REPREZENTANŢI AI ŞCOLII BRAŞOVENE DE GEOGRAFIE DIN SECOLUL XX

Situat într-un cadru natural de excepţie şi cu o istorie multiculturală specifică Transilvaniei, Braşovul s-a evidenţiat prin geografi dedicaţi profesiei, cercetători ai ţinutului Ţării Bârsei, pornind de la Johannes Honterus care, în 1540, tipăreşte primul manual de geografie din România, înaintea primei ediţii în versuri a cărţii Rudimenta Cosmographica (publicată în varianta iniţială la Cracovia în 1530) şi până la profesorii şi cercetătorii ştiinţifici de astăzi formaţi în oraşul de la poalele Tâmpei.

            Primul aşezământ de educaţie şi cultură al românilor din Braşov – Liceul „Andrei Şaguna” – a susţinut importanţa studiului geografiei prin întâiul său director, Gavriil Munteanu, care elaborează un manual de predare a geografiei în gimnaziu. Dumitru Lupan, un excelent profesor de ştiinţe ale naturii, este întemeietorul muzeului de biologie şi geologie al liceului şi organizatorul multor excursii aplicative în împrejurimile Braşovului. În perioada interbelică două nume de geografi ne reţin atenţia: Anton Vidraşcu şi Nicolae Necşulescu. Profesorul Vidraşcu este caracterizat de D. Cazacu  drept „dascălul impunător deopotrivă prin prestanţă şi prestaţia sa la catedră, elegant în atitudini, comportament şi comunicare, informat şi receptiv la orice semnal venit pe canal profesional, admirabil coleg şi om de lume, ferm dar niciodată arogant sau agresiv, moldovean sadea format şi educat sub auspiciul marilor tradiţii ale Universităţii Mihăilene, a cărei nobleţe academică o respira fiecare cuvânt sau gest al său”[1].

            Nicolae Necşulescu, absolvent al Universităţii Bucureşti, a fost numit la numai 25 de ani profesor de geografie la Liceul „Andrei Şaguna” – situaţie rar întâlnită la această vârstă pentru această şcoală –, personalitatea sa fiind accentuată de intransigenţă, fermitate şi performanţă în spaţiul procesului educaţional.

            Geograful care şi-a legat numele de cercetarea reliefului Depresiunii Braşovului şi apoi de văile transversale din România este Nicolae Orghidan, care şi-a început cariera didactică ca director al „Şcolii Superioare de fete din Braşov”, actualmente „Colegiul Naţional Unirea”. Fiind o şcoală de fete, primul ei director „avea în vedere menirea femeii în cămin, în care ca fiică, soţie, apoi ca mamă, ea trebuia să simbolizeze statornicie, economie şi poezie”[2]. De-a lungul mandatului său, profesorul Orghidan publică şi primele anuare ale acestui liceu. Profesorul său, Simion Mehedinţi, l-a îndrumat să se ocupe de relieful Depresiunii Braşovului şi, în legătură cu aceasta, de evoluţia văii transversale a Buzăului. Deşi prin evoluţia ei sugerează aproape obligatoriu o captare în zona Întorsurii, Nicolae Orghidan alege tocmai Valea Buzăului pentru a demonstra existenţa străpungerilor antecedente din Carpaţii noştri. În lucrarea Văile transversale din România Nicolae Orghidan mărturiseşte: „Acum 50 de ani, când am început cercetările pe teren în Ţara Bârsei răspunzând astfel la apelul magistrului S. Mehedinţi către profesorii secundari, şi anume de a explora orizontul geografic al oraşelor unde activau în vederea predării într-un mod cât mai intuitiv a geografiei, studiul geologic al acestui colţ de ţară părea a fi ajuns la concluzii definitive. Schimbarea datelor geologice a atras după sine o nouă încercare de sinteză privitoare la Ţara Bârsei şi la valea Oltului, cuprinzând acum şi marele sector transversal dintre Turnu Roşu şi Mănăstirea Cozia, privit în lumina constatărilor din cursul superior al văii” (1969, p. ?).

            Lucrările lui Nicolae Orghidan analizează, succesiv, urmele de gheţari din Munţii Rodnei, morfologia Depresiunii Braşovului, a Munţilor Bucegi, Munţilor Buzăului, Vrancei, Baraolt şi Perşani. Analizează şi Defileul Dunării de la Porţile de Fier, iar sinteza preocupărilor sale o reprezintă studiul geomorfologic al văilor transversale din România.

            Pentru o scurtă perioadă de timp, activitatea academicianului Victor Tufescu se leagă de Braşov prin ocuparea unui post de profesor la Liceul „Ioan Meşotă”. Acest post a fost obţinut prin concurs, în condiţiile în care s-au prezentat 180 de candidaţi din ţară, în anul 1935. Ulterior, în anii 1938-1939, a fost bursier al Academiei Române la Sorbona, sub îndrumarea profesorului Emmanuel de Martonne.

            Învăţământul superior din Braşov a debutat în condiţii vitrege datorită preluării în 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena, a Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj. Din 1942, ca urmare a noii legi pentru învăţământul superior, s-a procedat la ocuparea de posturi vacante de profesori şi conferenţiari, iar pentru catedra de geografie economică postul i-a revenit profesorului Laurian Someşan[3]. Personalitatea profesorului Someşan, care a elaborat şi un interesant curs de geografie economică mondială, l-a recomandat pentru ocuparea funcţiei de rector, din 1947. Printre membrii fondatori ai Institutului de Cercetări Geografice (1944) se află şi profesorul Someşan, care din 1954 predă cursuri de geografie economică silvică la Facultatea de Economie Forestieră din Braşov. Din 1965 funcţionează la Direcţia de Sistematizare, Arhitectură şi Proiectare, unde elaborează peste 200 de lucrări de geotehnică. Cercetarea ştiinţifică se leagă mai mult de domeniul geomorfologiei, îndeosebi pentru studiul Munţilor Călimani. Lucrările sale acoperă însă o paletă mult mai largă, care include atât studiul vieţii pastorale (Munţii Călimani), Câmpia Tisei, ţinuturile transcarpatice, factorii orografici care influenţează populaţia din Transilvania, cât şi studii de dezvoltare regională, cum este cazul Funcţiunilor zonelor de contact.

            Pentru ultimele decenii ale secolului trecut trebuie amintită contribuţia profesorului Paul Binder, care a funcţionat 16 ani la Liceul Pedagogic din Braşov, unde, pe lângă prestaţia didactică de excepţie, a elaborat studii de geografie istorică, toponimie şi a analizat factorii de risc natural din ultimele cinci veacuri din Depresiunea Braşovului. A realizat o interesantă prefaţă la traducerea Valeriei Căliman a lucrării lui Johannes Honterus, Rudimenta Cosmographica, şi a publicat, împreună cu Paul Cernovodeanu, lucrarea Cavalerii Apocalipsului[4], în care sunt inventariate calamităţile naturale din trecutul României de până la 1800. Pentru această lucrare a consultat un vast material bibliografic din marile oraşe ale ţării, inclusiv la Biserica Neagră din Braşov.

            În egală măsură, Braşovul a fost un important centru cartografic, pornind de la celebra hartă a Transilvaniei a lui Honterus şi continuând cu realizările Institutului Cartografic „Unirea”, unde, în perioada interbelică, s-au tipărit în policromie şi condiţii grafice excelente Harta Judeţului Braşov la scara 1:100 000 (1928) şi hărţi ale principalelor masive montane de interes turistic: Postăvaru, Piatra Mare, Făgăraş, Retezat. Tradiţia s-a perpetuat în perioada postbelică prin globurile fizice şi politice, hărţile didactice ale României, Lumii, continentelor şi ale unor ţări reprezentative, realizate de Întreprinderea Poligrafică din Braşov.

            Poate că şcoala geografică braşoveană ar fi avut mult mai multe personalităţi în condiţiile existenţei unei facultăţi de geografie, instituţie de învăţământ superior mult mai necesară în acest oraş decât cele recent apărute în unele centre urbane datorită unor conjuncturi favorabile dar discutabile sub aspect academic.

autor: Miron Florea

articol publicat cu acordul Muzeului Casa Muresenilor – Brasov si redactiei Tara Barsei

Prominent Figures of Brasov's Geography School during the Previous Century

                    The origins of geographic studies in Brasov are linked with the activity of Johannes Honterus, known throughout Europe at the time for his publishing of the "Rudimenta Cosmographica" textbook in 1540. His work was continued during the previous century by Gavriil Munteanu, Anton Vidrascu and Nicolae Necsulescu, who all taught at the "Andrei Saguna" College. The most significant contribution was that of Professor Nicolae Orghidan, teacher and principal at the "Unirea" College, who published numerous physical geographic studies concerning local and regional aspects. Laurian Somesan was the first geographer connected with university activity at the Faculty of Economic Studies, having both physical and economic geography studies. After the First World War an important Cartographic Institute was founded, publishing many educational and touristic maps.

B I B L I O G R A F I E

Cazacu D., „Colegiul Andrei Şaguna”, Edit. Charta, Sfântu Gheorghe, 2006.

Cernovodeanu P.,Binder P., „Cavalerii Apocalipsului”, Edit. Silex, Bucureşti, 1993.

Dragomirescu Ş.,”In Memoriam-prof.univ.dr.Laurian Someşan”, SCGGG, Geografie, T XXXIV, Edit.Academiei, Bucureşti, 1987.

Orghidan N.,”Văile transversale din România”, Edit. Academiei, Bucureşti, 1969.

*** „Monografia Liceului teoretic Unirea”, Edit. Lux Libris, Braşov, 1997.