E-Antropolog

PROF. DR. THEODOR VASILIU

29 noiembrie 2012 Adrian Majuru Antropologie medicala

Prof. Dr. Theodor Vasiliu s’a nascut în Bucuresti ,la 9 August 1897; tatal sau se pare ca era Prim – Presedintele Tribunalului Vâlcea. Doctor in medicina al Facultatii de Medicina  din Bucuresti ( absolvita în Iunie l926 ), dupa care urmeaza  o specializare in Franta (obtinând diploma Institutului de Criminologie al Universitatii din Paris ) si specializarea in domeniile medicinei legale, politiei stiintifice si în expertiza grafica ( cursuri absolite în  l928 ). Prof.Dr. Theodor Vasiliu si-a dedicat intreaga activitate profesionala si chiar viata respectului pentru adevarul si dreptatea în serviciul justitiei, în scopul si în spiritul desavârsirii operei fratilor Minovici, în Institutul Medico-Legal din Bucuresti, institut ce poarta numele ctitorului sau profesorul Mina Minovici .

Fiind student în medicina a lucrat de la 1 Noembrie 1921, în calitate de bibliotecar la Institutul Medico-Legal din Bucuresti, si mai apoi ca preparator la Facultatea de Medicina, la Serviciul Cadavrelor ( de la 1 Ianuarie l924 ) si mai apoi tot ca preparator la Catedra de Medicina Legala din Bunuresti, începând dela data de 1 Ianuarie 1925.

In cadrul Catedrei de Medicina Legala  si a Institutului Medico-Legal Prof. Dr. Mina Minovici din Bucuresti urmeaza toate treptele ierarhiei universitare si ale functiilor de conducere, ca asistent universitar ( 1 Noembrie 1925 ), sef de lucrari ( 1 Octombrie 1926, definitivat la 1 Noembrie 1927 ), Medic legist al Judetului Ilfov ( 1930 ), subdirector al Institutului Medico-Legal ( numit în 1933 prin Innaltul Decret Regal nr. 1459 ), Conferentiar de medicina legala la facultatea de Drept (1935 ), suplinitor la Catedra de Medicina Legala (de la 1 Noembrie 1938) si candidat la calitatea de Profesor Agregat. Profesor titular ( prin concurs) începand cu data de 1 Ianuarie 1941. Lectia inaugurala de deschidere a cursului de medicina legala a fost tinuta la 28 Ianuarie 1941. Incepând din anul 1941 a functionat si ca Director al Institutului Medico-Legal  ,,Prof. Dr. Mina Minovici” din Bucuresti.

Din studentie a fost membru al Comitetului Studentilor în medicina din Bucuresti, iar în

activitatea profesionala  Prof. Dr.Theodor Vasiliu s-a ocupat nu numai de latura didactica si de coordonare a specialitatii ci si de cea de cercetare stiintifica. A fost membru fondator al Societatii de Grafologie din Romania, membru al comitetului de redactie  al revistelor « Spitalul » si « Romania Medicala », membru a mai multor societati de specialitate din tara si strainatate, printre care Societatea de Medicina Legala a Frantei. In anul 1938 a fost decorat din partea Presdintelui Frantei, cu  Legiunea de Onoare a Frantei in gradul de Cavaler.

A efectuat singur si in colaborare circa saptezeci de lucrari si comunicari stiintifice in diverse reviste de specialitate, unele dintre ele fiind deosebit de interesante prin deschiderea de noi orizonturi în Medicina Legala. Numeroase lucrari ale sale au fost comunicate la congrese si la diverse manifestari stiintifice nationale si internationale tratând probleme de medicina legala, de drept si de criminologie.

Inclinarea sa spre cercetarea stiintifica este demonstrata de la începutul activitatii sale prin teza pentru doctorat in medicina si chirurgie, sustinuta la Facultatea de Medicina din Bucuresti la data de 23 Iunie 1926 ( cu nr.2590 ) intitulata :« Contributiuni la studiul timusului din punct de vedere medico-legal » ( lucrare de 128 de pagini cu o bibliografie ce enumera 139 de titluri ale lucrarilor cercetate în documentare ) .Aceasta contributie stiintifica a sa este cu atât mai importanta cu cât, în acei ani, endocrinologia îsi facea primii pasi de afirmare ca o specialitate aparte, de sine statatoare in cadrul disciplinelor medicale. ( De abea la 22 Iunie 1935 s’a înfiintat în cadrul Spitalului Central din Bucuresti, primul serviciu de endocrinologie din România sub conducerea Prof. Dr. C.I.Parhon  fiind chiar primul astfel de serviciu de endocrinologie din lume ) .Studiul timusului, si mai ales sub aspectul interferentelor patologiei acestei glande cu problemele medicinei legale au constituit o preocupare si in activitatea ulterioara a Prof.Dr. Theodor Vasiliu, prin continuarea cercetarilor si elaborarea unor lucrari de specialitate in anii care au urmat. O contributie importanta a  Prof. Th.Vasiliu o constitue si studiile sale asupra a ceia ce în medicina legala  constitue importantul capitol numit generic : « reactia vitala » adica criterile pentru diferentierea stiintifica la un cadavru a leziunilor produse în timpul vietii fata de leziunile produse dupa moarte ( problema a fost studiata si de Prof. Kernbach, Cotutiu si Dahnovici de prin anul 1935, si a constituit subiectul unei comunicari :  « Contributions a l’étude de la réaction vitale après les blessures » în publicatia Sociatatii de Medicina Legala a Frantei, « Annales de Médecine Légale, de criminologie et de police scientifique », Paris, anul 17 no.9 din 1937 ) .

In afara articolelor de specialitate din diverse reviste de specialitate din tara (« Spitalul », « Romania Medicala », « Revista de Obstetrica si Ginecologie », Revista « Miscarea medicala Romaneasca », « Revista de Medicina Legala », « Revista Stiintelor Medicale », « Revista Medicina Romana », etc.) sau din strainatate (« Annales de Medecine Legale » – Franta -, « Deutsche  Zeitschrift fur die gesamte gerichtliche Medizin »-Germania ) este demn a fi relevat un volum ce reprezinta un studiu statistic, social si medico-legal, tiparit  la editura  « Socec » în anul 1939 :  « Problema sinuciderilor », un amplu studiu asupra sinuciderilor din Municipiul Bucuresti pe o perioada de aproape 50 de ani.

Articolele de specialitate elaborate de Prof.Dr. Theodor Vasiliu au cuprins intregul evantai al problematicii medico-legale, de la constatarile histopatologice pâna la cazurile de raspundere medicala, de la mortile violente prin electrocutie pana la diverse cazuri de intoxicatii, de la diversele anomalii congenitale constatate pe masa de autopsie pana la multiplele aspecte ale traumatologiei medico-legale.

Prof.Dr. Theodor Vasiliu a participat la rezolvarea medico-legala a diverse cazuri cu deosebit rasunet in presa sau in politica vremii sau a diverse probleme de psihiatrie medico-legala. A participat la unele autopsii în cazuri mai deosebite ca de pilda a uneia din cele trei victime înpuscate în timpul grevei de la Atelierele Grivita  ( Februarie 1933 ), sau la autopsia ( expertiza efectuata înpreuna cu Prof. Dr.Nicolae Minovici ) a Presdintelui Consiliului de Ministri I.G.Duca, asasinat pe peronul garii Sinaia în anul 1933.

Dupa August 1944, modificarile produse în România cu largul concurs al unor diversi tradatori de tara si de neam, agenti ai puterii straine sovietice ocupante, grupati la început în cele câteva sute de peceristi, nu puteau sa nu includa  în planurile lor demolatoare tot felul de « epurari », « comprimari », ce vizau în primul rând personalitatile ce-si mentineau verticalitatea în cadrul  institutiilor din România , inclusiv a celor medicale. Institutul Medico-Legal Prof.Dr. Mina Minovici din Bucuresti  nu putea face execeptie si printre cei vizati, era în mod inevitabil ( probabil trecut pe vreo « lista neagra »)si Directorul Institutului Prof. Dr.Theodor Vasiliu.

In Septembrie 1947 o prima tentativa de demitere a Prof. Th. Vasiliu este evitata, printre altele si printr-un memoriu întocmit de « Membrii sindicatelor de salariati din Ministerul Educatiei Nationale, Ministerul Sanatatii si Ministerul de Justitie », care dupa o expunere de motive din care citez : « Colegii de toate gradele care servim sub înteleapta sa conducere nu am avut niciodata a ne plânge ca suntem tratati cu nedreptate sau sa fim persecutati, si am gasit întodeauna la Domnia sa cea mai larga solicitudine si ne-a ajutat oricand am fost în nevoie atât pe noi însine cât si pe membrii famililor noastre, cu un cuvânt ne-a fost un adevarat parinte ». Memoriul se încheie cu « noi cerem ca Domnul Prof.Dr. Theodor Vasiliu, sa ramana mai departe la postul sau de grea raspundere, acesta fiind în interesul învatamantului universitar, al studentilor, al poporului, si al clasei de salariati ».Nu se stie daca în urma acestui memoriu sau poate înca si din alte motive în Septembrie 1947 nu s-a îndraznit demiterea din functie a Prof.Dr. Theodor Vasiliu.

La începutul anilor ’50 asupra Institutului s-a abatut furtuna unor masuri speciale : Biblioteca Institutului ( donatia fratilor Minovici ca si a colaboratorului lor, Dr.Stoenescu ) a fost « revizuita » si parte din cartile care « nu corespundeau », au fost scoase în curte,facute gramada si arse. Din muzeul Institutului au fost ridicate corpurile delicte, considerate ca ar pune în primejdie securitatea statului comunist, colectia a cîteva sute de arme de foc ( cu care s’au savârsit diverse crime, strânse timp de zeci de ani) au fost retrase, iar cele câteva ramase,au fost facute inofensive prin ruperea cuielor percutoare sau a mecanismului de declansare a focului. Cele cîteva care nu au fost  ridicate mai pot fi vazute si astazi în ceia ce a mai ramas din vechiul muzeu alcatuit cu atata migala si atentie de fratii Minovici si de Prof.Th.Vasiliu ( dupa care toti cei ce au urmat in functii mai mari sau mai mici, nu au fost în stare sa complecteze materialul muzeistic cu mai nimic în ultimii 50 de ani. Singurele complectari, ce sunt exceptii ce  confirma de fapt regula, constau în doar trei planse de la  cazul « Râmaru » ca si masca mortuara si mulajul mâinii lui Marin Preda, si câteva mulaje stomatologice .Trebue luate în consideratie marile pierderi si mai ales deteriorarile suferite de mai toate exponatele cu ocazia mai multor mutari ca si depozitarii în conditii necorespunzatoare cu ocazia  demolarii cladirilor Institutului, opera a fratilor Minovici ).           .      In anul 1948, dupa emiterea unor « Norme » ( Monitorul Oficial nr. 237 din 12 Octombrie 1948), pentru stabilirea atributiilor si organizarea activitatii medico – legale, elaborate de Ministerul Justitiei , în anul 1953, prin Decretul 345 ( Publicat în Buletinul Oficial nr.28 din 1 Sept. 1953 ) au fost impuse unele masuri organizatorice, ( luate dupa modelul justitiei sovietice ), si se ïnfiinteaza « Sectorul de Medicina Judiciara din R.P.R. », prin care se institue un nou cadru legislativ – birocratic, care practic limiteaza independenta expertului medico-legal, înfiinteaza « Inspectori medico-Judiciari » regionali si raionali, si introduce (din cauza lipsei de personal ) pe acei « legisti ocazionali ». Acelas Decret dispune si trecerea Institutului medico-legal din subordinea Ministerului Justitiei ( asa cum era, traditional, legal si firesc ) în subordinea Ministerului Sanatatii, modificându-se si titulatura Institutului în « Institut de Cercetari Medico-Judiciare Mina Minovici ». Cu unele rare exceptii ( generate de motive de oportunism sau de diverse interese ), aceste masuri nu au fost bine vazute de elevii lui Minovici, inclusiv de Prof. Dr. Th.Vasiliu.

Abia în Iulie 1957 autoritatile si-au gasit ( cu concursul interesat al unor  « colegi » ai profesorului ) unele « motive » pentru care Prof.Dr. Theodor Vasiliu a fost arestat si în urma unor interpretari date unor acte medico-legale « Tribunalul Poporului al Raionului Tudor Vladimirescu » în dosarul nr.15311/1957 cu sentinta penala nr.458/19.02.1958 îl condamna la opt ani de închisoare.

Un interesant document pentru istoria justitiei si a medicinei legale românesti, în timpul acestei jumatati de secol de întuneric, îl reprezinta « ultimul cuvânt » pronuntat de Profesorul Theodor Vasiliu la acest proces ( desigur, cu un final « comandat ! »). Câteva pasaje : « cu toate ca mi s-a recomandat de medicii spitalului ( n.b. este vorba de spitalul penitenciar ), unde se încearca de aproape trei luni, ameliorarea starii mele fizice si psihice, sa evit în orice moment eforturile fizice si orice încordare psihica, am putut totusi rezista unor dezbateri destul de obositoare pentru ca am voit sa-mi dau seama cât mai bine de esenta acestui proces în care apar, fara voia mea, acuzatul numarul unu » « Va rog sa-mi permiteti sa aduc multumirile mele recunoscatoare distinsilor mei aparatori, care în remarcabila si emotionanta lor aparare, fara a fi folosit vreun artificiu, au aratat care este adevarul curat pentru lamurirea situatiei mele în acest proces. Tin sa va spun de la început ca sentinta ce veti da este asteptata cu multa înfrigurare si interes de toate cercurile intelectuale de juristi si medici din tara noastra, tot ca si din lumea medicala din strainatate » . . . . « si este normal sa fie asa, când întreaga conducere a Institutului Medico-Judiciar din Bucuresti, înfiintat prin anul 1892 de ilustrul nostru maestru Profesorul Mina Minovici, se afla astazi pe banca acuzarii » si « dumneavoastra  stiti foarte bine câte umilinte, câte banuieli au cazut pe capul meu atunci când am sustinut o alta cauza de moarte ; dar mai grav este ca inculpatul B. sta astazi nevinovat în închisoare din cauza raportului Doamnei doctor S….. » ( de remarcat faptul ca chiar si în aceasta situatie Prof.Dr. Theodor Vasiliu era preocupat de faptul ca un om pe care-l considera nevinovat se afla în închisoare urmare a unei erori medico-legale ).  « Astazi duc o existenta în care în fiecare moment îmi pune în fata problema mortii, zilnic apar 3 – 4 crize aproape cu regularitate matematica ; moartea ma pandeste în orice moment. De aceasta infirmitate care a avut repercusiuni si asupra gândurilor si mentalitatii mele,au abuzat si prietenii si colaboratorii ca si dusmanii mei » . . . . «Cercetand dosarul,citind unele memorii si declaratii, veti întelege mai bine de ce Profesorul Vasiliu, om cinstit, modest, care nu a fost sanctionat niciodata timp de 35 de ani de cand profesez medicina judiciara se afla azi pe banca acuzatilor »  . . . «Ce mai pot astepta de la viata ? Reeducare ? Ispasire ? Pentru ce ? Pentru ca nu am fost pe placul unor oameni care astazi sunt mai tari ca mine ! Orice condamnare îmi veti da, aceasta este o condamnare la moarte pentru mine. Strigatul meu de disperare – ultimile mele cuvinte – acum când închei sunt : nu vreau…..nu merit, nu sunt vinovat pentru ca dumneavoastra sa hotarâti sa mor în temnita » Este important de subliniat ca înca din Noembrie 1951 ( cu sase ani înainte de a fi arestat ), urmare tensiunilor la care era supus, i – a fost diagnosticat primul infarct miocardic.

Pentru ca badjocora sa fie complecta în oficosul Partidului Muncitoresc Român « Scânteia » (An XXVIII Nr. 4425 / Duminica 8 Ianuarie 1959  în pag.2 )un oarecare Emanoil Mihailescu semneaza un articol pe trei coloane în care acuza  si califica cu epitete ce faceau parte din vocabularul, deosebit de « ales ! » al ziarului respectiv pe « doctorii Th.Vasiliu si Ghita Diaconita ».

Inima omului de stiinta si profesor universitar Theodor Vasiliu a încetat sa mai bata la data de 3 Iunie 1961, când se afla în Penitenciarul Poarta Alba din Raionul Constanta. Certificatul de deces eliberat de Sfatul Popular al Comunei Poarta Alba seria  Md  Nr.022611 are consemnata cauza mortii : « Inundatie ventriculara. Infarct miocardic ; Maladie hipertonica ». Locul  mortii : “Poarta Alba” Megidia ( nu se precizeaza locul exact unde a survenit decesul, care era  penitenciarul  Poarta Alba ).

Sotia Prof.Dr.Vasiliu a fost evacuata din locuinta ( ctitoria lui Mina Minovici prevazuse în cadrul institutului locuinte corespunzatoare pentru Director ca si pentru o parte din salariati ) si si-a sfârsit zilele în conditii mizere ( prin anii  ’70 ), locuind într’un garaj, pe peretii caruia erau agatate fotografii dintr’o perioada a vieti sale care era definitiv disparuta.

Prof.Dr. Theodor Vasiliu si-a consacrat  treizeci si cinci de ani din viata profesiunii de medic legist (din care 16 ani în calitate de Profesor de  Medicina Legala si de Director al Institutului Medico- Legal Prof.Dr.Mina Minovici din Bucuresti, si pâna în prezent este singurul, cu cea mai lunga activitate, în aceste functii dupa Prof. Dr. Mina Minovici ) . Din pacate, sechelele posibile ale substratului masluirii judecatoresti continua sa persiste.

Prin condamnarea pronuntata de instanta ,,Tribunalului poporului”, în realitate nu se condamnau fapte ce cu eforturi ( chiar cu unele ,, argumente” medico – legale ale unor « pitici » în specialiate, fosti elevi ai profesorului ) au putut fi încadrate în Codul Penal, ci condamnau vericalitatea de o viata a unui OM si corectitudinea sa în serviciul dreptatii, ca si (mai mult ca sigur ) lipsa sa de oportunism. Acest virus al oportunismului, atunci « la moda », din pacate infesta multe constiinte în acele vremuri. In aceasta situtie, personalitatea si vericalitatea Profesorului Vasiliu reprezenta o distonanta, pentru care motiv trebuia sa fie redus la tacere, chiar daca acesta a trebuit sa o plateasca cu viata.

Din pacate, toate tratatele de medicina legala au pastrat, de – a lungul anilor – , o complecta si vinovata tacere, abtinându-se de la cea mai mica aluzie asupra personalitatii si a activitatii Prof. Dr ; Theodor Vasiliu.

Cu atat mai vinovata si inexplicabila ( desi poate unele vechi reflexe – a la Pawlow – ale ,,fixatiei” unor sabloane si mentalitati ar putea constitui o explicatie ) apare aceiasi tacere chiar si în aparitiile, mai mult sau mai putin pretentioase, ce au urmat dupa anul 1989.

dr.Ioan Stănescu

 

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign