E-Antropolog

Model de regenerare urbana

07 august 2014 Andrei Constantin Slavuteanul Diaspora
57 afisari

Norra Älvstranden – Göteborg, Suedia

Principalii factori de criza economica si sociala sunt deosebit de prezenti in cartierele sau zonele defavorizate. Daca orasele europene doresc sa concureze intr-o lume tot mai globalizata, nu pot intoarce spatele acestor zone, ci trebuie sa invete sa cultive potentialul lor, cu scopul de a face orasele durabile si competitive.

Avand in vedere mutatiile care au caracterizat economiile si societatile uropene in ultimii zeci de ani, procesul de regenerare, inteles ca operatiune urbana a unei zone la nivelul unui oras, va trebui sa se bazeze in primul rand pe o reevaluare a locului si rolului oraselor si regiunilor urbane care sunt vectori de inovare economica, sociala, politica, cultural si de mediu.

Gothenburg reuseste sa vina cu un model valoros de transformare a unei zone defavorizate in pol de inovare si dezvoltare: zona Norra Älvstranden. Norra Älvstranden este o zona a orasului Gothenburg, o zona de aproximativ 290ha, dezvoltata pe cca. 5km in lungul malului nordic al raului Göta Älv, opus centrului istoric al orasului. Gothenburg (Göteborg) este al doilea oras ca marime al Suediei, dupa Stocholm – capitala Suediei, cu o populatie de cca. 500.000 de locuitori.

 

Contextul geo-istoric

Zona Norra Älvstranden a inceput ca unul din cele mai mari porturi ale Suediei (1850). Industria cu santierele navale si exportul de produse au facut ca zona sa ocupe un important rol economic in regiune. Secolul urmator, revolutia industriala a facut ca Gothenburg sa devina cel mai mare port de export al Scandinaviei: produse textile, iar mai apoi industria navala. Din punct de vedere istoric, unul din punctele cheie este East Indian Company, ce a transformat Gothenburg-ul in legatura Chinei cu Europa. Un alt moment important a fost construirea Canalului Göta (1800-1832), legatura intre Marea Kattegat si Marea Baltica, a creat numeroase locuri de munca. La momentul la care traficul pe apa reprezenta un sistem de transport important, canalul a facilitat legatura dintre vestul Suediei si capitala. Dupa criza financiara cunoscuta drep criza petrolului, la inceputul anilor 1970, companiile de transport maritime si industria au intrat in faliment, portul s-a mutat la ape mai adanci, ceea ce a contribuit la transformarea zonei industriale intr-o zona defavorizata. Consecinta crizei a fost ca multe cladiri si portul ereau pustii.

Regenerarea zonei a devenit o provocare de dezvoltare strategica pe termen lung. Pe termen scurt, evitarea cresterii somajului si problema locuirii, care sunt vazute ca prioritati coplesitoare in schema de regenerare urbana, au fost preluate de sisteme separate, bine dezvoltate.

 

Diferite viziuni pentru zona

Initial, la sfarsitul anilor ’70, scopul principal a fost de a pastra “ocuparea deplina a zonei”, prin crearea de locuri de munca in industrii similare cu cele care s-ar fi pierdut. Terenul erea clasificat ca zona industriala, si erea detinut de o companie de stat (Swedeyard). Guvernul isi luase angajamentul de a pastra locurile de munca. In ciuda bunelor intentii, noua industrie nu avea cum sa asigure locuri de munca pentru cei care lucrau pe santierele navale.

O noua viziune, la inceputul anilor ’80, s-a focusat pe locuire, insemnand dezvoltarea unui nou oras pentru 20.000 de locuitori, cu 20-30 de blocuri turn. Principalul argument erea asigurarea de locuri de munca in domeniul constructiilor pentru 1000 de muncitori pentru urmatorii 10 ani. In Suedia, la acel moment, exista un program Sweden’s One Million Homes Programme care crease un surplus de locuinte. Asa ca proiectul a fost respins de municipalitate. S-au facut eforturi de imbunatatire a mediului si de atragere a unor firme mici pentru ocuparea unor cladiri parasite de pe sit. Acest proiect s-a bazat pe experienta UK, S-a pus accent pe reutilizarea cladirilor existente si sprijin pentru antreprenori. S-a construit foarte putin. (Regeneration in European Cities, pag.17-19)

Zona erea vazuta ca un teren cu potential de dezvoltare, dar se ezita sa se inceapa sa se investeasca intr-o zona cu o reputatie de zona saraca, in care majoritatea locuitorilor orasului nici nu calcasera. In anii urmatori s-a demarat o campanie de schimbare a imaginii zonei, de a incuraja oamenii sa o viziteze si de a le arata cat de aproape este de central orasului. S-au organizat concerte pop, expozitii si evenimente sportive. Ca o coincidenta fericita, stadionul orasului a fost inchis pentru reparatii structurale, si a fost nevoie sa se gaseasca un spatiu alternativ cu capacitate foarte mare pentru organizarea unor concerte.  In 1986 s-a organizat concertul U2 pe site-ul vechiului santier naval, la care au participat 50.000 de oameni si toate locurile au avut vedere la rau. Au urmat si alte evenimente, altfel zona a devenit un loc familiar si acceptat de locuitorii orasului.

La jumatatea nilor ’80, municipalitatea a demarat un nou plan de structurare a zonei. Orasul, administrat de Consiliul Local, a adoptat o strategie de dezvoltare globala, bazata pe nevoia de a transforma Gothenburg dintr-un oras industrial, intr-un oras bazat pe cunoastere/ educatie (‘knowledge-intensive city’).  Viziunea pentru viitorul orasului s-a construit si a fost confirmata printr-o consultare publica ampla. Aici trebuie amintit ca educatia si echitatea sociala sunt caracteristici ale culturii nordice. Submodelul nordic (scandinav), din care fac parte alaturi de Suedia si Danemarca, Finlanda şi Olanda, se caracterizează printr-un grad ridicat de redistribuire, prin promovarea incluziunii sociale, a universalităţii asistenţei sociale, a dialogului social şi a cooperării între partenerii sociali şi guvern. Aceste economii sunt printre cele mai competitive economii europene, deşi asigură coeziune economică şi socială cetăţenilor; performanţele ţărilor care compun acest submodel se explică prin eliminarea anumitor compromisuri existente între funcţionarea economiei şi efectele în plan social. (SOCOL, MARINAS, pag.26)

Dupa un inceput modest, de redezvoltare si regenerare a zonei, N.Ä. s-a transformat intr-o zona mixed-use de calitate, in apropiere de central orasului, cu locuire de lux, industrie high-tech, doua campusuri universitare, si un waterfront accesibil. S-au pastrat la o scara mica cateva activitati portuare. S-a impus o calitate ridicata a designului cladirilor. Zona este bine planificata din punct de vedere urbanistic si cererea de locuinte este mare. Zona este un exemplu de regenerare a malului apei la scara larga de succes. In 2025 se preconizeaza ca vor lucra cca.40.000 de oameni. Zona este locuita de cca.6000 de rezidenti si 9000 de studenti, si se asteapta ca numarul sa creasca. (Regeneration in European Cities, pag.3)

Ceea ce este important la strategia de regenerare a N.Ä.  este faptul ca procesul s-a desfasurat intr-un mod care aduce o contributie centrala la strategia economica generala a orasului pe viitor – o analiza atenta a modului in care un oras ca Gothenburg poate inflori intr-o lume post-industriala din ce in ce mai competitiva. Acest lucru a insemnat un angajament serios si o colaborare a diferitilor actori si organizatii din diferite sectoare: administratia locala, industrie, educatie, sindicate etc.  Un rol crucial l-a avut modul in care au reusit sa lucreze impreuna pentru binele pe termen lung al orasului si modul in care orasul se autofinanteaza. In timp ce administratia orasului a preluat coordonarea globala a strategiei, sectorul privat a avut o contributie majora in modul de dezvoltare a planurilor zonei, in succesul zonei la nivelul orasului ca un intreg. Univeritatile au jucat si ele un rol cheie, in special prin relatiile lor cu angajatori importanti.

Norra Älvstranden a fost planificat sa devina un centru de invatamant/ universitar, o colaborare a universitatilor si liceelor din Gothenburg si Chalmers. Zona gazduieste hoteluri, cladiri rezidentiale si activitati culturale.  A fost gandit ca unul din cele mai mari proiecte din Europa de reconstructie a unui oras.

 

Impactul asupra grupurilor vulnerabile

Colapsul industriei de constructii navale din Suedia a avut loc foarte repede. Intre 1975 si 1980 industria s-a redus cu 90%.  In Gothenburg cca.15000 de persoane, dintr-un total de 220.000, si-au pierdut locurile de munca. Muncitorii de pe santierele navale au fost direct afectati de colapsul industriei navale, dar efectul a fost la nivelul intregului oras. A fost un sentiment impartasit de responsabilitate, care impreuna cu idealurile social-democratice, a condus la eforturi imediate de sustinere a muncitorilor de pe santierul naval, pentru a-i ajuta sa depaseasca problemele cu care se confrunta. Confruntarea cu problemele fizice ale sitului a insemnat gasirea unor solutii pe termen mult mai lung.

In anii care au urmat, in prim-plan au aparut noi grupuri vulnerabile: refugiatii care se stabilisera din cause umanitare  in Gothenburg si alte orase suedeze. Aceste grupuri, in cea mai mare parte, proveneau din culturi care aveau putin in comun culturii suedeze. (Regeneration in European Cities, pag.32)

 

Ce masuri s-au luat pentru grupurile vulnerabile?

Prima masura a fost de crea noi locuri de munca in fosta zona a portului, de a cauta noi afaceri care sa ocupe marile cladiri vacante. O atentie deosebita s-a acordat  potentialului  reprezentat de platformele din larg ale industriei petroliere, un domeniu oarecum similar industriei navale, care putea sa asigure locuri de munca. Acest lucru nu s-a materializat niciodata.

Reabilitarea sitului putea oferi locuri de munca pentru cei care au lucrat acolo. Reabilitarea zonei insemna gasirea unor solutii pe termen lung. Pe de alta parte, oamenii ale caror locuri de munca se pierdusera prin inchiderea santierelor navale, aveau nevoie de solutii rapide. Asa ca reabilitarea urbana a zonei N.Ä.  au reprezentat probleme cu solutii si termene intr-o mare masura independdente una de alta. ( sa reabilitezi zona nu reprezenta o solutie pentru somajul crescut. Reabilitarea zonei N.Ä.  avea nevoie de o strategie pe termen lung.)

In mod uimitor concedierile de la santierele navale au fost evitate/ atenuate chiar, somajul in oras pe intreaga durata a anilor ’70 a crescut doar cu 2%.  Problema fortei de munca/ somajului a fost complet separate de reamenajarea site-ului. Rezolvarea a stat in colaborarea sindicatelor, administratiei orasului, angajatorului (Swedeyard), Ministerul ce coordona piata fortei de munca (Ministerul Muncii), investitorii locali si alte parti implicate.

Regenerarea situ-lui abandonat a avut nevoie de multi ani, dar sectorul public a sustinut dezvoltarea zonei, investind in facilitate educationale si de cercetare, in organizarea de evenimente culturale, evenimente majore ce aveau rolul de a schimba imaginea.

Raspunsul orasului la declinul zonei portuare-industriale: au fost create noi locuri de munca in alte sectoare: de ex. Fabricarea de automobile si sectorul public, s-a folosit reconversia profesionala pe scara larga, proiect sustinut cu fonduri guvernamentale. Deoarece diferentele salariale pe piata locurilor de munca in Suedia sunt mai mici decat in alte tari, reconversia profesionala/ schimbarea locului de munca a fost mai usor acceptata.

Administratia locala, Universitatile si companiile de top (Ericsson si Volvo) au lucrat impreuna pentru a crea un grup de dezvoltare a zonei. Este parte a unui plan de a transforma Gothenburg intr-un lider mondial in sectoarele de nisa, de a crea o economie locala diversificata, de a atrage si retine oameni calificati.

Santierele au fost comasate si inchise succesiv, pastrandu-se locurile de munca atat cat s-a putut. S-au cautat alte locuri de munca similare industriei constructiilor navale, cum au fost platformele petroliere, care insa au implicat transferul fortei de munca si care s-a inchis cativa ani mai tarziu cand principalul client a dat faliment. O alta solutie gasita a fost crearea unei companii de consultanta tehnica in constructii navale, care a urmarit sa vanda experienta clientilor din alte tari, dar multi ingineri au ajuns sa lucreze direct, sa se transfere pe acele santiere navale.

O alta masura a fost reducerea varstei de pensionare a lucratorilor de pe santierele navale, aproximativ o treime pensionandu-se anticipat. Oamenii mai tineri au fost ajutato sa gaseasca noi locuri de munca in alte companii, iar aici este vorba de reconversie profesionala. Un bun exemplu este industria automobilelor: Volvo, care s-a extins rapid la acea vreme, a facut eforturi deosebite pentru a gasi posture pentru lucratorii de pe santierul naval. Ministerul Muncii a sustinut populatia in procesul de recalificare profesionala, iar celor  care nu au reusit imediat sa isi gaseasca de lucru le-au platit ajutoare de somaj si i-au reintrodus in programe de calificare profesionala daca nu reuseau sa sa angajeze in maxim sase luni. In procesul de recalificare profesionala un rol important l-au avut institutiile de invataman, care au creat cursuri special, adaptate nevoilor pietei de munca.

Administratia locala si-a luat angajamentul investirii in educatie si training pentru dezvoltarea profesionala, a.i. toti locuitorii orasului sa aiba acces la job-uri bune. Noi campusuri universitare sunt situate in zona nou dezvoltata.

Consiliului Local   a avut un rol decisiv in coordonarea procesului de regenerare. Toate partile interesate au lucrat impreuna pentru un scop comun pe termen lung. (Regeneration in European Cities, pag.33)

Solutia a venit si din faptul ca problema somajului, determinat de disparitia santierului naval, a fost vazuta ca o problema comuna si toti au fost dispusi sa ajute in a face fata consecintelor. Acest lucru nu ar mai fi posibil acum, cand Suedia este parte a Uniunii Europene ( din 1995), deoarece UE are reguli stricte in ceea ce priveste sprijinul pe care sectorul public poate sa il ofere sectorului privat.

 

Cine a beneficiat cel mai mult de pe urma Regenerarii zonei N.Ä. ?

Conform studiilor si sondajelor efectuate, concluzia a fost ca operatiunea urbana de regenerare a zonei N.Ä.  :

•           A adus beneficii pentru intreaga populatie a orasului;

•           La momentul de fata zona ofera locuri de munca mai bune decat a oferit vreodata; Daca industria navala mai supravietuia nu ar fi fost atractiva ca locuri de munca pentru populatia tanara.

•           Populatia tanara a beneficiat de dezvoltarea zonei in sens educational, iar in sens mai larg, intreaga zona de vest a Suediei, pentru ca N.Ä. -Gothenburg este un nucleu de dezvoltare a regiunii.

Critica, destul de redusa, s-a axat pe fatul ca N.Ä.  s-a dezvoltat ca o zona a locuirii privilegiate, mai mult decat o comunitate echilibrata/ mixta. S-a mai reprosat, de asemenea, ca nu s-a pus accent pe sprijinirea activitatilor culturale locale si nu a contribuit la integrarea in societatea suedeza a grupurilor de refugiati.  (Regeneration in European Cities, pag.34)

 

Concluzie

Gothenburg s-a dovedit una din cele mai competitive si dinamice economii din lume bazata pe cunoastere, capabila de crestere economica durabila, cu o crestere a numarului si calitatii locurilor de munca si o mai mare coeziune sociala. (Wong S., pag.10-14)

Bibliografie:

JACQUIER C., BIENVENUE S., SCHLAPPA H., Regenera. Urban Regeneration of Deprived Areas across Europe. Final Report, septembrie 2007, (online la adresa: http://urbact.eu/fileadmin/corporate/pdf/FinalReports/REGENERA_Final_Report.pdf  );

 

Regeneration in European Cities: Making connections. Case Study of NORRA ÄLVSTRANDEN, GOTHENBURG (Sweden), URBED (Urban & Economic Development) Ltd, September 2006 [edited July 2008], Joseph Rowntree Foundation

(online la adresa: http://media.urbed.coop.ccc.cdn.faelix.net/sites/default/files/Case%20Study%20of%20Norra%20Alvstranden,%20Gothenburg.pdf );

 

SOCOL C., MARINAS M., SOCOL A.G., Sustenabilitate fiscala si coeziune sociala. Comun si specific in submodelele Uniunii Europene.,

(online la adresa: http://www.store.ectap.ro/articole/450_ro.pdf)

 

JOHANSSON S., Historical environmental contamination of Norra Älvstranden, Universitatea Göteborg, Iunie 2010,

(online la adresa: http://www.bioenv.gu.se/digitalAssets/1309/1309766_sandra-johansson.pdf );

 

WONG S., LEARNING CITIES. Building 21st Century communities through lifelong learning, aprilie 2002, (online la adresa: http://eurolocal.info/sites/default/files/shantiwong.pdf );

 

River City Gothenburg: ‘lead across the river’, International Workshop, Gothenburg, 7-11iunie 2011, (online la adresa: http://www.ggau.net/download/GG93_report.pdf );

 

River City Gothenburg, octombrie 2012, (online la adresa:  http://alvstaden.goteborg.se/wp-content/uploads/2012/12/rivercity_vision_eng_web.pdf );

 

Sursa imagini:

Fig.1: http://www.alvstranden.com/den-nya-staden3/omraden/eriksberg/historia/

Fig.2&3: localizare google maps;

Fig.4&5: http://www.alvstranden.com/hem/

autor: Iordache Emanuela

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2016 . Designed by: Livedesign