E-Antropolog

Arhitecti francezi care au lucrat in Romania in epoca moderna

23 martie 2013 Adrian Majuru Minoritati

In conditiile evadarii de sub un orientalism resimtit ca paralizant si aparitia
Romaniei moderne, admiratia romanilor pentru cultura franceza, ce anterior se
manifestase doar de la distanta, poate fi materializata, astfel ca, in cea de-a
doua jumatate a secolului al XIX-lea, cel mai important factor al influentei
Parisului asupra Bucurestiului devine arhitectura. In acelasi timp, aceasta
influenta provoaca aparitia unui sistem modern de manifestare arhitecturala si
transforma indeletnicirea de arhitect intr-o profesie moderna si cu adevarat
respectata.

Drept urmare, autoritatile de la Bucuresti directioneaza marile comenzi publice, unor
profesionisti scoliti in maniera Beaux-Arts, cu misiunea clara de a realiza o
copie cat mai fidela a capitalei Frantei. Astfel Bucurestiul devine inca de la
jumatatea secolului al XIX-lea Micul Paris, exemplul sau fiind urmat si de
unele orase din provincie.

Arhitectii francezi ce profeseaza in Romania sunt fosti studenti ai École des Beaux-Arts,
purtatori ai arhitecturii pe care aceasta scoala o reprezinta, si ajung sa
proiecteze nu doar resedinte private, dar si importante cladiri publice, unele
chiar castigate prin concursuri internationale.

Influentele arhitecturii neoclasice franceze sunt vizibile in Bucuresti incepand cu anul
1830, odata cu activitatea unor arhitecti precum Michel Sanjouand, Xavier
Villacrosse si M. Singurov. Una din cele mai reusite opere a lui Sanjouand
(primul arhitect francez care profeseaza la Bucuresti) este Palatul Stirbei.

Primul arhitect francez cu studii de Beaux Arts venit in tara este Paul
Gottereau
, fiul, facand parte din promotia anului 1864. Acesta
a lucrat in arhitectura eclectica franceza a timpului, construind, intre
altele: sala tronului si corpul de garda al Palatului Regal de pe Calea
Victoriei, distrus in incendiul din 1927 si Palatul
Fundatiei Universitare Carol I
, astazi Biblioteca Centrala Universitara.
Cea mai importanta lucrare a sa ramane Casa
de Depuneri
, finalizata in 1900, una din cladirile cele mai frumoase ca
studiu de fatade si detalii, de o executie impecabila. Marea arcada pe coloane
de la intrarea principala si in general arhitectura acestei cladiri, cu holul
foarte bogat, amintesc de expozitia de la Paris si mai ales de Muzeul Petit
Palais, al lui Charles Girault.
De asemenea, Gottereau a executat o serie de cladiri
particulare, precum Palatul
Nifon
de pe Calea Victoriei colt cu Strada Paris, o importanta cladire de
raport, al carei parter este in prezent schimbat cu niste mari goluri in plin
cintru tencuite simplu, care schimba caracterul fatadei. Deasupra parterului se
pastreaza inca fatada initiala, o ordonanta de pilastri corintieni de doua
etaje care formeaza un studiu interesant de arhitectura eclectica franceza.
Dupa ce Gottereau a parasit tara, lucrarile sale in curs de executie au fost
continuate de arhitectul Sciky, autorul planurilor Muzeului Simu.

Un alt arhitect francez absolvent de Beaux Arts, diplomat al
acestei universitati, care a proiectat in Romania a fost Albert
Galleron
, cunoscut mai ales pentru lucrarea sa neo-clasica, Ateneul Roman. In fatada sa, un
portic generos bine proportionat cu un mare fronton deasupra, conduce in holul
rotund de la parter, cu arcadele pe coloane care inconjoara cercul central,
fiind considerat un studiu remarcabil ca eleganta, bogatie si rafinament al
detaliilor. Patru scari rotunde, dispuse la distante egale intre ele, urca
pentru public la marea sala de auditie de la etaj, aceasta solutie fiind
caracterizata de Charles Garnier ca „magistrala si originala”. Marea sala de la
etaj, acoperita cu o vasta cupola semisferica, bogat decorata si remarcabila ca
studiu, e luminata la baza ei cu acele ferestre rotunde. Pe zidul rotund din
spatele lojelor, a fost rezervat un loc considerabil ca inaltime, care
inconjura sala pana la scena, pentru o mare fresca ceurma sa infatiseze istoria
poporului roman, si trebuia executata de Puvis de Chavannes, cel care a
realizat frescele Panteonului din Paris. Din pacate, insa nu s-au gasit
fondurile necesare pentru aceasta lucrare.

Despre cladirea Ateneului, Galleron
spunea: „Palatul Ateneului Roman din Bucuresti a fost inaltat deasupra unor
temelii demult existente si pregatite pentru un circ cu manegiu de cai. Aslfel,
i-a fost ca si impusa forma sa circulara, care de alminterea este cu totul
potrivita pentru o sala de conferinte si concerte.(…) Exteriorul edificiului
este, pana la oarecare punct de stil antic. Intrarea se compune dintr-un mare
perysttil de ordin ionic. Opt coloane, identice in proportiuni cu cele ale
templului Erechteion din Atena, adica 12 m inaltime, sustin un fronton care va
fi ornat cu basso-reliefuri.”

De asemenea, Galleron a proiectat casa Turnescu, de pe Strada Dionisie Lupu, Casa
Dodani pe Strada Brezoianu, casa Costescu Comaneanu, daramata pentru a se
construi blocul Malaxa.

Traditia arhitectilor francezi din Romania a fost continuata de Albert
Ballu
, fiul lui Theodor Ballu, care a proiectat planurile
generale, fatadele si sala pasilor pierduli alePalatului de Justitie din
Bucuresti
. Considerat un studiu magistral, planul acestul palat distribuie
nenumarate sali de sedinte pe trei din laturile salii de pasi pierduti, dand un
caracter monumental, sobru si totusi clasic, de o arhitectura destul de ampla
in simplitatea ei distinsa. In plus, este de remarcat studiul atent al
detaliilor. Serviciile anexe, la care se ajunge prin culoare largi, sunt
grupate si se afla in legatura directa interioara cu salile magistratilor, ca
si cu cele de sedinte, totul fiind bine luminat si aerat.

            Fatada principala, partea centrala,
e compusa dintr-o serie de travee formate din piloni cu o decoratie destul de
bogata, dar care le lasa intreaga amploare; este de asemenea, rezultatul unui
studiu foarte elaborat, fiind bine proportionata si originala, dand cladirii
caracterul de severitate monumentala potrivita functiunii pe care o detine.
Fatadele laterale, formate dintr-o serie de travee cu pilastrii si goluri sunt
caracterizate de unii ca fiind poate neglijate si destul de monotone.

Lucrarile
studiate de Ion Mincu sunt perfect armonizate cu restul constructiei, iar
faptul ca acesta a realizat interioarele salilor de sedinte si mobilierul, s-a
datorat mortii lui Ballu ce a avut loc inainte de terminarea lucrarii. Din
pacate, acesta a lucrat la o singura cladire in Romania, insa a obtinut locul
al II-lea la un concurs pentru Senat.

Cassien Bernard a absolvit Beaux Arts
in anul 1969,  fiind elev al lui Questel si Pascal, iar in Romania, acesta a
proiectat Banca Nationala.
Planurile acestei banci, in stilul eclectic francez, al epocii, reprezinta o
lucrare desavarsita, fatada principala fiind chiar superioara prin admirabilele
ei proportii, prin caracterul de banca ce transpare, prin studiul impecabil al
elementelor ce o compun, prin variatia existenta. Rezulta astfel, o perfecta
unitate de ansamblu si o finete si un rafinament de studiu considerat
exceptional al detaliilor. Nimic banal sau monoton si totul intr-o armonie
clasica. Despre fatada Bancii Nationale, Mincu, la una din lectiile sale la
Scoala de Arhitectura spunea ca „e cea mai frumoasa cladire din Bucuresti”.

Alaturi de aceasta,
Bernard a mai lucrat si la Scoala
de Poduri si Sosele
 de pe
Calea Grivitei, Politehnica, o cladire de proportii mici, compusa dintr-un
patrat cladit cu etaj, care inconjoara o curte interioara, cuprinzand
cancelariile, biblioteca, clasele, atelierele si laboratoarele. Fatadele sunt
intr-o ahitectura tipica in vremea aceea pentru cladirile scolare din Franta,
cu caramida aparenta si smaltuita in culori discrete.

            Coleg la Paris cu I. Mincu si I. N.
Socolescu, Blanc Louis Pierre,
francez din Geneva a avut o activitate deosebita, proiectand Ministerul Agriculturii si
Domeniilor
 de pe Bulevarul
Carol, Ministerul Instructiei Publice, Facultatea
de Medicina
, Institutul Babes,Universitatea din Iasi, precum si
multe alte case particulare. Toate aceste lucrari, intr-un stil eclectic, cu un
caracter in conformitate cu functiunile pe care le au, demonstreaza un rafinament
si o atentie tipic franceza pentru lucrurile bine facute si perfect studiate.

Joseph Romanatzo, colaborator al lui Paul Gottereau,
si-a construit ca proprietar doua interesante imobile alaturate si diferite ca
arhitectura, pe Bulevardul Lascar Catargiu langa Piata Romana. De asemenea, in
cimitirul Viisoara de la Ploiesti a imaginat un original monument funerar
turnat in bronz, compus din patru arcade trilobate pe colonete, avand timpanele
decorate cu o bogata ornamentatie, cu patru statuete pe colturi si o cornisa cu
floroni deasupra. Acesta adaposteste bustul
lui Al. I. Scorteanu
, lucrat in marmura alba de C. Stork.

            Léon Jean Cyzenave a proiectat in Romania, in 1912, Hotelul Athenée Palace din Calea Victoriei, prima construcţie
de proporţii mai mari din Bucuresti cu schelet din beton armat. Aici a introdus
in decoratie fatadelor mozaicuri cu fond de aur, care impreuna cu ornamentul
usor arhitectural, dadea acestor fatade o gratie, o veselie, dar si un caracter
de hotel important, fara a fi monumental sau rece. Din pacate insa, din ordinul
unor urbanisti de la Primaria Capitalei si cel al lui Nerone al II-lea,
fatadele au fost distruse, in ideea de a le monumentaliza si armoniza cu
fatadele neoclasice ale Palatului Regal.

Influlentele arhitecturii franceze asupra Bucurestiului s-au estompat treptat, ajungand sa
fie stopate in perioada guvernarilor comuniste, moment in care au patruns la
noi influentele stilistice din „tarile surori”. Ulterior acestea au fost
inlocuite cu influente din alte state occidentale, dar si din spatiului
american.

autor:

Dobre Valentin

Bibliografie: http://ocasapezi.wordpress.com

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign