Incurabila delăsare!

Fumul vorbelor negândite îneacă.Însă,cenuşa orgoliului pătrunsă în mintea guvernanţilor,în elaborarea strategiilor şi zămislirea legilor,devine element dezastruos în prognozarea viitorului unei naţiuni.Eternitatea gândită de “anumite minţi bolnave” ciopârţite de ilogica efemerităţii puterii ,ce marşează apăsat pe coordonatele filosofiei lui Nietzsche,care declama fără tăgadă că:”Geld und Gewalt,Gewalt und Geld,der Rest ist Narretei!”,ceea ce în traducere ,nu înseamnă altceva decât:”Bani şi Putere,Putere şi Bani,Restul e Nerozie!”,o putem trece lesene ,la inepţii demonstrate.De mai bine de douăzeci de ani ne-am arvunit existenţa supravieţuirii,şi nu am descoperit nicicum tehnica garnisirii cotidianului cu minuscule clipe de fericire.Se pare că, un grup de cercetători englezi a descoperit formula fericirii.Cum se prezintă ea?Iată: F=P+(5+H)+(3xE) unde:

F=Fericirea;

P=caracteristica personală,ce cuprinde printre altele:

-concepţia de viaţă;

-capacitatea de adaptare la condiţii noi;

-capacitatea de suportabilitate la greutăţi.

H=indicele standardelor înalte,ce poate cuprinde;

-respectul de sine;

-ambiţii;

-simţul umorului.

E=existenţa,definită de:

-starea de sănătate;

-stabilitatea financiară;

-prietenia.

Cine doreşte să-şi cuantifice nivelul fericirii,să purceadă la treabă,iar apoi să strige în gura mare „Evrika”.Dar tare mă tem că nu va avea suficiente elemente de bine ,care să depăşească procentajul de 30%,pentru a-i ieşi la calcule ,cât de cât, un rezultat îmbucurător.

Am avut noi,naţiunea asta a românilor o baftă,de mai bine ne-o băgam în cotloanele dosului.Când ne-am mai întremat şi noi,iaca nişte trădători i-au luat gâtul lui Burebista,apoi,s-au găsit alţii să vehiculeze pe culoarele trădării şi Decebal s-a dus la dialog cu Marele Zamolxis.In timp, ne-au calcat pâmîntul şi trupurile popoarele acelea de deveniră migratoare,ca şi noi astăzi.Şi peste veacuri când s-a trezit unul mai român şi mai cu mintea la ţară,ori l-au sfârtecat cu ajutorul cămilelor,ori i-au tăiat capul,fară remuşcari,ori l-au îmuşcat ,cu sânge rece.Necunoscătorilor le sugerez să nu se frisoneze,pentru că exemple de genul acestea abundă în istoria noastră naţională,care,vreţi ori nu,este de mai bine de douămii de ani MILITARĂ.

Mai toţi,ne-au minţit şi ne-au furat pe faţă,ori cu documente întocmite în folosul lor..Ne-au furat în draci romanii,nu mai mult decât vreo 85 de vagoane de aur,oficial,başca, alte comori care au luat drumul neoficialităţii,ne-au furat turcii,pretinzându-ne tribut sute de ani,ne-au furat şi ne-au cotropit prietenii noştri de la est,de nu ne-am mai văzut calzi nici după „războiul rece”,ne-a furat regal Majestatea Sa Carol I prin afacerea „Strussberg”,de nici mai mult,nici mai puţin de 27.450.000 lei de aur,fără să clipească,şifonând impardonabil deviza regală „Nihil sine Deo”,ne-au furat comuniştii,de-am ajuns să plătim şi cu propria noastră carne,acum ne fură cu acte în regulă”reformiştii occidentali” şi”democraţii americani”în cârdăşie cu ai noştri .

Acum ni se spune ca şi mai înainte vreme că o vom duce bine peste douăzeci de ani.Ne-am revoltat,ne-am revoluţionat,ne-am zborşit,am lâncezit în aşteptările create de mai marii zilei,pe la porţile închisorilor pentru a ne vizita încarceraţii,ne-am plâns cu mare jale morţii „loviturii de stat”,iar acum ni se spune categoric”NU !”.Intrarea în UE nu înseamnă că noi trebuie să trăim ca cei „de acolo”în proximitatea timpurilor actuale,ci hăt încolo,după vreo două generaţii decedate.

Mai mult,ni se spune cu tupeu ,că şi acum este bine,dar noi aştia mulţi şi proşti mai suntem şi bolnavi de conjunctivită, peste toate, şi nu vizualizăm binele plenar.

Se vrea reformă cu orice preţ,explicându-ni-se că aceasta este ultima noastră şansă,uitându-se că un mare sociolog ,pe numele său,Dimitie Gusti spunea cam aşa:”Reforma socială,politică şi etică nu poate fi făcută cu orice preţ,ea trebuie să ţină seama de voinţa socială naturală adică de trebuinţele,interesele şi credinţele comunităţii”.

Şi dacă Hegel a creat un sistem ca o „închidere ce se deschide”noi ne urmăm firesc tragicul drum ca o deschidere datorată lipsei de voinţă,care ne va închide în moartea dezideratului.

Vom ajunge să ne lepădăm de propria noastră singurătate,devenind călăii propriilor noastre cărnuri.Dar când ne vom devora,într-o foame dementă şi „desertul” numit demnitate ce ne-a mai rămas,vom fi trecut graniţa umanităţii?

Şi într-un final trist vom spune pe şoptite cu mâna la gură,bine că e pace!

Cu alte cuvinte ,teoretic am ieşit din comunism,dar comunismul nu a ieşit din noi.\

autor: Mircea Bostan, psiholog