Moldova

Străzi contemporane

Poate ca bucurestenii sufera de “ceasomanie” publica. Pentru ca la finele anului 2005 presa mentiona ca Bucurestiul numara cam 60 de ceasuri publice raspandite pe suprafata orasului, dar nu “echitabil”, sa aiba toata lumea orientare, ci preferential, urmarind interese ascunse, oricum nu de natura estetica sau functionala.

Vazute de la o distanta de vreo trei decenii, e dificil de analizat designul acestor obiecte publice fara ca acesta sa nu fie inteles ca “partizan” sau “rautacios”.

Daca ar fi sa ne luam dupa numarul mare de ceasuri existente in Bucuresti, am putea crede ca suntem “nemti” sau ca ne-am insusit spiritul lor exact si precis, punctualitatea bine cunoscuta. Dar nici vorba de insusiri nemtesti, suntem exact asa cum arata locul in care traim. Aspectul pestrit, care alta data dadea un farmec anume orasului, s-a transformat in haos prin lipsa de viziune, de stil, de consistenta a ideilor si formelor. La el contribuie si insolita prezenta a ceasurilor publice, in fata carora nu prea ne mai intrebam “Cat este ceasul?” , cat “Ce este obiectul asta?”.

Credem insa ca autorii lor s-au straduit sa rezolve cat mai bine tema, incoltiti de restrictii de materiale sau de tehnologie si de decizii de “sus”.

Pana la sfarsitul anilor ‘70, Bucurestiul cunostea cam doua tipuri de ceasuri publice.Unul il reprezenta ceasurile montate pe cladiri importante ale orasului : Gara de Nord si Gara de Est (Obor), pe Primaria Sectorului 1, pe cladirea CEC-ului sau pe Ministerul Economiei si Comertului, etc. Celalalt tip era prezent in intersectiile importante ale orasului, din centru pana spre limita primei centuri a Bucurestiului. Daca prima categorie expunea un ceas personalizat, creat sau selectat anume pentru cladirea pe care urma sa fie amplasat, cealalta era alcatuita din ceasuri-tip cu acelasi design.

Odata cu anii ‘80, autoritatile au simtit nevoia, probabil, a unor embleme reprezentative ale epocii plasate in mijlocul comunitatilor de cartier. Asa a intrat bietul ceas public in atentia partidului.Astfel cativa designeri romani, membrii in Uniunea Artistilor Plastici, au primit tema proiectarea de ceasuri publice in Bucuresti, numite “ceasuri de cartier” dupa amplasarea lor. Asa au aparut ceasul “de la Piata Moghioros”, ceasul “din fata magazinului Bucur-Obor”, ceasul “de la pasarela Garii Basarab”, ceasul “de la Statia de metrou Pacii”.

Defapt, aceste obiecte sunt exemplu elocvent al designului epocii, al posibilitatilor si realizarilor marete de atunci, dar si de perceptie a autoritatilor asupra profesiei de designer.

Vazute de la o distanta de vreo trei decenii, e dificil de analizat designul acestor obiecte publice fara ca acesta sa nu fie inteles ca “partizan” sau “rautacios”. Credem insa ca autorii lor s-au straduit sa rezolve cat mai bine tema, incoltiti de restrictii de materiale sau de tehnologie si de decizii de “sus”. Defapt, aceste obiecte sunt exemplu elocvent al designului epocii, al posibilitatilor si realizarilor marete de atunci, dar si de perceptie a autoritatilor asupra profesiei de designer, considerata in cel mai bun caz, una dintre arte care, desi “nefolositoare” societatii, poate fi si ea tolerata.

Daca aceste exemple respira aerul designului contemporan, se mai distinge o tendinta – cea a ceasurilor “vegetale” sau “florale”. In continuare nu stim daca este o intrecere intre primarii, dar deja capitala numara mai multe exemple, printre care Parcul Eroilor, Gradina Cismigiu si Parcul Herastrau.

Aspectul pestrit, care alta data dadea un farmec anume orasului, s-a transformat in haos prin lipsa de viziune, de stil, de consistenta a ideilor si formelor. La el contribuie si insolita prezenta a ceasurilor publice, in fata carora nu prea ne mai intrebam “Cat este ceasul?” , cat “Ce este obiectul asta?”.

Daca nu stim sa fim nemti, cel putin lectia “nemteasca” a sasilor din Transilvania, ar fi trebuit insusita si aplicata. Acolo , si asta se intampla de secole bune, ceasul are o functie clara pentru comunitate – indica cu precizie timpul. Amplasam pe cele mai reprezentative sau inalte cladiri ale urbei (biserica,primarie,etc), ceasul este vazut si de la distante mari pentru a fi folosit de cat mai multe persoane.

autori: Oana Elena Sfatuta Stefan Sterian Valentin Vujdea Alexandru Vujdea

Universitatea Spiru Haret

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button