E-Antropolog

Studiu Viata Urbană.Către o nouă cultură a mobilităţii urbane

23 martie 2013 Adrian Majuru Antropologie urbana

În Uniunea Europeană, peste 60% din populaţie trăieşte
în zone urbane. Aproape 85% din produsul
intern brut al UE provine din zonele urbane. Oraşele reprezintă forţa motrice a
economiei europene. Acestea atrag investiţii şi locuri de muncă. Sunt
indispensabile dinamismului economiei.

Zonele urbane constituie acum mediul de viaţă al
vastei majorităţi a populaţiei şi este

imperios necesar ca în aceste zone calitatea vieţii să
fie cât mai ridicată.

 

În întreaga Europă, intensificarea traficului în
centrele oraşelor a condus la un fenomen de aglomeraţie cronică, cu numeroase
consecinţe nefaste din punct de vedere al întârzierilor şi al poluării
mediului. Economia europeană pierde anual aproape 100 miliarde de euro, sau 1% din
PIB-ul UE, ca urmare a acestui fenomen.

 

Poluarea atmosferică şi sonoră creşte de la an la an.
Circulaţia urbană produce 40% din emisiile de CO2 şi 70% din emisiile de alţi
poluanţi generaţi de transportul rutier.

Numărul de accidente rutiere în oraşe sporeşte, de
asemenea, în fiecare an: astăzi, un accident mortal din trei are loc în zonele
urbane, victime căzând, în primul rând, cei mai vulnerabili: pietonii şi
bicicliştii.

 

Chiar dacă aceste probleme apar la nivel local,
impactul lor se resimte la scară continentală: schimbări climatice/încălzire
globală, agravare a problemelor de sănătate, blocaje în lanţul logistic etc.

Autorităţile locale nu se confruntă cu toate aceste
probleme pe cont propriu; este nevoie de colaborare şi coordonare la nivel
european. Abordarea acestei probleme vitale a mobilităţii urbane trebuie să
facă parte dintr-un efort colectiv la toate nivelurile: local, regional,
naţional şi european. Uniunea Europeană trebuie să joace un rol de frunte
pentru a îndrepta atenţia spre această problemă.

 

Regândirea mobilităţii urbane presupune optimizarea
utilizării întregii varietăţi a mijloacelor de transport şi organizarea unei
„co-modalităţi” între diferitele mijloace de transport în comun (tren, tramvai,
metrou, autobuz) şi diferitele mijloace de transport individuale (autoturism,
motocicletă, bicicletă, mers pe jos). Aceasta presupune, de asemenea, atingerea
obiectivelor comune de prosperitate economică, de gestionare a cererii de
transport pentru garantarea mobilităţii, de calitate a vieţii şi de protecţie a
mediului. În ultimul rând, aceasta presupune reconcilierea intereselor transportului
de mărfuri şi transportului de călători, indiferent de mijlocul de transport
folosit.

 

 

Pentru a crea o nouă „cultură a mobilităţii urbane” în
Europa, este nevoie de constituirea de parteneriate. Noile metode şi
instrumente de planificare pot, de asemenea, juca un rol major în această nouă
cultură a mobilităţii urbane. Educaţia,

formarea şi ridicarea gradului de conştientizare au un
rol important de jucat.

Competenţele profesioniştilor care lucrează în
domeniul mobilităţii urbane trebuie să fie consolidate. Conform părţilor
interesate, UE ar putea juca un rol mai important în acest domeniu prin
facilitarea organizării în mod sistematic a unor formări de personal şi a unor acţiuni
de schimburi.

Mobilitatea urbană este o problemă care a figurat deja
printre iniţiativele de creare a unor reţele, lansate în cadrul politicii
regionale a UE, precum URBACT şi iniţiativa „Regiuni pentru schimbare
economică”. Comisia Europeană intenţionează să continue consolidarea şi susţinerea
noilor reţele legate de mobilitatea urbană în cadrul acestor iniţiative.

 

În contextul dezvoltării durabile, zonele urbane se
confruntă cu o provocare imensă: aceea de a reconcilia dezvoltarea economică a
oraşelor şi accesibilitatea, pe de o parte, cu ameliorarea calităţii vieţii şi
cu protecţia mediului, pe de altă parte.

În confruntarea cu aceste probleme cu implicaţii
multiple şi variate, un efort comun va

permite încurajarea căutării de soluţii inovatoare şi
ambiţioase în materie de transport urban pentru a ajunge în situaţia în care
oraşele să fie mai puţin poluate şi mai accesibile, iar traficul din acestea să
fie mai fluid.

Trebuie să căutăm împreună mijloace de a atinge o mai
bună mobilitate urbană şi periurbană, o mobilitate durabilă şi o mobilitate în
beneficiul tuturor locuitorilor Europei, care să permită în acelaşi timp şi
operatorilor economici să-şi joace rolul în oraşele noastre.

 

Mobilitatea
urbană trebuie să permită dezvoltarea economică a oraşelor, îmbunătăţirea
calităţii vieţii locuitorilor şi protecţia mediului din oraşe. În acest sens,
oraşele europene se confruntă cu cinci provocări, la care trebuie să se
răspundă în cadrul unei abordări integrate.

 

–  Aglomeraţia din oraşe este una din problemele principale
identificate pe parcursul

consultărilor. Aceasta are consecinţe de natură
economică, socială, pe planul sănătăţii şi al mediului şi duce la degradarea
peisajului natural şi urban. Aglomeraţia se găseşte adesea în zonele de
periferie ale oraşelor şi afectează capacitatea reţelei transeuropene de
transport (TEN-T). Un sistem de transport fluid ar permite oamenilor şi
mărfurilor să ajungă la timp şi ar limita aceste efecte negative. La nivel
local, reducerea consecinţelor negative ale aglomeraţiei simultan cu asigurarea
continuităţii prosperităţii în zonele urbane constituie o provocare majoră.
Trebuie să fie recunoscute eforturile oraşelor care fac pionierat în combaterea
aglomeraţiei.

 

Experienţele părţilor interesate demonstrează cu nu
există o soluţie unică pentru reducerea aglomeraţiei. Cu toate acestea, ar
trebui să fie făcute atractive şi sigure alternativele la folosirea maşinii
personale, precum mersul pe jos, transportul în comun, mersul cu bicicleta sau
cu motocicleta şi scuterul. Cetăţenii ar trebui să-şi poată optimiza
deplasările prin legături eficiente între diferite mijloace de transport.
Autorităţile ar trebui să promoveze comodalitatea şi să realoce spaţiul care
devine disponibil după aplicarea unor măsuri de atenuare a aglomeraţiei. Unele
sisteme inteligente şi adaptabile de gestionare a traficului şi-au dovedit, de
asemenea, eficienţa în reducerea aglomeraţiei.

 

Se pot promova stiluri de viaţă mai puţin dependente
de maşină prin soluţii noi, precum sistemul car-sharing (folosirea alternativă
a unei maşini de către mai multe persoane).

Utilizarea mai durabilă a maşinii personale ar trebui
să fie încurajată, de exemplu, prin sistemul carpooling (folosirea simultană a
unei maşini personale de către mai multe persoane), ceea ce va duce la
eliberarea drumurilor, maşinile transportând, fiecare, mai multe persoane. Alte opţiuni ar putea include şi
„mobilitatea virtuală”: telemunca, teleshopping-ul etc.

 

Taxele de parcare se pot folosi drept instrument
economic. Introducerea unor

taxe diferenţiate poate fi considerată ca reflectând
disponibilitatea limitată de spaţiu public şi poate crea stimulente (de exemplu
locuri de parcare gratuite la periferie şi taxe de parcare ridicate în centru).

Facilităţile atractive de tipul unor noduri de
transport combinat („Park&Ride”) pot oferi un stimulent pentru combinarea
transportului privat cu cel în comun. Prin asigurarea unor legături continue cu
mijloace de transport public eficiente şi de înaltă calitate a fost posibil să se
elibereze de trafic zone urbane centrale prin sisteme integrate de transport.

 

Principalele probleme
de mediu
în oraşe se leagă de utilizarea predominantă a petrolului drept carburant,
care generează CO2, poluanţi atmosferici şi zgomot.

 

Transportul este sectorul cel mai dificil de gestionat
din punct de vedere al emisiilor de CO2.În ciuda progreselor din tehnologia
auto, creşterea traficului şi modul sacadat – „oprit-pornit”- de a conduce
maşina în zonele urbane arată că oraşele reprezintă o sursă majoră şi în
creştere de emisii de CO2, care contribuie la schimbările climatice.
Schimbările climatice provoacă schimbări dramatice în ecosistemul global şi se
impune adoptarea unor acţiuni urgente pentru a putea menţine consecinţele
respective la un nivel gestionabil.

 

Extinderea, reabilitarea şi modernizarea unor mijloace
de transport public urban curat, cum ar fi troleibuzele, tramvaiele, metrourile
şi căi ferate suburbane, precum şi alte proiecte de transport urban durabil ar
trebui să fie promovate şi susţinute în continuare de UE.

 

Sub impulsul industriei auto şi ca urmare a stabilirii
pragurilor europene de emisii, tehnologia motoarelor convenţionale cu ardere
devine din ce în ce mai curată. Convertoarele catalitice şi filtrele de
particule vor aduce îmbunătăţiri substanţiale la reducerea de emisii poluante
în viitor.

 

Performanţa ecologică a parcului de vehicule existent
ar putea fi ameliorată în continuare prin stabilirea unor standarde minime de
performanţă armonizate pentru funcţionarea vehiculelor. O consolidare
progresivă a acestor standarde, în timp, ar putea duce la un proces continuu de
modernizare sau de scoatere treptată din uz a vehiculelor vechi foarte
poluante.

Această abordare generală ar putea ajuta la creşterea
gradului de utilizare a unor vehicule curate şi cu consum redus de energie în
transportul urban şi pe termen lung ar putea preveni apariţia unui mozaic
fragmentat de zone cu nivel scăzut de emisii.

 

Oraşele europene se confruntă cu o creştere constantă a fluxului de mărfuri
şi de călători
. Cu toate acestea, există limite considerabile în ceea ce
priveşte dezvoltarea infrastructurii necesare pentru a face faţă acestei
creşteri, ca urmare a lipsei de spaţiu şi a constrângerilor de mediu. În acest
context, părţile interesate au subliniat faptul că aplicaţiile Sistemelor Inteligente
de Transport (ITS) sunt în prezent exploatate insuficient pentru gestionarea eficientă
a mobilităţii urbane sau sunt elaborate fără a se acorda atenţia cuvenită interoperabilităţii.

 

Prelucrarea datelor referitoare la trafic şi deplasări
poate oferi informaţii, asistenţă şi un control dinamic al transportului
călătorilor, şoferilor, operatorilor parcurilor auto şi

gestionarilor de reţele. O serie de aplicaţii sunt
deja disponibile pentru căile rutiere, ferate sau navigabile. În anii următori,
aceste aplicaţii vor fi consolidate mai mult prin sistemul de satelit Galileo,
care va permite o poziţionare mai exactă.

 

Unul din factorii esenţiali de succes ai mobilităţii
în reţelele urbane este, pentru călători, posibilitatea de a face alegeri
documentate în legătură cu mijlocul de transport şi orarul de călătorie. Acest
lucru se bazează pe disponibilitatea unor sisteme multimodale de informaţii despre
deplasări, care sunt accesibile, adecvate şi interoperabile pentru planificarea
unei călătorii.

 

Accesibilitatea se referă în primul
rând la persoanele cu mobilitate redusă,
persoanele cu handicap, persoanele în vârstă, familiile cu copii mici şi copiii mici
înşişi
. Aceste categorii ar trebui aibă acces uşor la infrastructură de
transport urban.

Accesibilitatea se referă şi la calitatea accesului pe
care persoanele şi firmele îl au la sistemul de mobilitate urbană, alcătuit din
infrastructură şi servicii.

Infrastructura urbană, inclusiv drumurile, pistele
pentru biciclişti etc., dar şi trenurile,

autobuzele şi spaţiile publice, parcările, staţiile de
autobuz, terminalele etc. ar trebui să fie de bună calitate. Conexiunile
eficiente în interiorul oraşelor, legând oraşele de regiunea înconjurătoare,
între reţelele urbane şi interurbane şi cu reţelele transeuropene de transport (TEN-T)
sunt, de asemenea, considerate esenţiale. Conexiunile bune cu aeroporturile,
gările şi porturile şi cu terminalele intermodale de mărfuri sunt deosebit de
importante pentru interconectarea diferitelor mijloace de transport.

 

Locuitorii se aşteaptă ca transportul în comun să răspundă
nevoilor lor de mobilitate şi să satisfacă nevoile lor de accesibilitate.
Societatea este în schimbare, se maturizează şi aşteaptă soluţii de mobilitate
mai inteligente. Eficienţa este esenţială; fără durate de parcurs comparabile
cu cele străbătute cu maşina, transportul în comun nu poate deveni competitiv.

 

Locuitorii aşteaptă soluţii de transport mai flexibile
atât pentru mobilitatea mărfurilor, cât şi pentru cea a călătorilor. În multe
locuri, companiile de taxi au început deja să exploreze noi pieţe. Vehiculele
mai mici ar putea fi folosite, de asemenea, pentru servicii la cerere.

Aspectele sociale ale mobilităţii în oraşe constituie
o provocare. Transportul urban trebuie să fie accesibil din punct de vedere
financiar, chiar şi pentru persoanele cu venituri scăzute.

 

Fiecare cetăţean UE ar trebui să
poată locui şi să se poată deplasa în zone urbane în condiţii de siguranţă şi securitate. Atunci când
merg pe jos, cu bicicleta sau când conduc o maşină sau un camion, oamenii ar
trebui să o poată face cu un risc fizic minim. Acest lucru necesită o bună
planificare a infrastructurii, în special la intersecţii. Cetăţenii devin din
ce în ce mai conştienţi de faptul că trebuie să acţioneze în mod responsabil
pentru a-şi proteja propria viaţă şi a proteja vieţile celorlalţi.

În 2005, 41 600 de oameni au fost ucişi pe drumurile
din UE21. Aceasta este departe de a fi ţinta comună stabilită la cel mult 25
000 de accidente mortale anual până în 201022.

Aproximativ două treimi din accidente şi o treime din
accidentele rutiere mortale se produc în zonele urbane şi îi afectează pe cei
mai vulnerabili utilizatori de drumuri. Riscul de a fi ucis într-un accident
rutier este de şase ori mai mare pentru biciclişti şi pietoni decât pentru utilizatorii
de maşini. Adesea victimele sunt femei, copii şi cetăţeni în vârstă.

Siguranţa personală a călătorilor, percepută uneori a
fi scăzută, descurajează anumite grupuri sociale să călătorească sau să
utilizeze serviciile publice de transport. Acest lucru se referă nu numai la
vehicule, terminale, staţii de autobuz tramvai, ci şi la distanţa dus-întors
faţă de staţie. Rezultatul poate fi utilizarea nenecesară a maşinii şi poate
împiedica oamenii să ducă o viaţă activă.

 

Politica europeană de siguranţă rutieră se referă la
probleme legate de conduită, de vehicule şi de infrastructură.

Se constituie într-o prioritate fundamentală iniţierea
de campanii educative şi de informare pentru a determina cetăţenii să
conştientizeze într-o mai mare măsură propria conduită în trafic. Ar putea fi
organizate campanii speciale dedicate siguranţei rutiere şi iniţiative speciale
pentru formarea tinerilor, iar una din viitoarele zile europene dedicate
siguranţei rutiere ar putea să aducă în atenţie zonele urbane.

 

Vehiculele mai sigure reprezintă un aspect deosebit de
important în zonele urbane, unde acestea împart strada cu pietonii, bicicletele
şi transportul în comun. Tehnologii precum echipamentele pentru vizibilitate
nocturnă, sistemele de frânare asistată, de prevenire a coliziunilor şi de
detectare a somnolenţei pot fi valorificate în beneficiul tuturor
participanţilor la trafic.

 

autor:STOICA Sebastian

 

 

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign