E-Antropolog

BAZELE ANTROPOLOGIEI CULTURALE. REALITATEA CULTURII

22 septembrie 2013 Adrian Majuru Transilvania

Omul traieste in mai multe dimensiuni.El  se instaleaza in spatiul  in care mediul natural exercita o influenta constanta asupra lui.El exista in timp ,ceea ce ii da un trecut istoric si sentimentul viitorului.Omul isi desfasoara activititatile intr-un in interiorul unei societati din care face parte si se indentifica cu ceilalati membrii ai comunitatii respective cooperand ,comunicand cu acestia si asigurandu-si o continuitate in spatiul respectiv.

Din punctul acesta de vedere,omul nu este unic.Toate animalele tin cont de spatiu si de timp.Multe dintre ele formeaza societati in care necesitatea de a se adapta constituie un factor important in viata lor.Ceea ce distinge omul de celelalte vietuitoare este  cultura-.Aceasta tendinta de dezvolta medii culturale legate intr-un sistem unitar al fortelor ce se exercita asupra omului,integrand in favoarea individului ,mediul sau natural,trecutul istoric al grupului sau si relatiile sociale ale acestuia.Cultura reuneste toti acesti factori  si ii aduce omului o modalitate de a se adapta complexitalor lumii in care traieste.Aceasta ii da omului sentimentul si de cele mai multe ori certitudinea ca el este creatorul.

Exista foarte multe definitii ale culturii.Se spune de cele mai multe ori ca aceasta se invata,ca permite omului sa se adapteze mediului sau natural si ca varieaza foarte mult,ca se manifesta in institutii,in moduri de gandire si in obiecte materiale.Una dintre cele mai complexe definitii este cea a lui  E.B Taylor:”Un tot complex ce include cunostiintele,credintele,arta,moralitatea,legile,obiceiurile si toate celelalte dispozitii si obisnuinte  dobandite de catre om ca membru al unei societati.

Cand studiem omul si operele sale,este necesar sa distiingem conceptul de cultura fata de cel de societate.O cultura este modul de viata al unui popor,pe cand o societate este  un sistem format din indivizi ,modul in care ei se comporta reprezinta nivelul de cultura al  societatii respective.Omul este singura fiinta care a creat o cultura .

 

 

2.ROLUL ANTROPOLOGIEI IN SOCIETATEA MODERNA.

Intr-un secol de existenta  a acestei discipline,antroplogia a  trecut de la studiul bizarului si a singularului,in raport cu cultura occidentala,la analiza stiintifica a diferitelor moduri de viata.Aceasta stiinta vine sa identifice anumite tendinte majore care stau la baza formelor culturale  prin care se poate exprima comportamentul grupurilor umane.Chiar daca sistemele traditionale sunt simple si complexe,ca oamenii  traiesc relativ liberi de influentele  exterioare  sau chiar daca cultura respectiva este intr-o stare de flux,acestea furnizeaza antropologiei  materiale pt comparatie si pentru studiu.

Prozaicul sau exceptionalul,familiarul  sau exoticul  ne imbraca de semnificatii speciale in masura in care pun intr-o lumina pozitiva natura si dinamismul obiceiurilor.Ele sunt similare in masura in care sunt tratate ca elemente integrante ale culturii in care sunt inserate si fac parte dintr-un cadru in care functioneaza.

In aceasta carte putem observa  contributia  adusa de studiul omului si cresterea campurilor de cercetare pe parcursul acestor ani.Problemele cu care ne confruntam  in mod direct au fost preluate de catre specialistii care puteau accepta  ca natural  cadrul istoric,fizic si social a subiectelor pe care le studiau.Antropologii au studiat cultura oamenilor aflati in afara curentelor istorice  proprii  civilizatilor occidentale  si au fost constransi  sa elaboreze metode ce permiteau nu numai o observare sistematica  a acestor numeroase centre culturale ,ci si anumite tehnici  pentru facilita interpretarea lor.Doar asa,incet ,incet,au inceput sa recunoasca  varietatea culturilor umane.Antropologii,impresionati de gradul de maturitate  si  de demnitatea oamenilor  pe care ii descriau,cautau sa se faca recunoscuta unitatea fundamentala a comportamentului uman  si de largi orizonturile conceptuale a celor care se strangeau in jurul unei singure culturi(de cele mai multe ori a lor).

Disproportia intre  numarul de oameni susceptibili pentru a fi studiati  si numarul mic de specialisti a fost cauza pentru  care primii antropologi  s-au limitat la descrierea  societatilor primitive ce sunt considerate ca fiind obiectul specific al antropologiei.Un astfel de alegere a fost destul de logica pentru aceea perioada  dar motivele  prin care se argumenta  n-au rezistat dovezii timpului.In acelasi timp nu mai este posibil sa sustinem ca putem reconstitui  istoria civilizatiei noastre prin intermediul cercetarilor antropologice  asupra “salbaticilor”.Un motiv pentru care se alegeau aceste civilizatii primitive a fost ca ,acestea fiind din punct de vedere cultural si social ,foarte simple,se pretau mai bine unor descrieri exhaustive ,ceea ce nu este cazul in ceea ce priveste culturile mai complexe.Dar aceasta justificare are anumite lipsuri doarece o cultura simpla poate avea un grad de complexitate foarte mare.Pe masura ce aprofundam  modurile de viata a unei societati,descoperim constant  forme si valori noi.

Cu toate acestea,aceasta preocupare a antropologilor  pentru oamenii  fara studii este justifcata prin contributiile aduse prin cercetarile acestora.Cunoscand mai bine cadrul in care traiesc,intelegem mult mai bine viata sociala a omului.S-au obtinut perspective noi asupra  caracterului si semnificatiei a procesului de creatie.Este dificil sa ne imaginam cum s-ar fii dezvoltat acest concept al culturii fara o intelegere a functionarii diferitelor sisteme de valori,obiceiuri,toate orientate catre acelasi inceput.Cercetarile comparative ale culturilor au permis intelegerea flexibiltataii omului,aratand in ce masura comportamentul uman reprezinta o serie  de reactii  dobandite in raport cu un mediu particular in care se dezvolta organismul uman.

Fara a cunoaste variantele posibile ale acestui mediu,si anume tipurile de culturi,am fi continuat sa credem ca o mare parte a comportamentului dobandit este reprezentat de reactii instinctive –conceptie ce domina gandirea psihologica  la inceputul secolului.

O data cu trecerea timpului ,s a constatat  ca omul  si cultura sa ,complexe cum sunt,sunt compuse din aspecte si elemente  ce urmaresc acelasi lucru,si ca a restrange studiul omului doar la oamenii ‘primitivi’ inseamna a restrange descoperirile sale si a limita utilitatea sa.Antropologia trece de la studiul societatilor “necontaminate” la analiza tuturor grupurilor primitive  indiferent care ar fii conditiile lor de viata.Un trib Indian din America,ce traiau intr-o rezervatie,in case de tip European,utilizand instrumente comandate prin posta,purtand  hainele vecinilor care nu erau indieni,avand cativa membrii ai familiei cu diplome universitare ,a aparut ca subiect de studiu la fel de satisfacator ca stiudiul oamenilor ce aveau un mod de viata in totalitate aborigen.Dar nu putem intelege modul de viata a acestor indieni  numai in functie de obiceiurile lor trecute.Modul de viata  al vecinilor lor de originie europeana,relatiile sociale si politice intre acesti oameni si indienii,atitudinile ce determina contactul intre indieni si albi,ar fi trebuit sa se tina  cont de toate acestea pentru a intelege mai bine viata acestora.

Din necesitatea de a considera rezultatele acestor contacte intre oamenii indigeni si europeni si alte civilizatii,se insista in special pe unitatea studiului cultural cat si pe unitatea culturii in sine..Antropologii  incep sa analizeze modurile de viata a maorilor din Noua Zeelanda ce au adoptat de mult aspectele externe ale modului de viata ale vecinilor lor englezi.Au examinat obiceiurile indigenilor sud africani  la Johannesbourg,obiceiurile mexicanilor de origine Indiana ce locuiau la Chicago,convingerile religioase a descendentilor africanilor in Rio de Janeiro,unde se tinea cont de cadrul de existent a acestor populatii.A fost descoperit ca ceea ce cultura dominanta ofera acestor grupuri  si prin ceea ce trec,afecteaza in mod egal  existenta lor si acest lucru nu poate fi ignorat.

Cultura euro-americana,singurul subiect de cercetare pentru mai multe discipline,ce a fost abandonata de antropologi pentru a cauta  materiale comparative,a revenit in domeniul antropologiei.Dar,de aceasta data ,ea nu devine din nou unul dintre multele moduri de existenta ce trebuie studiate  prin aceleasi metode pentru a zugravi un tablou complet al adaptarii omului  la un cadru natural si a semenilor lui,in functie de fondul psihologic si de cel biologic.Pentru oamenii de stiinta ce au mers catre studiul culturii,ei doreau o perspectiva completa  asupra culturii prin analiza tuturor formelor de obiceiuri,apropiate sau indepartate,fara a avea handicapul barierelor artificiale.Ideea unitatii cultural umane ,luand in consideratie  aportul variatiilor generalizand toate aspectele legate de existenta umana,a influentat economia,istoria culturala,studiul prin comparatie al artelor ,noile concepte ale fenomenelor lingvistice.Aceasta idee a adus o baza filosofica a cooperarii intre culturi intr-o lume care s-a redus si unde  comunicarea acopera  cela mai mari distante ca niciodata.

Stiinta omului nu este decat o parte a unei miscari vaste din care face parte exersand influenta sa asupra tendintelor prezente in cultura de care apartine.Cresterea stiintei,descoperirea de noi frontiere ale cunoasterii,dezvoltarea unor valori noi,stabilirea unor noi obiective ,toate acestea au contribuit la aceasta miscare unde antropologia a jucat doar un rol secundar.

Problemele studiate de catre antropologi a fost intotdeauna indepartate de interesele vietii cotidiene.Consideratiile teoretice asupra evolutiei culturale sau descrierea curiozitatilor culturale pot destul de greu sa se alature problemelor de conflict sau de adaptare  ce atrag atentia in culturile in curs de dezoltare si in regiunile de contact intre culturi.Dorinta antropologilor de a studia doar modul de viata a culturilor ‘necontaminate’ si  lipsurile rezultate din schimbarile culturale ofera descoperirilor lor o calitate ezoterica ,asemanatoare a celei ce caracterizeaza lucrul in laborator in domeniul stiintelor exacte si naturale.

In general,problemele studiate de antropologi nu se pot distinge foarte bine de problemele abordate de specialistii in psihologie sociala,sociologie.Acest lucru conteaza mai putin,numai in masura in care acesta sublinieaza o abordare ce pune in evidenta problemele sociale  prin excluderea altor fenomene culturale cuprinse in comportamentul uman.

Pericolul cu astfel de studii este ca metodologiile si conceptele derivate din studiul comparativ al culturilor sunt pierdute din vedere in mijlocul problemelor complexe ale propriei noastre societati. Noi nu putem ignora faptul ca antropologia se intereseaza de relatiile dintre personalul din industrie, netinand cont de criza economica, a carei importanta primordiala este recunoscuta in randul economistilor

Pericolul cu astfel de studii este ca metodologiile si conceptele derivate din studiul comparativ al culturilor sunt pierdute din vedere in mijlocul problemelor complexe ale propriei noastre societati. Noi nu putem ignora faptul ca antropologia se intereseaza de relatiile dintre personalul din industrie, netinand cont de criza economica, a carei importanta primordiala este recunoscuta in randul economistilor.

Dezvoltarea antropologiei aplicata in domeniile detaliate anterior au fost precipitate de situatiile rezultate in urma celui ed-al doilea razboi mondial. Puterile Axei, in anii tensionati ce au dus la conflict, au inteles foarte bine posibilitatile de utilizare a tehnicilor antropologice in colonii si au fost gata de a le folosi in cazul in care evenimentele ar fi plasat populatii indigene sub dominatia lor.Ei au creat deci centre de formare pentru viitorii guvernatori coloniali, in cazul in care etnologia si lingvistica comparate au jucat un rol esential. Dogmele rasiste de credinta nazista au adus pentru prima data antropologii in arena politica. Este un fapt istoric ca antropologia a fost utilizata in scopuri politice, dar este de asemenea un fapt si ca majoritatea antropologilor s-a opus pretutindeni, de multe ori cu pretul libertatii sau chiar al vietii.

Utilizarea celor descoperite de stiinta este , din pacate, sub controlul celor care detin puterea politica, nu a savantilor. Descoperirile stiintifice, odata publicate, sunt de domeniu public. Cum se evita utilizarea abuziva a acestor descoperiri, ca in cazul prezent al antropologiei sau in domeniul fizicii, reprezinta o problema majora a societatii noastre. In orice caz, acest lucru nu vizeaza mai mult antropologia decat celalalte stiinte.

 

BIBLIOGRAFIE

 

Melville J. Herskovits (1950) Les bases de l’anthropologie culturelle

 

COLTOS ALEXANDRA CRISTIANA

 

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign