Parcul „rezidual” Izvor
Pentru analiza spatiilor reziduale am ales Parcul Izvor care in ciuda suprafetei mari pe care o are nu prezinta absolut nici o atractie. Pentru a propune o ”repopulare” am facut cateva ture prin zona.
Asa cum rezulta si din poze, parcul are o axa de simetrie care se vede doar din avion, adica nu ai absolut nici un acces relevant spre aceasta axa dinafara parcului. Axa duce spre casa poporului…zona nevizitabila deci nu ai absolut nici un motiv sa parcurgi acest drum. In afara de asta axa imparte parcul in doua, una dintre jumatati fiind mult mai putin folosita decat cealalta. O alta problema care apare este faptul ca parcul nu prezinta pentru vizitatori nici un fel de protectie fata de zonele carosabile. Parcul este un camp mult prea mare pentru a oferi o senzatie de protectie. Pe culoarul Dambovitei se formeaza un curent de aer care se simte destul de tare in zona de est, aceasta zona fiind in schimb cea mai populata.
Putem incepe o propunere de rezolvare a acestor probleme prin determinarea unor elemente cheie care se leaga de acest parc: Casa Poporului, metroul, casele distruse in anii 80, conexiunile cu zonele invecinate, si nu in ultimul rand evenimentul care a populat la maxim zona anul trecut – concertul Madonna.
Acestea sunt elementele de la care pleaca studiul nostru, si fiecare imagine se refera la unul dintre acestea.
Prima poza propune mutarea accesului la metrou. Unul din accese va fi pe partea celalta a Dambovitei iar celalalt acces va fi in parcul Izvor in partea de est. Dinspre metrou se vor amenaja o serie de trasee cu acese spre exterior. Acest lucru are scopul de a include parcul in viata de zi cu zi a omului, de a-l obliga sa parcurga aceste trasee. In plus am determinat o axa logica in continuarea strazii Schitu Magureanu.
A doua poza propune conectarea parcului cu imprejurimile prin niste pasarele. Principala pasarela va face legatura directa cu muzeul MNAC pentru a nu mai fi nevoiti sa ocolim atat de mult pentru a ajunge acolo. Exista si alte pasarele care faciliteza trecerea peste Dambovita. Nu am folosit aceleasi pasarele pentru a arata ca unele difera ca importanta fata de altele si pentru ca nu e atat de important design-ul lor ci legaturile pe care le fac si diversitatea pe care o ofera.
A treia poza propune pe parcursul traseelor care se conecteaza la statia de metrou niste machete aflate sub nivelul solului acoperite cu sticla care sa aminteasca de zonele demolate. Este singura referire la istorie pe care o facem pentru ca credem ca faptul ca aceste zone au fost demolate ne permite sa imbunatatim zona, iar revenirea la ceva ce a existat nu reprezinta neaparat cea mai buna solutie.
A patra poza propune niste gradene care sa se transforme in niste trasee si care sa protejeze prin denivalari parcul de zona carosabila de pe Splai. Aceste gradene vor fi strapunse de niste culoare care fac legatura cu exteriorul. Denivelarile incep in partea estica asa cum se vede in poza si se inalta spre vest. In vest a fost amenajata o scena care sa foloseasca concertelor. Gradenele pot fi folosite si de skateboard-eri prin denivalarile create dar vor si anima acest spatiu plan.
A cincea poza isi propune sa anuleze imaginea de cap de perspective “mort” al Casei Poporului. Prin realizarea unui rollercoaster in jurul cladirii aceasta va putea fi vizitata de la inaltime. Aceasta este modul prin care “justificam” cumva Casa Poporului ca si cap de pespectiva, dar si monumentalitatea ei pentru un oamenii care se afla in parc.
autori: Shafika Al Zubaidi Bogdan Eugen Lupu Andrei Dragos Musat Tudor Pavelescu
Universitatea „Spiru Haret”
