E-Antropolog

Puţina cunoaştere încântă; multa cunoaştere dezgustă.

09 septembrie 2018 Eantropolog Mentalitati

”Dacă suferinţa n-ar fi un instrument de cunoaştere, sinuciderea ar fi obligatorie. Şi viaţa însăşi – cu inutilităţile ei sfâşietoare, cu bestialitatea ei obscură, care ne târâie în erori pentru a ne spânzura din când în când de câte un adevăr, cine ar putea-o suporta, de n-ar fi un spectacol de cunoaştere unic? Trăind primejdiile spiritului, ne mângâiem prin intensităţi de lipsa unui adevăr final.
Fericirea e să fii în afara celor patru pereţi, să umbli, să cunoşti, să te amesteci cu lucrurile. Dacă te opreşti, te copleşeşte tot ceea ce e mai rău în tine. Omul nu a fost creat pentu a fi ţintuit pe un scaun, dar poate nici nu merită ceva mai bun.
Puţina cunoaştere încântă; multa cunoaştere dezgustă. Cu cât cunoşti mai mult, cu atât vrei să cunoşti mai puţin. Cine nu suferă din cauza cunoaşterii, acela n-a cunoscut nimic.Cu cât cunoşti un om mai bine şi mai mult, cu atât eşti mai aproape de o fatală despărţire de el. Cunoaşterea detaşează o fiinţă de alta şi alterează grăuntele de mister ce se află în orice existenţă, cât de plată ar fi ea.Lirismul este maximum de eroare prin care ne putem apăra de urmările lucidităţii şi ale cunoaşterii.”
Emil Cioran

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2018 . Designed by: Livedesign