E-Antropolog

Orase disparute din Dobrogea, Romania

05 octombrie 2012 Adrian Majuru Balcani

Exista cinci orase disparute de pe teritoriul Romaniei in regiunea Dobrogei. Lista acestor orase este urmatoarea :

1.Dinogetia

2. Enisala

3. Histria

4. Licostomo

5. Troemsis

6. Vicina

7.Baia Dobrogei

 

In acest eseu vom avea ca studii de caz Histria si Dinogetia.

 

HISTRIA

 

 

Histria, cetatea grecească, a fost cel mai vechi oraș atestat de pe actualul teritoriu alRomâniei.

Pe malul lacului Sinoe, in partea nordica a actualei peninsule Istria, s-a ridicat in urma cu peste doua mii sase sute de ani vestitul oras Histria, intemeiat de navigatorii si negustorii greci, care s-au asezat in ospitalierul golf de odinioara, cu scopul de a face comert cu bastinasii geto-daci.
Uleiul de masline, vinurile, obiectele de podoaba grecesti erau schimbate pe grânele, mierea, ceara de albine, pieile de vita, pestele sarat, faclele din rasina pinilor ce existau odata pe aici, oferite de triburile locale.

Bogatul material documentar, rezultatul a peste opt decenii de cercetari arheologice, constând în inscriptii, elemente arhitectonice, fragmente sculpturale, ceramica de lux si uzuala, vase de sticla si monede, conducte de piatra si amfore îsi afla locul acum în cladirea noua si moderna a Muzeului cetatii Histria, amplasata în stânga soselei de acces în cetate si dincolo de împrejmuirea incintei.
In epoca neolitica si eneolitica sunt notate în zona descoperiri de unelte si vase apartinând culturilor Hamangia (cca 4200-3700 î.Chr.) si Gumelnita (3700-3200 î.Chr.) la Baia-Hamangia, Ceamurlia, Lunca, Istria, Tariverde, Gradina.
Numeroase urme materiale sunt dovada unei locuiri dese si durabile aici, datorita unei economii în care predominante erau cultivarea plantelor si cresterea animalelor.

Histria, cetatea grecească, a fost cel mai vechi oraș atestat de pe actualul teritoriu alRomâniei. În prezent, ruinele sale se află pe teritoriul administrativ al comunei Istria, înjudețul Constanța.

Istoric

Histria fost întemeiată de coloniști greci din Milet în jurul anului 657 î.C. (după istoricul Eusebiu din Cezareea) sau 630 î.C. (după Skymnos), ca port la Marea Neagră și distrusă prin secolul al VII-lea d.C. de invaziile avaroslave.

Pe plan politic, Histria a jucat un rol important prin participarea la revolta orașelor pontice împotriva regelui macedonean Lisimah, la războiul împotriva Bizanțului și la conflictul care l-a opus pe Mithridates al VI-lea Eupator romanilor.

În jurul anului 260 i.d.Hr., Histria s-a aliat cu cetatea Callatis pentru a smulge orașului Byzantion controlul asupra portului Tomis.

Strabon scria că cetatea Histria se află „la o depărtare de 500 de stadii de gura sacră a Istrului”.

Orașul Histria a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de aproape 1300 ani, începând cu perioada greacă și terminând în perioada bizantină. În perioada greacă (sec. VII – I i.Chr.), orașul era format din două părți distincte, acropola și așezarea civilă, după un model des întâlnit în orașele antice grecești, structură care a fost menținută pană la abandonarea orașului în secolul al șaptelea p.Chr. [ Unul din motivele abandonării orașului este și colmatarea vechiului golf al Mării Negre, în care era amenajat portul, golful devenind în prezent complexul lagunarRazelmSinoe.

 

Orașul Histria a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de aproape 1300 ani

În Histria au fost bătute primele monede de pe actualul teritoriu al României, și anume emisiunea de monedă proprie în jurul anului 480/475 a. Chr. Este vorba despre monede deargint turnate care au pe avers simbolul orașului, repezentat de un vultur pe un delfin spre stânga, și legenda IΣTPI încadrate într-un pătrat incus iar pe revers două capete umane alăturate și inversate.

Cetatea Histria a fost identificată, în 1868, de către arheologul francez Ernest Desjardins, iar cercetările arheologice propriu-zise au fost inițiate în 1914 de către Vasile Pârvan. Chiar în prima campanie de cercetări arheologice de la Histria, Vasile Pârvan a descoperit o inscripție intitulată Horothesia, care evidenția granițele teritoriul histrian în vremea lui Traian. Săpăturile au fost continuate apoi sub conducerea lui Scarlat LambrinoEmil CondurachiDionisie M. PippidiPetre AlexandrescuAlexandru Suceveanu și Alexandru Avram.

Numele cetății Histria (Istria în limba greacă), e dat de denumirea fluviului Istros, cum era denumită Dunărea de către greci. Așezarea era înconjurată de un puternic zid de apărare (numai partea vestică a zidului cetății avea 10 turnuri și două porți ), era alimentată cu apă prin conducte lungi de peste 20 de kilometri, care alimentau și termele construite în epoca romană, străzile erau pavate cu piatră, și poseda atât instituții de educație fizică (gymnasion) cât și cultural-artistice (museion).

Necropola, situată în afara orașului antic, cuprinde numeroși tumuli funerari și un număr mic de morminte plane. Cel mai des utilizat rit funerar în perioada construcției tumulilor a fost incinerația. Tumulii din necropola de la Histria au în infrastructura lor un șanț periferic, o platformă funerară și o centură din pietre de tipul șisturilor verzi aflorate la limita estică a cetății.  Unii tumuli au patru-cinci metri înălțime, alții sunt mai mici. În centrul movilei sunt morminte unde, lângă mort, sunt depuse vase, în special amfore.

Ruinele cetății, aflate pe malul lacului Sinoe, pot fi vizitate și astăzi. La vremea construirii cetății, actualul lac Sinoe era un golf deschis la mare.

În prezent, se pot vizita: zidul de apărare, cu turnuri și bastioane, care închidea de la vest către lacul Sinoe suprafața mai mică a orașului roman târziu de circa 7 ha (cuprinzând fosta acropolă a orașului grecesc). Acolo pot fi văzute ruinele conservate ale templelor grecești din zona sacră, străzi pavate și cartiere de locuințe sau ateliere, mai ales romane, termebazilici civile și creștine și, în centrul orașului, una dintre cele mai mari bazilici creștine din regiune, datând din secolul VI d.C.

Bazilica episcopală de la Histria, un edificiu de peste 60 de metri lungime și 30 de metri lățime, care ocupa aproape 2% din suprafața cetății târzii, a fost scoasă la lumină în anul 1969, de arheologul Alexandru Suceveanu. Bazilica episcopală construită în centrul orașului vechi reprezintă cea mai importantă descoperire de la Histria, întrucât acest lucru însemna faptul că, în secolele V – VI, Histria a ajuns la rangul de episcopie.

În 1994, tot Alexandru Suceveanu a descoperit o friză cu opt divinități ale panteonului greco-roman și cu reprezentarea Zeului Soare pe margine.

În anul 2000 s-a decis deschiderea unui sector de cercetare în interiorul bazilicii civile, cu scopul de a identifica o eventuală incintă a acropolei arhaice.

 

Muzeul Arheologic Histria

La începutul anilor ’20 a fost construit primul muzeu arheologic (de sit) de la Histria, fiind proiectat de arhitectul G. Simotta, în vremea directoratului lui Vasile Pârvan. Din cauza terenului slab, prost ales, în anul 1923 clădirea s-a dărâmat, fiind ulterior demolată definitiv din ordinul directorului Muzeului Național de Antichități, Vasile Pârvan.

Actualul muzeu a fost înființat în 1982, în subordinea Muzeului de Istorie Natională și Arheologie din Constanța, într-o cladire nouă. ÎnMuzeul Arheologic Histria sunt expuse piese de arheologie greacă, romană și bizantină, provenind din cercetările de la Histria și din împrejurimi: amfore, inscripții, vase ceramicesticlăopaițe, podoabe, basoreliefuri elenistice, documente epigrafice.

Patrimoniu arheologic

Prin ordonanța nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, Histria a fost înscrisă prima pe lista celor 5 zone de interes arheologic prioritar.

Situl arheologic „Cetatea Histria” este inclus pe Lista Monumentelor Istorice, cu codul CT-I-s-A-02681, cu trei sub-coduri: CT-I-m-A-02681.01 Cetatea Histria; CT-I-m-A-02681.02 Așezarea civilă; CT-I-m-A-02681.03 Necropolă tumulară și plană.

În data de 13 Februarie 2007 Cetatea Histria a fost înscrisă oficial pe Lista Patrimoniului European.

 

 

DINOGETIA

 

Cea mai veche mentiune unde intalnim acest toponim o gasim la geograful Ptolemeu (Dinodheteia), care face si o localizare exacta.

Dinogetia a fost o așezare geto-dacică, apoi fortăreață romană, menționată dePtolemeu (Geogr., III, 8, 2, 10, 1) pe malul stâng al Dunării, la vărsarea Siretului(pe teritoriul actualei localități Garvănjudețul Tulcea, la 11 km de orașulGalați). It. Ant. (225, 5) o atestă pe malul drept, între Arrubium și Noviodunum. Se pare că la început Dinogetia romană a fost în stânga Dunării, la Barboși, iar de la începutul sec. IV d.C. s-a strămutat pe popina de la „Bisericuța” (Garvăn), unde a dăinuit până la sfârșitul sec. VI.

Ruinele de pe popina Bisericuta-Garvan au fost semnalate inca din prima jumatate a secolului al XIX-lea. O schita de plan a fost publicata in 1868 de E. Desjardins. O alta schita a fost publicata mai tarziu de Gr. Tocilescu.
Primele sapaturi arheologice cu caracter sistematic au inceput la initiativa Muzeului National de Antichitati in anul 1939, sub conducerea lui Gh. Stefan si continua si in prezent.
Cea mai veche mentiune unde intalnim acest toponim o gasim la geograful Ptolemeu (Dinodheteia), care face si o localizare exacta. De asemenea, Dinogetia mai apare mentionata in Itinerarium Antonini (Dinigettio), Notitia Dignitatum (Dinogothia), precum si in sec. VII de Geograful din Ravena (Dinogethia).
Cercetarile sistematice incepute in anul 1939 si apoi, din anul 1949 au precizat momentul initial al construirii cetatii si etapele succesive de refacere. Fortificatia este construita de romani in sec. II p.Ch si suprapune o asezare getica. Cetatea sufera distrugeri la mijlocul sec. II p.Ch. si la mijlocul sec. III p.Ch. La sfarsitul secolului III p.Ch. a fost construita, pe stanca naturala, fortificatia romano-bizantina pe care o cunoastem azi. Momentul este marcat de descoperirea, la Garvan, a unui stalp miliar („milliarium”) din timpul lui Diocletian. Noua fortificatie, avea 14 turnuri de aparare dispuse la distanse relativ egale de cca. 20m de-a lungul incintei de forma trapezoidala urmarind in parte forma terenului stancos; dintre ele, trei erau in forma de potcoava cu pilon central, iar celelalte erau in forma de U. Accesul se facea pe poarta principala, care se afla pe latura de S, iar alte doua porti mai mici erau prevazute pe laturile de V si de N. Din perioada de maxima inflorire de la jumatatea sec. IV p.Ch. dateaza constructia unei basilici de plan rectangular, cladirea comandamentului si edificiul termal (baile). Cea mai importanta refacere de la Dinogetia are loc in timpul imparatului Anastasius, la sfarsitul sec. V p.Ch. Cetea Dinogetia este distrusa si parasita la inceputul sec. VII p.Ch.

 

În sec. IV au fost înălțate în interiorul cetății refăcute de Dioclețian mai multe construcții

Localitatea mai este amintită de Not. Dign. (Or., XXXIX, 24) și de Geogr. Rav. (IV, 1, 17). Săpăturile arheologice începute de Gh. Ștefan în 1939 și continuate din 1949 de un colectiv, au descoperit aproape în întregime incinta cetății refăcută, cel mai probabil, în timpul lui Dioclețian.

S-au găsit mai multe cărămizi cu ștampila legiunii I Iovia Scythica și în apropierea cetății, un cuptor de ars țiglă datat cu monede de la Dioclețian șiMaximian. Cărămizi cu ștampila legiunii a V-a MacedonicaCohorta I Cilicum,Cohorta a II-a Mattiacorum și Classis Flavia Moesica, numeroase fragmente ceramice și monede din sec. I — III d.C. confirmă existența unei fortărețe romane la „Bisericuța” și înainte de Dioclețian, dar ruinele ei n-au fost identificate.

În sec. IV au fost înălțate în interiorul cetății refăcute de Dioclețian mai multe construcții, dintre care au fost dezvelite prin săpături arheologice ruinele presupusului „praetorium”, ale unei basilici, ale casei („domus”) unui aristocrat ș.a., iar în exterior, la cca 100 m NE de incintă, în marginea gârlei Lățimea, ruinele unor terme. Cetatea, împreună cu bazilica și alte clădiri din interior, au fost refăcute în timpul lui Anastasius și Iustinian.

Un număr destul de mare de cărămizi, unele descoperite în pavajul superior al bazilicii, poartă ștampila cu numele împăratului Anastasius, câteodată însoțit de numele Altina, de unde foarte probabil erau aduse. Pe o balanță de bronz se află înscris numele lui Flavios Gerontios, prefect al Constantinopolului în timpul lui Iustinian (nume care a mai fost întâlnit pe un general de la Sucidava, Celei).

Cetatea a fost distrusă prin foc în timpul marei invazii a kutrigurilor lui Zabergan(559), după care și-a revenit cu greu, încetându-și existența în ultimul deceniu al sec. VI, sub Mauriciu Tiberiu. Incinta cetății romane, abandonată în sec. VII, a fost refolosită începând cu sfârșitul sec. X, odată cu refacerea unor ziduri în timpul revenirii autorității bizantine la Dunăre.

După victoria de la Dorostolon (971), a lui Ioan Tzimiskes asupra lui Sviatoslav, cneazul Kievului, a luat ființă o așezare feudală timpurie care a dăinuit până în a doua jumătate a sec. XII. Azi „Bisericuța”, Garvăn, jud. Tulcea. Gh. Ștefan și colab., Dinogetia, I, București, 1967 (cu bibl. mai veche); I. Barnea, Dinogetia, București, 1969.

 

autor: Andrei Dorobantu

Bibliografie:

http://www.info-delta.ro/vestigii-istorice-39/cetatea-romano-bizantina-dinogetia–59.html

http://ecomuntiimacinului.wordpress.com/obiective-cultural-istorice/cetati-si-situri-arheologice/cetatea-dinogetia/

http://www.viajoa.ro/jurnaledecalatorie/cetatea-histria-cel-mai-vechi-oras-din-romania

http://www.infoghidromania.com/cetatea%20histria.html

http://ro.wikipedia.org

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign