E-Antropolog

Segregarea sociala

29 iulie 2013 Adrian Majuru Antroplogie sociala

Phil Hubbard, profesor de geografie urbana si sociala la Universitatea Loughborough din Birmingham, isi incepea studiul intitulat Places on the Margin: The Spatiality of Exclusion cu afirmatia conform careia toate societatile au areale care sunt “la margine” sau, altfel spus, toate societatile sunt afectate de procesul de “marginalizare” sociala. Spatiile la care face referire sunt locuite in cea mai mare parte de “outsideri”, asa cum autorul insusi se exprima, adica de persoane care sunt excluse din varii motive de la participarea la o societate “normala” sau de la procesul de integrare in general, mentionand totodata ca “aceste spatii nu trebuie sa fie neaparat la margine”, termenul de marginalizare denotand o alta latura, aceea a privarii de anumite bunuri a comunitatii afectate.

Un aspect important al marginalizarii persoanelor aflate in zonele segregate social consista in faptul ca problema de fond este in mare masura economica: oamenii nu isi mai pot permite ceea ce am putea percepe in mod normal ca reprezentand nevoi ale vietii sau sa se bucure de un standard de viata adecvat. Elemente precum lipsurile materiale – cuantificate in termeni de stabilitate sociala pentru achizitionarea de locuinte corespunzatoare, imbracaminte sau hrana –, sunt deseori intalnite la cei care nu sunt angajati sau care lucreaza in domeniile inferioare ale pietei muncii

Problemele asociate segregarii sociale rezulta si din lipsa relatiilor pozitive dintre diferitele grupuri sociale. Absenta interactiunii dezavantajeaza si stigmatizeaza la un anumit nivel grupurile sociale separandu-le de participarea generala la viatia sociala, si, prin urmare oportunitatile de angajare, dezvoltare si calificare se reduc considerabil. Segregarea sociala este asociata, pe de alta parte, lipsei “capitalului social”, sau cu alte cuvinte, lipsei valorilor si normelor informale impartasite de catre toti membrii societatii care sa le permita sa coopereze

O alta dimensiune atribuita segregarii sociale este aceea a lipsei modelelor pozitive si a rolului pe care acestea trebuie sa il joace in societatea contemporana. Transpus intr-un exemplu concret acest fapt arata cum interactiunea dintre un grup defavorizat si un altul aflat in “echilibru” social, activ din punct de vedere economic si puternic ancorat in procesul de pregatire si educare, ar conduce la dobandirea unui set de valori care sa il ajute sa prospere pe cel din urma. Aceste valori pot genera noi modele de comportament, pot creste aspiratiile si motivatiile care contribuie la sporirea performantelor scolare, la urmarea studiilor liceale si cautarea unui loc de munca mai bun si mai sigur. Nu in ultimul rand, trebuie precizat faptul ca o astfel de interactiune poate imbunatatii rata criminalitatii.

Segregarea sociala, de cele mai multe ori este analizata prin prisma dimensiunilor reprezentative generatoare de subcategorii. Diviziunile procesului se inscriu in directia analizelor cat mai realiste si mai obiective. Astfel, etnia, rasa, confesiunea alaturi de educatie, nivelul veniturilor si minoritatile sexuale, reprezinta practic parti subscrise procesului general de segregare sociala intrucat ele se rasfrang sau definesc populatia. Trebuie precizat ca analiza acestor componente este vazuta numai si numai prin raportrea lor directa la spatiul urban.

 

1.1.        Segregarea rasiala

 

Segregarea rasiala se refera la modul in care diferitele grupuri rasiale sunt concentrate in cartiere diferite in cuprinsul spatiului urban. Distributia inegala poate lua forme diferite. De pilda, un grup rasial poate fi prezent in cartiere dispersate in spatiul urban avand forma unei table de sah. Sau cartierele identificate pot fi foarte apropiate unele de altele formand un areal substantial in perimetrul urban. Un al doilea argument atribuit segregarii rasiale ar fi acela ca negrii prefera sa locuiasca in cartiere ocupate preponderent cu populatie de aceeasi culoare, iar in acest mod segregarea reflecta foarte simplu preferintele personale (auto-segregare).

 

1.2.        Segregarea etnica

 

Cele mai multe studii cuprind ambele dimensiuni ale segregarii deoarece, in mediile urbane, mixtura si diversitatea populatiei este atat de mare incat, este aproape imposibil sa nu intalnim concomitent grupuri apartinand diferitelor rase sau etnii. De exemplu, in Paris se intalnesc atat albi (europeni), negri (magrebieni, africani) si asiatici, cat si francezi, spanioli, tunisieni, romani sau algerieni.

Discriminarea care afecteaza comunitatile urbane etnice este data preponderent de modul social de manifestare al acestora. Locurile de munca ocupate de acestia sunt foarte adesea prost platite, iar locuintele in care domiciliaza sunt precare, fapt ce face ca populatia originara a orasului sa deteste modul lor de viata. Antreprenorii prefera la angajare imigrantii etnici in detrimentul populatiei locale ca urmare a tarifelor mici pe care le practica, lucru neacceptat de cei din urma. Un alt element pentru care nu sunt doriti etnicii urbani, este cultura. Odata cu venirea lor se insereaza in spatiul urban si cultura acestora. Cel mai elocvent exemplu de segregare etnica si insertie etno-culturala este dat de chinatown. Iata cum, prin astfel de practici – atat ale grupurilor etnice, cat si ale populatiei locale –, care genereaza lipsa interactiunii, integrarii si coeziunii sociale, apar enclave de excludere si marginalizare etnica

 

1.3.        Segregarea socio-economica

 

De-a lungul timpului tarile avansate din punct de vedere industrial au trecut printr-un proces de restructurare economica, asociat adesea procesului de globalizare. In egala masura tari asemenea Romaniei, care in prezent trec prin aceeasi restructurare economica, sunt afectate de procesul de globalizare. Imbunatatirea conditiilor tehnologice a condus la cresterea interconectarii si internationalizarii companiilor si procesului economic, provocand concomitent cresterea rapida a fluxurilor de persoane, bani si bunuri. Printre caracteristicile acestor schimbari se numara cresterea sectorului de servicii si nevoia tot mai mare de persoane cu inalta calificare. Rezultatul final al acestei restructurari se presupune a fi accentuarea polarizarii sociale, insemnand, cresterea de sus in jos sau, de jos in sus a distributiei socio-economice

In continuate, excluderea sociala provenita din inegala distributie a veniturilor economice se reflecta in pierderea oportunitatilor, cum ar fi: slaba participare in piata fortei de munca si in procesul de scolarizare, ocuparea celor mai ieftine locuinte din piata imobiliara sau restrangerea campului de integrare socio-culturala

 

1.4.        Segregarea confesionala

 

In linii mari, segregarea confesionala reprezinta separarea populatiei in concordanta cu religia pe care o practica. Aceasta notiune a fost aplicata cazurilor in care religia a generat rupturi spatiale ale populatiei, generand un adevarat fenomen social. Delicatetea subiectului si a religiei in mod special, face ca temele de acest gen sa nu se bucure de prea mare atentie din partea comunitatii academice non-teologice. Drept urmare, atunci cand se aduce in discutie problema divizarii comunitatilor pe motive religioase, foarte adesea sunt iscate polemici aprinse

 

Administratia publica este cea care se ingrijeste de buna functionare si organizare a spatiul aferent populatiei. Spatiul public urban este in cazul nostru cel care trebuie organizat optim de catre autoritatile urbane pentru o cat mai obiectiva si variata functionalitate. Insa, adesea spatiile urbane segregate din punct devedere economic sunt de cele mai multe ori neglijate de catre administratie, in timp ce “orasul privilegiatilor” sau arealul ocupat de cei foarte bogati se bucura de o atentie sporita; in primul caz: apa calda, uneori chiar apa rece, incalzirea, canalizarea si salubritatea par a fi probleme reale, iar in al doilea caz, pe langa faptul ca aceste probleme nu par a exista, vorbim de o securitate sporita, drumuri ingrijite si linistite, iar traficul este destul de redus prin faptul ca astfel de areale se afla situate la oarecare distanta de caile rutiere aglomerate (ex: pentru Bucuresti – cartierul Cotroceni, Tei etc.). Totodata, segregarea etnica are un impact puternic asupra spatiilor urbane. In multe cazuri arealele ocupate de etnicii minoritari – adesea nedoriti in societate – sunt tratate de catre autoritati ca nefacand parte din arealul urban aflat in administrare.

 

Rolul administratie publice este acela de a gasi/crea politici si strategii pentru ca pe viitor cazurile de segregare sociala sa-si diminueze efectul asupra spatiului public. Actiunea discretionara practicata in anumite cazuri nu face altceva decat sa adanceasca si mai tare procesul si sa il faca din ce in ce mai greu de eradicat. Stimularea dezvoltarii spatiilor afectate de saracie, degradare fizica, discriminare etc., va fi posibila doar prin alocarea de fonduri pentru reabilitare si incluziune sociala a comunitatilor afectate. La baza alocarii de fonduri trebuie sa stea studii riguros intocmite si aplicate fiecarui spatiu afectat in parte, urmat de programe de educare si reconversie profesionala (acolo unde este cazul).

 

In Bucuresti, segregarea socio-economica a generat unele din cele mai puternice areale care se deosebesc clar de restul orasului : zone caracterizate de acumularea capitalului economic: Cotroceni, Primaverii, Baneasa  iar la polul opus zone mai ales din sectorul 5 unde saracaia a creat zone ghetou in care converg  doua tipuri majore de secregare: economica si etnica , dat fiind ca populatia majoritara este de etnie rroma. Ferentari si Rahova sunt doua din cele mai rau-famate carteiere care concentreaza cele mai defavorizate categorii sociale.­­­­­­­­­Lipsa banilor s a rasfrant  mai ales  asupra locuirii, astfel de locuri avand probleme cu utilitatile, lipsa lor facand locuirea  un calvar. Bucuresti este gazda celor mai ample zone ghetoizate din Romania (Aleea Livetilor – Tunsu Petre: peste 60 blocuri; Iacob Andrei: 35 blocuri; Amurgului: cca. 20 blocuri, Valea Cascadelor si Zabrauti cu pana in 10 blocuri etc. etc. etc.) unde locuiesc/”vegeteaza” nu mai putin de 12.000 de persoane

 

Lipsa banilor si a oportunitatilor ii impinge pe locuitorii ghetourilor spre ilegalitati, consum de droguri si violenta. Totodata, lipsa educatiei perpetueaza agonia sociala a acestor spatii urbane. Pornind de la studii de acest gen, autoritatile locale trebuie sa incerce eliminarea problemelor sociale cu cele mai mici costuri posibile si fara a cadea in capcana „asistarii sociale”. Neluarea de masuri urgente pentru eradicarea saraciei, inseamna accelerarea dinamici spatiale a populatiei care locuieste in astfel de zone.

 

Astazi cele mai multe orase sunt definite,printre care si Bucurestiul, nu prin omogenitate, ci mai degraba prin eterogenitate (etnica, economica, functionala etc.). Prefacerea continua a spatiilor urbane sub actiunea directa a calitatii vietii este o realitate sociala si geografica. Evolutia spatiilor urbane este generata de o serie de fenomene: segregarea socio-apatiala, gentrificarea, renovarea urbana, mobilitatea rezidentiala, precum si altele. Zonele fie devin prea costisitoare din punct de vedere economic, generand eliminarea celor care nu isi pot permite sa locuiasca intr-o astfel de zona, fie spatiile nou create sunt greu accesibile anumitor categorii sociale.

 

 

Fenomenul de ghetoizare

 

Procesul prin care se ajunge la formarea unui spatiul fizic si social inchis, marginal, foarte adesea urban, unde traiesc intr-o concentratie ridicata minoritati etnice, rasiale, sexuale etc., constranse de saracie si restrictii sociale se numeste ghetoizare.

 

Originea termenului – care provine din Europa, dar care a fost consacrat in Statele Unite, in secolul trecut, in geografia si sociologia urbana – este de natura etnica. Inca din Antichitate este cunoscuta aceasta structura socio-spatiala urbana, avandu-si originile in Roma. In Europa Occidentala medievala, ghetoul facea referire la acea parte a orasului unde locuiau evreii, separati de restul crestin al populatiei.

 

Procesul de ghetoizare este foarte amplu si extrem de complex. Generic vorbind, acesta este procesul prin care iau nastere cartiere foarte sarace, inchise din punct de vedere social si cultural si, de regula, populate de grupuri etnice. Procesul in sine este complicat si specific contextului social si istoric in care are loc. Cu toate acestea, ceea ce este definitoriu pentru ghetou si ghetoizare se leaga de componenta etnica a spatiului geografic afectat. Astfel, ghetoul este atat izolat cat si segregat, lucru care il deosebeste de alte forme de segregare.

 

Din punct de vedere al perceptiei, spatiul geografic reprezentat de ghetou este vazut de catre majoritatea populatiei ca fiind o realitate fizica si sociala diferita, cu locuitori definiti ca fiind diferiti si, nu de putine ori, inferiori. Astfel de locuri apar pe hartile mentale ale populatiei majoritare ca fiind spatii urbane “rau-famate”

autor: Ana Coralevici

Bibliografie

 

http://www.academia.edu/1157323/PROSPECTII_TEORETICE_ASUPRA_EFECTELOR_NEGATIVE_ALE_PROCESULUI_DE_SEGREGARE_URBANA

 

http://segregareurbana.blogspot.ro/2010/07/tipologia-segregarii-sociale-in-mediul.html

 

http://www.editurauniversitara.ro/carte/geografie-51/segregarea_urbana_separati_dar_impreuna/10102

 

http://segregareurbana.blogspot.ro/p/segregare-urbana.html

 

 

 

 

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign