E-Antropolog

Flexibilitatea istorică a Casei Marmorosch Blank & Co.

21 iulie 2012 Adrian Majuru Minoritati

Una dintre cele mai puternice case bancare apărută odată cu România modernă, sub forma colectivă Marmorosch, Blank & Co, a dovedite o extarodinrară flexibilitate investiţionară.

A construit în 1878, cu antreprenorul Leon Guillaux, linia Bucureşti-Predeal şi în 1882 tunelul Barboşi-Galaţi. Începând cu acelaşi an, alături de Societatea marsilieză de ciment din sud, a realizat în etape canalizarea Bucureştiului. În 1885 a participat la transformarea Fabricii Mandrea de la Filaret în societate anonimă pentru furnituri militare şi încălţăminte.

            În 1887 a participat la înfiinţarea Fabricii de hârtie Scăeni. În 1888 a luat parte la transformarea Casei Goetz în societate anonimă, de exploatare forestieră cu un capital de 8.000.000 de franci.

            În 1889 a devenit societate în comandită a Băncii Darmstädter din Berlin şi a Băncii comerciale din Pesta cu un capital de 2.500.000 de franci, devenit în 1893 de 3.000.000 de franci şi a participat tot atunci, alături de inginerul I. G. Cantacuzino, la înfiinţarea unei Fabrici de ciment la Brăila şi la construirea liniei Dorohoi-Iaşi, iar în 1895 a liniei Râmnicu-Vâlcea-Câineni.

            În 1895 a efectuat împrumutul comunal de 32.500.000 de franci.

Reşedinţa familiei Marmorosch Blank la 1906. Bucureşti.

            În 1897 a înfiinţat Societatea de Asigurări “Generala” cu capitalul de 3.000.000 de franci. În 1898 face convertirea a 54.000.000 franci împrumut al oraşului Bucureşti,  apoi a reorganizat Fabrica de zahăr de la Chitila, care a devenit societate anonimă cu un capital de 2.500.000 de franci.

            În anul 1905 Banca a devenit societate anonimă cu un capital de 8.000.000 de franci cu ajutorul foştilor săi comanditari şi al Băncii de Comerţ din Berlin. În acest an noua societate devine societate în comandită cu Casa Carissy pe care o transformă în agenţie comercială franco-română. Apoi, cu sprijinul Băncii de la Paris şi din Ţările de Jos care se asociază cu ea, societatea îşi măreşte capitalul la 10.000.000 de lei.

            În fine, în anul 1906 a transformat exploatarea petroliferă Hagienoff şi Câmpeanu în societatea anonimă “Traian”, cu un capital de 5.000.000 de franci. Puţin după aceea înfiinţează Fabrica de tricotaje şi ţesături din Bucureşti cu capitalul de 1.000.000 de franci, participă la împrumutul de 35. 000. 000 al oraşului Sofia şi, cum operaţiunile sale se întind până în Orient, creează Banca de Comerţ şi de Depuneri de la Salonic cu capitalul de un milion de franci. Această flexibilitate investiţională a continuat cu succes până în epoca recsiunii economice dintre anii 1929-1933, trecând totuşi de perioada devalorizării leului(1918-1922).

 autor: adrian majuru

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign