E-Antropolog

Grupul social neidentificabil, expresie a sărăciei

17 mai 2016 admin Antroplogie sociala, Editorial

Autor: Viorel Mionel

Ceea ce încerc sa prezint în aceast articol a fost inspirat de un eveniment din urmă cu cateva zile. Pentru a se înţelege în nota reală şi obiectivă ceea ce vreau să exprim, voi începe cu cazul/evenimentul amintit. După aceea am să-l „decojesc” pentru a-l expune într-o lumină nouă, puţin observabilă „cu ochiul liber”, întrucât lăsându-l neanalizat sau neexplicat rămâne un fragment banal din viaţa obişnuită a oricărui oraş.

Iată evenimentul!

Vineri dimineaţa, o oarecare vineri din lungul şir de zile ce se scurge necontentit fără a-i mai simţi pulsul – cu precădere după o anumită vârstă –, pe la ora 9.30 a.m., într-o zonă urbană intens circulată din apropierea unei pieţe bucureştene, o mulţime de vreo 30-40 de persoane stătea liniştită în faţa unui magazin, formând o coadă apreciabilă. Nu chiar ca acelea de pe vremea comunismului, când se stătea la coadă la carne, lapte, ulei sau mai ştiu eu ce. Nu! Oamenii erau destul de pestriţ îmbrăcaţi, în sensul acela vestimentar care arată că masa de indivizi nu face parte şi nu se înscrie neapărat într-o categorie socială oarecum vizibil încadrabilă între anumite limite. Între acele peroane fiind chiar una pe care o văzusem cu numai câteva minute înainte la o grădiniţă privată, lăsându-şi copilul. Ca atare, nu era o masă compactă de oameni, spuneam, de o factură socială omogenă.

Apropiindu-mă de magazin observ că nu este vorba de un magazin alimentar, ori de unul ce ar putea să comercializeze te miri ce produse greu de găsit – în capitalism, chiar şi aşa hibridizat mioritic, astfel de situaţii sunt rar întâlnite –, ci de unul care vindea hainesecond hand. Mulţimea aceea aşezată liniştită la coadă, din mâinile căreia atârna din loc în loc câte o sacoăşă/pungă de plastic gata pregătită pentru ceea ce urma a fi găsit în acel magazin, pe profilul, mărimea şi gustul cumpărătorului, aştepta ca magazinul de haine de mâna a doua să se deschidă. Pe uşa magazinului stătea spânzurat un afiş, nu tocmai mic, şi care anunţa că magazinul tocmai primise marfă.

În linii cât mai generale acesta este momentul inspiraţional al articolului de faţă pe care l-am legat mental la momentul respectiv de un alt articol mai vechi: „BIDONville sau PETbusiness. Noua dimensiunea sărăciei urbane bucureştene. Chiar dacă cele două subiecte sunt diametral opuse, acestea converg în cel puţin două puncte. Enunţându-le sub forma unor cuvinte cheie, aşa cum se obişnuieşte atunci când este realizat un articol ştiinţific, acestea ar fi: sărăcie şi grup social neidentificabil în alt context. Aici cele două subiecte se unesc, deoarece nici cei care colectează selectiv pe cont propriu PET-uri şi nici indivizii care se întâlnesc la magazinul de haine second hand nu pot fi numiţi drept grup, decât în anumite conexte clar precizate. Colectorii de PET-uri la predarea materialului colectat în incinta centrului pentru cumpărarea materialelor reciclabile. Şi cum aceştia nu se nimeresc a fi în acelaşi timp, pentru a preda ceea ce au colectat, în centrul de materiale reciclabile, grupul devine foarte greu de identificat. Şi, în acelaşi mod, cu excepţia zilelor în care se primeşte marfă şi când sunt antrenaţi de posibilitatea de a pune mâna pe un obiect de vestimentaţie cât mai puţin utilizat, grupul indivizilor care-şi face cumpărăturile în mod frecvent din magazinele second hand devine neidentificabil.

De ce devine greu de indentificat un astfel de grup în alt context? Este, fără doar şi poate, o întrebare îndreptăţită. Justificarea ei vine din necesitatea de a nu cădea în capcana explicaţiilor de formă, fără niciun fel de fond. În speţă, fără nicio utilitate analitică şi chiar, poate, administrativă. Explicarea mecanismului din spatele unui astfel de eveniment ar putea fi motorul unor analize/anchete sociale mai ample, realizate de administraţiile în grija cărora se află aceste persoane, pentru a se putea diminua pe cât posibil amplitudinea grupului. Mai trebuie spus că în România sunt multe astfel de grupuri, iar acestea „legitimează” apariţia de noi şi noi magazine second hand. Ar fi foarte interesantă o statistică a acestor magazine. La fel de interesantă ar fi dinamica lor. Cât de repede şi cum s-au înmulţit? Cum au evoluat în araport cu ciclurile electorale? Şi tot aşa. Numai în preajma pieţei Drumul Tabelei – pe care o cunosc foarte bine – sunt nu mai puţin de trei magazine de acest fel. Revenind la întrebare, grupul de indivizi care se adună la coadă, aşteptând să poată răscoli marfa nouă, este greu de observat în alt context din pricina comportamentului social în general şi al celui de consum în particular. Un geograf brazilian încadra comportamentele de consum în două mari categorii: cel superior (generat de categoriile sociale înstărite) şi cel inferior (al celor mai săraci). De asemenea, acelaşi geograf spunea că între cele două îşi face loc un hibrid comportamental, cel care implică indivizi din ambele categorii sociale şi care nu este nici pe departe unul al clasei de mijloc.

În contextul cazului pe care îl „decojim” acum de posibilele percepţii eronate, avem de-a face nu numai cu persoane din categoriile sociale afectate în fel şi chip de sărăcie, dar şi cu unele care dispun de ceva resurse financiare (fără a fi numite persoane din clasa superioară) ci, mai degrabă, din firava şi foarte fragmentata clasă mijlocie autohtonă. Sociologii cunosc foarte bine şi sub-subclasele celor trei mai categorii sociale vehiculate la nivel ştiinţific universal. Iar în lipsa unor date concrete şi a unor studii aplicate este destul de greu să încadrezi fără echivoc persoanele în subclase. În fapt, nici nu am pretenţia ca aceast excurs să fie privit din punct de vedrere ştiinţific, însă cred că poate avea oarece ecou şi la acest nivel şi poate impulsiona sociologii să realizeze un studiu în acest sens.

Însă, până una alta, grupul analizat este unul eterogen, fie şi prin prisma persoanei care-şi duce copilul la o grădiniţă privată, dovedind că cei care frecventează magazinele second hand nu sunt neapărat săraci în sens absolut. Unele persoane pot întâmpina anumite probleme băneşti, îngreunându-le astfel situaţia financiară, ceea ce le determină să-şi priorizeze într-un alt mod cheltuielile. Am putea spune că persoana amintită îşi menţine copilul la grădiniţa privată, unde se plăteşte adesea dublu faţă de o grădiniţă din sistemul de stat, pentru a-i asigura o educaţie cât mai bună şi renunţă la alte aspecte cum este îmbrăcămintea.  Pe fondul unor probleme financiare pot apărea astfel de comportamente. Mai mult, se poate presupune că persoana amintită nu este un exemplu singular, ca ea putând fi altele, chiar şi judecând numai după eterogenitatea grupului. Bunăoară, consumul şi comportamentul persoanelor din acel grup arată cu totul şi cu totul diferit, am spune necongruent, în alte contexte. Grupul nu există decât aici şi niciunde în altă parte, la coadă în faţa magazinului de haine second hand, reflectând un alt aspect, mult mai vizibil şi care este expus mai jos.

Ce-i determină pe aceşti oameni să se constituie sub forma unui grup în faţa unui magazin de haine second hand (?), este o altă întrebare absolut firească. Care sunt cauzele apariţiei unor astfel de grupuri sociale neidentificabile în alte contexte? Foarte simplu spus:sărăcia. Sau diferitele ei iradieri, pentru că există foarte multe tipuri, forme şi faţete ale sărăciei. Grupul acesta poate cuprinde atât persoane afectate de sărăcie endemică, de sărăcie extremă, dar şi persoane aflate în sărăcie temporară. Care şi în ce situaţie exactă se află, n-aş putea să spun absolut deloc. Însă dacă întreb care este cauza alegerii unui magazin second hand în raport cu unul ce comercializează haine noi, atunci, fără excepţie, oricie va răspune (om de ştiinţă sau lucrător oarecare): sărăcia. Acea sărăcie care-i îndeamnă pe anumiţi oameni să colecteze PET-uri, maculatură, fier vechi sau orice alceva poate fi reciclat. Acesta este adevăratul motiv – sărăcia; şi nu mă interesează dacă este extremnă, de durată, temporară, endemică sau altfel. Trist este că ea există, este prezentă activ şi afectează tot mai mulţi oameni.

Auzim adesea din gura celor care administrează (satul, comuna, oraşul, municipiul, judeţul x sau ţara) că au crescut pensiile, salariile, s-au mărit alocaţiile, că, ce să mai, se trăieşte mai bine. Inflaţia scade, economia merge mai bine! Eu întreb: de ce s-au înmulţit magazinele second hand? Şi, totodată, avertizez: aveţi grijă să nu devină vizibile aceste grupuri sociale şi în alte contexte!

Tag-uri: ,
Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2017 . Designed by: Livedesign