E-Antropolog

Ce amani, ai amanat pe totdeauna.

27 februarie 2020 Andrei Constantin Slavuteanul Mentalitati

„Fiece clipa se pierde pe vecie. Un in curand al nefiintei te paste la intretaierea respiratiei cu lumea. Ce amani, ai amanat pe totdeauna. Moartea e de fata, iar tu nu poti ramane putinta in ea – eliminare incurabila a posibilului. De nu m-ar fi urmarit acel in curand fatal, nimic n-as fi adaugat inregistrarilor simturilor. Toate le-as fi lasat pe seama batranetii. Cine nu-i pandit de chemarile sfarsitului are timp nesfarsit. Si de aceea nimic nu-ndeplineste. Orice infaptuire – si-n primul rand infaptuirea ta – deriva din obsesia statornica a mortii. Chemarile ei creeaza vointa, dau accente patimilor si rascolesc instinctele. Frigurile actiunii sunt ecoul ei in timp. De n-as simti ca sunt deschis mortii oricand, ca n-am acoperire si intarituri din partea ei, nimic n-as sti, nimic n-as vrea sa stiu, nimic n-as fi si nimic n-as vrea sa fiu.“

Emil Cioran

Mergi pe prima pagina
E-antropolog © 2020 . Designed by: Livedesign