar şi
regiunile sau chiar reţelele de migraţie şi-au făcut apariţia în forţă ca
obiect de interes în domeniul ştiinţelor sociale, politice, economice,
culturale şi etice.

În acest peisaj, oraşele sunt elemente extrem de
interesante. Mai întâi dimensiunea lor, mai cu seamă în ţările „din Sud”, le
apropie de ideea de naţiune. Se impune deci o reorganizare arhitecturală şi
urbană. Această reorganizare este în acelaşi timp rezultatul unei fragmentări
teritoriale datorate, printre altele, creşterii numărului de cartiere închise
inspirate de modelul marii burghezii sau de modelul segregaționist de tip
rasist originar din California.

În acelaşi timp,

mase întregi de populaţii dezavantajate sunt aruncate în teritoriile din „afara lumii”, mahalale, „bidonviluri”

Această dinamică a schimbărilor este întărită
de gentrificarea zonelor populate altădată de clasele populare, înlocuite
astăzi de câţiva reprezentanţi ai claselor de sus şi mai precis de segmentul
subaltern al elitei. Să nu uităm să subliniem că un astfel de tablou operează
pe fondul capitalismului speculativ, a cărui forţă se face simţită mai ales în
domeniul imobiliar.

Această configuraţie spaţială reprezintă concretizarea rarefierii structurilor de securitate sociale (cunoscut sub
numele de Etat-providence, WelfareState, Etat social), într-un context în
care societățile devin din ce în ce mai inegalitare pe plan global. Formele de
solidaritate şi raporturile sociale sunt din acest motiv foarte afectate.
Sistemele de supraveghere şi de gestionare a riscurilor devin adevărate
imperative în această „modernitate lichidă”, în exprimarea lui Zygmund Bauman,
şi redau actualitate lucrărilor lui M. Foucault.

Formele de solidaritate şi raporturile sociale sunt din acest motiv foarte afectate.

În contextul actual, de privatizare generalizată a
sferei publice, problema apartenenţelor colective se pune cu maximă acuitate.
Prăbuşirea identităţilor politice antrenează apariţia unei multitudini de
identităţi necesare aplicării mecanismelor de supraveghere şi care intră, în
acelaşi timp, în logica funcţionării pieţei. Întreprinderile şi antreprenorii
identitari găsesc în oraşe un vast teritoriu de acţiune. De aici rezultă forme
de etnicizare a raporturilor sociale, nenumărate mişcări religioase etc.

Dosarul de faţă va aborda aceste probleme cruciale
pentru înţelegerea lumii actuale.

Direcţiile care pot fi abordate sunt multiple.
Indicăm în mod non exhaustiv:


O perspectivă „macro” se poate inspira din cercetările în domeniul geografiei
urbane arătând cum geografia economica a globalizării are nevoie de o structura
urbana de sprijin.


Procesul de gentrificare (adică înlăturarea clasei populare din centrele urbane în
favoarea unei părţi inferioare a clasei superioare) considerat ca fiind o
expresie pe plan spațial a modificărilor sociale. În acest sens, vor putea fi
abordate în mod critic noi motto-uri în domeniul urban care acoperă această
dinamică – diversitate culturală, reabilitare, democraţie participativă – care
reprezintă un nou mod de dominaţie.


Un alt domeniu care poate fi studiat este procesul de închidere şi de control al
spaţiilor aparţinând marii burghezii cum au realizat M. Pinçon et M. Pinçon-Charlot
in les „beaux-quartiers” de la Paris.


Anii 1980 în SUA (în particular la New-York), au reprezentat o perioadă de intensă transformare,
în termeni de guvernanță, a Statului, trecând de la stat social la stat penal,
de la lupta contra sărăciei la lupta contra săracilor. Aceste schimbări majore
care definesc într-o mare măsură statul azi vor putea fi abordate pe plan
istoric, studiind modul în care au fost globalizate, recepționate etc.


Trebuie să ţinem cont şi de partea opusă a spectrului politic. Pot fi analizate strategiile
celor excluşi (care de fapt sunt incluşi prin marginalitate, de exemplu: mâna
de lucru prost plătită), tipurile de relaţii sociale care deriva din aceasta,
universul lor simbolic şi aşa mai departe. De asemenea, am putea aborda
problematica insurecțiilor urbane atât de numeroase în lume care sunt formele
şi cauzele acestora dincolo de exemple izolate, şi dacă dau naştere unei forme
de „cetățenie insurecțională” ca să folosim conceptului J. Holston. Este vorba
de societatea politică. Chestiune de un interes remarcabil într-o lume
post-politică.


Pluralitatea actorilor prezenţi în oraşe poate fi abordată, arătând concurenţa şi lupta
pentru impregnarea unei raport de forţe în oraşe. Anteprenorii de moralitate,
precum bisericile, actorii ideologici precum ONG-urile vor putea fi studiaţi
pentru a arăta cum se modifica țesutul social.


Istoria sociologiei şi antropologiei urbane este vastă dar prea puţin cunoscută în România
şi în afara ei. Putem să evocăm Scoala de la Chicago şi figuri precum G.
Simmel, R. E. Park, C. E. Hughes; Școala britanică a schimbării sociale în ex-Rhodesia
(actual Zambia) cunoscută ulterior cu numele de Scoala de la Manchester, dirijată
de Max Gluckman şi omologul său din Franţa: G. Balandier. Cităm încă un exemplu,
cel al antropologiei urbane în Franţa reprezentate de Gérard Althabe şi C.
Pétonnet.

 

Pluralitatea actorilor prezenţi în oraşe poate fi abordată, arătând concurenţa şi lupta

 

Acest număr al Revistei de Antropologie Urbană, şi
filosofia revistei în general, nu este limitată în spaţiu şi în timp. Orice
revistă de antropologie este prin esenţă comparativă. Iată de ce încurajăm
propuneri bazate pe studiile realizate în afara României şi în afara Europei în
general, în încercarea de a „provincializa Europa” ca să folosim expresia lui Dipesh Chakrabarty.

 

*

*   *

 

Prima etapă: 15 aprilie – 30 mai: se va trimite un rezumat de maximum o
pagină, despre tema articolului, rezumat însoțit de cuvinte cheie (între 5 şi
10), secțiunea pentru care este propus să fie publicat și datele de contact ale
autorului.

 

Etapa a doua: 31 mai- 20 iunie. Rezumatele vor fi supuse validării
lectorilor de specialitate ai revistei și vor fi făcute cunoscute subiectele
selectate.

 

Etapa a treia: 21 iunie – 1 septembrie 2012: predarea articolelor pentru
publicare de către autori.

 

Primul număr al revistei urmeaza să fie lansat în cursul lunii octombrie
2012. De aceea articolele trebuiesc predate în variantă finală până la 1
septembrie 2012.

 

Responsabili: Antoine Heemeryck, Adrian Majuru.

Așteptăm materialele la adresa de e-mail:
antropologieurbana@yahoo.com

 

 

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign