E-Antropolog

TURISMUL – EFECTE ASUPRA PEISAJULUI CULTURAL

22 septembrie 2013 Adrian Majuru Editorial

Problematica abordata a pornit de la nevoia de a constintiza efectele pe care le are turismul [1],impreuna cu implicatiile sale (o economie cu caracteristici comune, “pretentiile globalizarii”)   asupra sentimentului de apartenenta a locuitorilor asupra unui spatiu, asupra defasurarii caracteristicilor  acestora si asupra integritatii traditionale.

Cert este ca turismul are un impact constient sau inconstient, benefic sau mai putin benefic asupra vietii locuitorilor unei (potentiale) atractii culturale.

De a lungul articolului se vor prezenta cateva studii de caz si concluzii din zone diferite ale lumii si implicatiile acestora.

 

Intr-o analiza recenta  privind relatia dintre cultura ,turism si dezvoltare, Robert Wood (1993, 48) a ridicat urmatoarea intrebare: Oare procesul de modernizare si dezvoltare  implica in mod necesar  “pierderea” societatilor traditionale ale Asiei, Africii, Americii Latine si implica un proces global de omogenizare a culturii in directia vestica? Calculand aceasta presupunere – cel mai adesea auzita  in gurile turistilor din Vest – turistii sunt ”trupele de soc” ale modernitatii Vestice care acapareaza zonele ramase caracterizate de diversitate culturala.

 Woods reuseste sa  conceptualizeze turismul ca un ingredient dinamic social  al culturii locale,si nu o forta  care “aplatizeaza” cultura. Intrebarea lui Wood poate fi de asemenea gandita in termini geografici: Oare modernizarea neaparat rezulta intr-un peisaj  fara loc, cand acel loc a fost caracterizat de o comunitate care odata a prosperat? In acest sens cativa autori au notat faptul ca  turismul poate distruge autenticitatea “simtului/identitatii locului”, si poate conduce la alienarea oamenilor prin departarea acestora de mediul traditional creat de peisajul in care ei traiesc ( ex Relph 1976,117). Britton (1991-465-466) a semnalat conceptul de “comercializare a locului “( locul este o considerat ca o marfa)  ,fapt care inseamna “platitudine”. Acest loc pierde din adancimea aprecierii, a intelegerii si a intelesului ,caracteristicile acestuia fiind inlocuite de  un soi de superficialitate in sensul cel mai literal: o pierdere a adancimii sentimentelor, a sensului si a intelesului, toate acestea fiind inlocuite de bucurie trecatoare, mici sclipiri, diferite tipuri de euforie. Desi aceasta””plafonare” nu va conduce neaparat la o “omogenizare culturala in directia Vestului”, Britton sustine clar o pierdere a identitatii autentice a locului asociata cu dezvoltarea turismului comercial.

Acest capitol sugereaza ca procesul comercial si integrarea culturala asociata cu turismul nu neaparat sparge identiatea locului sau o face neautentica sau plana; in schimb, aceasta devine un factor important in continuarea constructiei identitatii locului. Identitatea locului este construita tinand cont de un set de procese politice, economice, si culturale mai degraba decat izolarea de aceste procese. In multe locuri in Asia, turismul  a devenit un puternic exemplu ale acestor procese, injectand  noi conditii in expresia identitatii locului. In ritmul vietii asiaticilor acestia au avut nevoie de schimburi comerciale , campanii militare, campanii politice si misionarism strain- fapt care a condus la construirea identitatii locului.

 

Modernitatea Chinei, parcurile tematice, si politica culturala a statului

De la initierea reformelor economice si de la politica de tip “open-door”, China a experimentat un grad de expunere catre  vest fara precedent.O parte din problematica discursului despre China incearca  sa articuleze o contradictie  intre dorinta declarata pentru modernitate si o dorinta de a mentine continuitatea trecutului traditiei. Asa cum [2]Anagnost (1993) a sugerat, axietatea acestei contradictii este relationata probabil cu popularitatea Shenzhen-ului (provioncia Guangdong- la limita cu Honk Knong)si a “oraselor vechi””(fangujie) printre mediul urban din China.

China adaposteste aproximativ 30 de hectare de “landmarkuri” nationale.  Ann Anagnost noteaza  faptul , ca este vorba despre o inserare  a peisajului  miniaturizat cultural si traditional  al vechii Chine printre cele mai moderne si tranzitorii orase ale Chinei, Shenzhen. Juxtapunerea are in vedere expresia convingatoare a layerului  modernitatii cu  layerul nationalismul din China.

Deschiderea Shenzhenului  a inceput intr un mod mai intensificat dupa 1989. Construirea “Chinei Superbe”  este considerata un trend, prilej pentru care   turismul isi comercializarea  marfa si isi castiga locul sau din identitatea culturala. Acest spectacol al consumarii produsului este de fapt o respingere a arhitecturii socialiste mostenite, o inventie  a urbanitatii traditionale chienze, si o afirmare  a “socialismului pietei” unde schimbul de produs a plasat aparent  productia industriala  ca conductor al istoriei. (Elementele culturale sunt de multe ori caricaturate in mici suveniruri care sunt puse la dispozitia turistilor).

Modernitatea, traditia, socialismul: in vechiul oras le poti avea pe toate acestea.Turismul in China , cu alte cuvinte este  infloritor cu privire la experienta  anxietatii, ambivalentei, si dezorientare adusa de modernitate. Minoritatea etnica  a fost folosita ca o sursa primitiva de vitalitate pentru China moderna  care  face fata unei navaliri  a capitalismului global si a McWord [3]  .

Turismul a fost un factor crucial pentru a indrepta privirea Chinei de la  minoritatea culturala la standardizarea culturii intr-un set de marchari „autentici” usor recongnoscibili pentru publicul consumator. (Un exemplu este parcul turistic –China Folk Culture Vilages.)

Cu alte cuvinte orasele mari si localiile mari turistice, o data ce permit influenta vestica a modernitatii, incep incet incet sa-si introduca cultura in „vitrinele” parcurilor si a muzeelor, fapt care ajuta la o comercializare, dar care perturba modul de desfasurare natural al localnicilor.

Mai mult decat atat, viata de zi cu zi a oamenilor devine un model sau o vitrina pentru turistii curiosi. Acest fapt este clar vizibil in centrul istoric al Venetiei si al Florentei. Dimensiunile inguste ale strazilor, caracterul strict pietonal face ca turistul sa invadeze spatiul intim al locuitorului, si sa l influenteze in diverse lucruri ( zgomot, fotografii, atunci cand acesta iese la geam etc).

 

Daca pentru China putem aborda o perspectiva cu un procentaj mai mare pozitiv, nu putem vorbi despre acelasi lucru in cazul anumitor orase din Italia si nu numai.

Un grup  italian care se ocupa cu problemele de mediu a atentionat orasul Venetia de faptul ca turismul in masa conduce la erodarea lagunei  venetiene.  Arhitectul Cristiano Gasparetto aduce aminte de un studiu din anul 1988 care spune ca numarul permis de turisti  pentru Venetia este de  33000 pe zi, iar media de astazi  figureaza ca 59000.

Alessandra Mottola Molfino,  administratoarea organizatiei non-guvernamentale  “Ïtalia Noastra” a spus  ca rata zilnica este prea mare pentru un oras atat de fragil.

 Ca si urmare a “mareei umane” transportul pe apa a crescut aducant prejudicii ecosistemului lagunei, amestecandu-se apa dulce cu apa sarata a marii ,conducand la o lipsa de oxigenare a plantelor si ulterior la moartea acestora.

Privind aceste considerente, organizatia ”Italia Nostra” a propus o reducere brusca a numarului de grupuri de turisti, chiar daca isi da seama ca un astfel de pas, ar duce la o scadere  de moment in fluxurile comerciale si se pare ca implicit un declin al economiei locale[4]. Aceasta a sugerat dezvoltarea de noi activitati, cum ar fi o universitate de cercetare sau de eco-turism pentru a crea o ecnomie mai bogata decat una bazata exclusiv pe turism. In planul Organizatiei , se are in vedere constructia unui oras in apropiere Tessera-City, complet cu birouri,depozite, un casino si un link de mare viteza ( langa Aeroportul Marco Polo).

Conform Organizatiei Turismului Mondial a Natiunilor Unite (United Nations World Tourism Organization – UNWTO), iata care este topul 10 al celor mai vizitate tari in anul 2009 (in realizarea clasamentului, s-a tinut seama atat de numarul de vizitatori, cat si de venitul generat de turisti):

Pozitia Tara Numarul turistilor sositi
1 Franta 74,2 milioane
2 SUA 54,9 milioane
3 Spania 52,2 milioane
4 China 50,9 milioane
5 Italia 43,2 milioane

Asa cum am observat in cazuistica prezentata, turismul vine cu un surplus de avantaje si dezavantaje, care pot prinde diferit pentru anumite teritorii in functie de fragilitatea lor sau capacitatea de rezistenta. In oricare situatie turismul in masa aduce o suita de pejudiciiaupra patrimoniului fapt care este sustinut de  mai multi   in reteaua de network a  Patrimoniului Global.

 autor: Ligia Gorovei

 

 BIBLIOGRAFIE

Tourism, ethnicity, and the State in Asian and Pacific Societies – Michel Picard & Robert E. Wood, Editura Hawaiian, 1997

http://en.wikipedia.org/wiki/McWorld)

http://www.artacunoasterii.ro/top-10/tari-destinatii-turistice-internationale

http://www.ehow.com/list_7452173_effects-tourism-italy.html

„Is tourism a blessing or a curse to cultural heritage sites?” Reteaua de network a  Patrimoniului Global

http://globalheritagenetwork.ning.com/forum/topics/is-tourism-a-blessing-or-a

 

http://www.scribd.com/doc/32203019/4/TIPURI-%C5%9EI-FORME-DE-TURISM

 


 

[1]  6  tipologii mari de turism- turismul cultural, agroturismul, turismul de sanatate, turismul de afaceri, turismul sportive,turismul de tranzit

[2] Ann Anagnost –  Michigan – Ethnography of the state, ideology and popular culture, peasant society; China – “The Child and National Transcendence in China.” Constructing China: The Interaction of Culture and Economics. Ann Arbor:  University of Michigan Center for Chinese Studies.

[3] conceptul despre  McWorld McDonaldization – criticii  sustin faptul ca lantul de restaurante fast food  este distructiv  pentru multe aspecte ale culturii indigene in 1992 a fost publicat un articol in „The Atlantic Monthly” de profesorul Benjamin Barber care a descris comercializarea internationala ca cea mai mare forta  discordante ale secolului21 impreuna cu tribalismul fundamentalist. Extins articolul  in 1995 a deveneit cel mai mare bestseller.

[4] Tinand cont de aspectul economic, siteul cu Poze  de calatorie, arata ca turismul in Italia aduce benficii pe plan economic mai mult decat bogatiile peisajului agricol.Industria turistica genereaza locuri de munca pentru localnici si creste dimensiunile profitului pentru tara.Conform Ministerul Afacerilor Externe 69% din  produsul intern brut al  Italia  este constituit din sectorul serviciilor, in special de natura turistica. Sectorul constructiilor atinge procentul de 29% si 2%  agricultura.

 

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign