E-Antropolog

Cazinoul din Constanţa

01 octombrie 2012 Adrian Majuru Dobrogea

Cazinoul din Constanța este o clădire istorică din municipiul Constanța. Este una dintre cele mai reprezentative simboluri ale orașului, fiind construit în anul 1909 și inaugurat în luna august a anului 1910. Se află pe faleza din Constanța, pe Bulevardul Regina Elisabeta.

Cazinoul a reprezentat una dintre clădirile emblemă ale Constanței. În zona în care se află astăzi mai fusese, între 1880-1902, o construcție de lemn, o cazină, cum se numea – loc pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreare pentru turiști. Construcția unui edificiu cu funcții asemănătoare marilor cazinouri europene a început prin anul 1904. Inițial, planurile sunt întocmite de către arhitectul Petre Antonescu, care proiectează o clădire al cărei stil arhitectonic se inspira din tradițiile artei românești. După terminarea fundațiilor, însa, planurile sunt schimbate. Primăria încredințând modificarea lor unui arhitect de origine franceză, Daniel Renard – care renunță la principiile stilului românesc, în favoarea unui melanj de motive decorative ce încarcă și mai mult greoiul ansamblu. Construit (din 1908) în stil Art Nouveau sub influența cosmopolitană a cazinourilor epocii, edificiul constănțean este terminat în 1910, când este și inaugurat (în 1912 se fac ultimele retușuri).

Este una dintre cele mai reprezentative simboluri ale orașului

Cazinoul era o sală de paiantă, cu pereții interiori captușiti cu scânduri vopsite în ulei și ”servea de distracțiune vizitatorilor în sezonul băilor”, putând fi utilizat și pentru ”baluri de binefacere organizate de primărie”, fiind alcătuit dintr-o sală de dans, doua săli de lectură, pentru ziare și reviste, doua săli de jocuri și celebra ”terasă de pe malul mării”, împodobit cu drapele și destul de spațios a devenit locul de întalnire al tuturor. Lânga acest prim salon de dans se preconizează construirea de către Henry Guaracino a unui pavilion în cumunicație cu primul, situat mai jos de nivelul bulevardului.

În iarna anului 1891, o furtună dezlănțuită a distrus o parte din acoperiș, dar și un perete al fațadei, reliefând instabilitatea construcției. Expertizele au propus, și consiliul comunal a aprobat la 29 ianuarie 1892 demolarea construcției. Primarul Al. Belik decide, printr-un proces verbal, oragnizarea șantierului în regim propriu pentru reconstrucția cazinoului în aprilie 1892.

Concepută monumental, fără perspectiva panoramică si fără far, clădirea ar fi urmat să aib o sală de teatru cu scenă, cabine și loje pe ambele laturi, dar și o sală de bal de aceleași dimensiuni. Înconjurată de o galerie deschisă spre magnifica priveliște, construcția ar fi avut la subsol toate unitățiile necesare. Grandoarea proiectului se diminuează treptat, astfel încat recepția făcută mult mai târziu decât ar fi fost dispus primarul Coiciu să îngăduie, constata existența unei săli de dans cu culoar.

În lupta sa cu istorismul, Arta 1900 face tranziția către funcționalism prin recursul la ornament. De fapt, se încearcă travestirea unei necesități economice într-o inedita experiență bazată pe unicatul artizanal.

La 21 decembrie 1909, inginerul Elie Radu și arhitecții Ion Mincu si D. Maimarolu sunt solicitați să se deplaseze la Constanța, într-o comisie menită să studieze cazinoul din toate punctele de vedere. Rezultatul inspecției s-a materializat printr-un important document care conține opiniile documentate și bine susținute ale unor personalități de real prestigiu. Observațiile privesc adăugarea de spații: o sală mare pentru restaurant, cu bucătărie și dependințele necesare, restaurant care va fi pus în legatură cu terasa din spatele ușii vitrate, care să nu obtureze perspectiva larg deschisă asupra mării. S-au sugerat și degajarea scării de onoare printr-o arcadă spectaculoasă, adăugarea de intrări, vestiare, toalete, dar și suprimarea de trepte sau ferestre. Lucrări de restaurare și modernizare ale Cazinoului au fost efectuate în anul 1937 de către proiectantul Daniel Renard.

Cazinoul a fost restaurat și în anul 1986 de către un colectiv de artiști plastici alcătuit din Sorin Dumitru, Gheorge Firca, Ioan Miturca, Nae Mira, Nicolae Moldoveanu. Au fost executate lucrări de pictură baroc-frescă, stucatură, vitralii. Lucrările au durat un an de zile.

Cazinoul din Constanţa , 1941

 

Simbolul oraşului a ajuns o ruşine. Pereţii sunt coşcoviţi, oglinzile, lambriurile şi candelabrele distruse, iar păsările cerului şi-au făcut cuib pe cupola de la primul etaj. Zidurile coşcovite ale Cazinoului, de pe care s-a desprins tencuiala, nu te pregătesc nicidecum pentru ceea ce te aşteaptă la interior.

De cum intri, o privelişte dezolantă ţi se arată în faţa ochilor. Ai impresia că ai intrat pe o epavă: că o mare tragedie s-a petrecut şi că eşti primul pământean care păşeşte pe ea după sute de ani. Motiv pentru care si s’a atribuit numele de Titanic. Totul pare gri şi prin faţa ochilor ţi se perindă imagini dintr-un film mut. Nu-ţi vine să crezi că din luxoasele camere de altădată au rămas acum doar pereţi terni.

 

Cazinoul a reprezentat una dintre clădirile emblemă ale Constanței.

Pe jos, doar câteva bucăţi de mochetă. În oglinzile veneţiene nu-ţi mai reflecţi chipul. Sunt pline de pete de rugină şi de mizerie, iar candelabrele arată ca o gură cu mulţi dinţi lipsă. Din baie au mai rămas doar pereţii şi o chiuvetă. Toţi pereţii sunt coşcoviţi, iar pe alocuri, sub tencuiala de ipsos, se zăreşte marmura de calitate cu care au fost tapetaţi pereţii interiori ai clădirii. Culorile în care au fost cândva pictaţi pereţii – roz şi roşu aprins – au apus demult. Doar pe alocuri mai zăreşti porţiuni de culoare care te fac să întrezăreşti eleganţa şi strălucirea de altădată. Igrasia a cuprins toată construcţia astfel că pete mari de culoarea neagră cotropesc pereţii încet dar sigur. Din loc în loc, bucăţi mari de tencuială zac la pământ. Trebuie să fii atent pe unde mergi. Cadavre de păsări care şi-au găsit adăpostul la primul etaj al clădirii se descompun pe podea.

În disperarea de a opri hoţii să intre în clădire, paznicii au găsit un mod ingenios de a le bara calea: au proptit în ferestrele de la parter un scaun sau un alt obiect de mobilier.

Pereţii mai respiră încă iubiri demult apuse.

Pereţii mai respiră încă iubiri demult apuse. Chiar şi închis circuitului turistic, unii nu s-au putut abţine în a-şi scrijeli numele lor şi ale iubitelor pe pereţii construcţiei monument al oraşului. La etaj, paşii noştri răsună nefiresc în sala mare de spectacol. Noi suntem doar vizitatori. Gazdele sunt păsările cerului care de mai mulţi ani şi-au găsit adăpost pe cupola de la primul etaj al Cazinoului. Semn că nu sunt doar în trecere este mizeria de pe pardoseală: găinaţul. Lambriurile de pe pereţi au fost smulse, din tavan curge varul, iar cortina nu s-a mai tras demult…

ambriurile de pe pereţi au fost smulse, din tavan curge varul, iar cortina nu s-a mai tras demult...

Cazinoul va intra într-un proces de renovare şi restaurare. S-au semnat documentele de preluare a Cazinoului din Constanţa de către Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT) în vederea consolidării şi restaurării clădirii. Răzvan Murgeanu, secretar de stat în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului a promis constănţenilor că peste doi ani, Cazinoul va fi gata.

În curând, va demara procedura de contractare a expertizei tehnice şi termice, care va stabili care sunt costurile lucrărilor de consolidare şi restaurare, urmând ca apoi să demareze licitaţia publică pentru proiectare şi execuţie. Sumele necesare reabilitării vor fi alocate direct prin bugetul MDRT, iar după reabilitare, cazinoul va fi redat administraţiei constănţene. Întrebat dacă va impune vreo condiţie municipalităţii privind soarta Cazinoului, Murgeanu a spus că „Nu avem cum să restricţionăm Primăria Constanţa să dea o anumită utilitate”.

Cazinoul va fi renovat după planurile iniţiale. La Biblioteca Naţională sunt fotografii şi desene cu Cazinoul în momentul în care a fost construit, va fi refăcut după monografii.

Secretarul de stat nu înţelege cum a fost posibil ca această clădire să ajungă într-un asemenea grad de degradare şi se întreabă de ce Primăria Constanţa nu a accesat fonduri europene. „Fondurile europene erau epuizate”, a răspuns la această întrebare Decebal Făgădău, viceprimarul Constanţei. Însă Consiliul Judeţean Constanţa a accesat fonduri pentru renovarea Muzeului de Istorie şi Arheologie Constanţa. Prefectul Constanţei, Claudiu Palaz, i-a cerut public primarului Constanţei Radu Mazăre să găsească vinovaţii pentru starea în care a ajuns simbolul oraşului Constanţa. „Eu nu sunt ca domnul Mazăre care să spună cu nu ne mai uităm în urmă. În contractul încheiat cu firma de renovare sunt trecute garanţii care pot fi executate. Primăria, ca parte în contract, trebuia să execute firma”.

În umbra acestor dispute şi încercari de acoperire a adevaratelor motive şi a arunca vina din colţ în colţ , Cazinoul Constanţei a devenit aproape o ruina.

Ca multe alte cladiri de patrimoniu cu valare arhitecturala Cazinoul din Constanţa a fost lasat sa ajunga intr-o stare avansata de degradare şi asta doar din nepasarea autoritaţilor. Oferind astfel atat locuitorilor cat şi turistilor diferite etape de estompare a unui simbol local. Localnicii, cei mai inaintaţi in varstă care au apucat  perioada infloritoare a cazinoului, privesc cu nostalgie transformarile prin care  a trecut cladirea şi stadiul actual.

Ceea ce ne arată ca nu ştim sa apreciăm valorile noastre şi dam dovada de , regres poate fi prea mult spus, însa, stagnare şi conformare în ceea ce ni se ofera .

Bibliografie

autor: Coralia Riscu

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign