E-Antropolog

Reflexii, simetrii, rotiri.

17 februarie 2013 Adrian Majuru Diaspora

Cand eram copil aveam un
caleidoscop. Acel mic tub cu oglinzi
si  pietricele colorate prin care te
uitai in lumina ferestrei sau a unei lampi obtinand prin rotire spectaculoase
combinatii simetrice de forme si culori. Compuneam in liniste, inainte de ora
culcarii, perfecte, imobile lumi minerale.

De atunci ma adorm adesea strangand din ochi si concentrandu-ma pana ce
stelute, punctulete, linii multicolore imi defileaza prin fata ochilor, intr-o
proiectie cifrata ce ma arunca inapoi in spatele ochilor copilului cu
caleidoscop. Iata un omulet, un cal, niste unde pe o apa, un copac sau doua
cerculete mici, verzi-cenusii ca ochii mamei. Zapezi albe venite cu zgomot de
vata in intunericul noptii, ploaia inotand in mare, vantul frunzelor pergamentoase
de toamna. Toate le pot capta, intr-un fel de REM, cromatic si personal.

Ma gandesc ca viata noastra este acel muzeu vivant al reorientarii din tubul unui caleidoscop. Cineva rasuceste
cilindrul si ne re-aseaza, ne re-compune, ne re-creeaza in mod continuu. O
rotatie cat de mica si totul se schimba miraculos si nu te mai saturi de ce
vezi.

Cine rasuceste tubul ? Cine mestereste oglinzile si prismele ? Cine
ne sunt pietricele colorate ? Cum sa distingem simetria indescriptibil de
frumoasa din configuratia fiecarei varste, fiecarei clipe, fiecarei iubiri ?

Din toata colectia muzeului meu sufletesc, din toata arhiva mea de fapte si
ganduri, acel caleidoscop ramane piesa cea mai de pret.

 

 

Din Viena, frumoasa de Sarbatori ca
un caleidoscop state-of-the-art,
tuturor fanilor Dilemei si realizatorilor ei, ani buni si clipe minunate !

 

 

 

Sorin Petrescu

Viena, 3 dec 2008

 

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign