Intre Bine si Rau: Sistemul de Valori si Migratia Rural-Urban in Romania(I)
Valorile sunt un concept sociopsihologic care contribuie la sistemul motivational uman. Acestea,
desi pot fi o sursa intrinseca a comportamentelor si atitudinilor, nu sunt
innascute, ci dobandite in mod social printr-un proces de interiorizare. Valorile
au legatura cu ceea ce oamenii considera ca este bine si rau – sunt un concept legat
de existentialism si explica, printre altele, cauzele natalitatii scazute din Romania.
Romania este o tara in mare parte colectivista, iar valori precum traditionalismul
[autoritate, intoleranta, religiozitate], conformismul si securitatea sunt
puternic active. Relatia primelor genereatii de migranti cu satul este inca
puternica. Cu toate acestea, in ultimii 6-7 ani valorile materialiste au
inceput sa fie inlocuite de cele postmaterialiste, insa procesul este mult mai
lent decat tarile din vestul Europei, iar Romania are un pattern valoric
diferit de fostele tari comuniste. Regimul totalitar a insemnat, printre
altele, o migratie puternica de la sat la oras, proces insotit de o
pseudomodernizare a tarii. Lipsa autonomiei, printre alte valori cum ar fi
autoritatea si conformismul, a fost un element central al regimului comunist; schimbarea
valorilor in comunism nu a fost totala, in ciuda eforturilor facute de
conducere. Perioada 1960-1990 a fost extrem de importanta pentru migratia
interna: gradul mic al schimbarilor valorice in cazul migrantilor rural-urban
poate fi explicat prin numarul mare de migranti care, venind in oras, nu au fost
nevoiti sa se adapteze la un mediu social foarte diferit de sat, din cauza
“ruralizarii” masive sociale a oraselor. Socul cultural romanesc, in comparatie
cu alte tari, nu a fost extrem, iar aceasta situatie este probabil inca
prezenta pentru noii migranti.
PSIHOSOCIOLOGIA VALORILOR
Incepand cu sfarsitul
anilor ’70 si inceputul anilor ’80 psihologia valorilor ia avant. Printre cercetatori se afla si S. H. Schwartz,
care afirma ca exista un numar limitat de valori universale care contribuie la motivatia umana. Cele zece
valori pe care Schwartz [2010] le propune ca fiind universale sunt prezente in
orice cultura. Conform teoriei acestuia, unele valori sunt in contradictie sau
in concordanta cu altele. Aceste relatii de conflict sau concordanta reprezinta
structura valorilor; ierarhia valorilor este data de importanta acestora,
tinand cont de faptul ca oamenii, indiferent de cultura, atribuie o importanta
diferita fiecarei valori in parte.
Schwartz [2010] propune
sase trasaturi esentiale pe care valorile le au [modificat partial]:
-
valorile, ca si
opiniile, sunt legate de sistemul afectiv: cand valorile sunt activate, devin
amplificate de afecte; -
valorile se refera
la telurile/obiectivele care motiveaza actiunea; -
valorile nu se
refera doar la actiuni si situatii specifice; aceasta trasatura face diferenta
dintre valori, norme/reguli si atitudini – ultimele doua sunt concepte mai
concrete care se refera la actiuni, situatii, fenomene sau obiecte particulare; -
valorile pot fi
standarde: ghideaza selectarea sau evaluarea actiunilor, a evenimentelor, a
altor oameni, sau a propriei persoane. Totodata, valorile sunt un element
esential al autoevaluarii si al conceptului despre sine. Contribuie la ceea ce
persoana considera ca este bine sau rau, gresit sau corect, merita facut sau
evitat, toate acestea fiind bazate pe o alta evaluare [nu neaparat constienta]
a consecintelor posibile; -
pe baza
importantei acestora, valorile sunt organizate intr-un sistem relativ stabil –
aceasta trasatura ierarhica reprezinta o alta distinctie intre valori, norme si
atitudini; -
importanta
relativa a mai multor valori ghideaza actiunea: de regula, orice atitudine sau
concept are implicatii pentru mai multe valori. De exemplu, mersul la biserica
exprima si promoveaza trei valori – traditia, conformismul si securitatea -, de
regula eliminad alte valori precum stimularea sau hedonismul. Acest schimb
intre valorile relevante si competitive ghideaza atitudinile si comportamentul.
Aceste sase trasaturi
sunt valabile pentru toate valorile si ajuta la diferentierea acestora de alte
fenomene mintale. Pe de alta parte, diferentele dintre valori sunt date de
obiectivele sau de motivele de care fiecare valoare in parte este legata.
Faptul ca anumite valori sunt universale este o afirmatie destul de radicala,
insa Schwartz afirma ca aceasta universalitate este bazata pe faptul ca anumite
valori sunt inradacinate in necesitatile existentei umane: oamenii, ca
organisme biologice, au nevoie de interactiuni sociale coordonate care
faciliteaza atat supravietuirea, cat si bunastarea [individuala sau a
grupului]. Valorile sunt concepte folosite pentru a reprezenta mintal propriile
obiective, fiind totodata si „vocabularul” folosit pentru a exprima
aceste obiective in mediul social. Cele zece valori universale propuse de
Schwartz sunt [2010; modificat partial]:
- conformitatea: constrangerea actiunilor, tendintelor
si impulsurilor care pot rezulta in aducerea unui prejudiciu [moral sau fizic]
unei alte persoane sau grup, sau care pot incalca o norma sau o expectanta
sociala; - traditia: respectul, acceptarea si dedicarea unor
obiceiuri si idei pe care propria cultura si/sau religie le ofera; - bunavointa: pastrarea si amplificarea bunastarii
persoanelor apropiate; - universalismul: intelegerea, protejarea si toleranta
tuturor oamenilor si a naturii; - autodirectionarea: actiuni si ganduri independente –
alegere, creativitate, explorare; - stimularea: entuziasm, noutate si provocare;
- hedonismul: placere sau gratificatie pentru sine;
- realizarea: succesul personal sau demonstrarea
competentei personale conform anumitor standarde sociale; - puterea: statutul social si prestigiul, dominanta
sau controlul asupra altor oameni si/sau resurse; - securitatea: siguranta, armonia si stabilitatea
societatii, a relatiilor si a propriei persoane.
Ceea ce numim “mentalitate” reprezinta un cluster
format din valori, ideologii, opinii, preferinte, atitudini si comportamente. Valorile
sunt un concept diferit, dupa cum am spus, de atitudini si comportamente, fiind
totodata si un concept destul de difuz. Mai mult, valorile sunt de multe ori
confundate cu preferintele, insa cele doua sunt constructe diferite. De
exemplu, “alimentatia sanatoasa” este o valoare care se reflecta in preferinte
specifice, cum ar fi carnea fara grasime sau bauturile neacidulate – ceea ce
considera ca persoana ca este “sanatos”. Schwartz si Bardi [2001] afirma ca
valorile au ca functie sociala motivarea si controlul comportamentelor. Anumite
valori, cum ar fi cele ale bunavointei, asigura un comportament “adecvat” chiar
si in absenta unor reguli oficiale [legi].
Tendinta oamenilor este de a gandi despre sine si
despre actiunile proprii in termenii unor valori, ideologii si principii
morale, toate acestea fiind concepte abstracte, difuze. De exemplu, o persoana
poate adopta valorile sinceritatii, securitatii, sau ale protejarii mediului
natural. Mai departe, persoana poate transforma aceste valori [idei abstracte]
in actiuni concrete, cum ar fi sa minta cat mai rar, sau sa recicleze hartia. A
gandi aceste idei reprezinta ideologia, bazata sau nu pe un principiul moral,
insa doar transformarea acestora in realitate reprezinta o actiune concreta.
Valorile sunt un “ghid comportamental”, stand la baza identitatii personale si
sociale. Cu toate acestea, valorile nu sunt singurul motivant comportamental:
personalitatea, emotiile, sau impulsurile fiziologice [de ex. foamea] genereaza
tendinte de actiune. Exista diferente majore intre aceste fenomene. In acest
sens, Eyal si colegii sai [2009] au demonstrat ca valorile sunt un construct
mintal care ajuta la formarea tendintelor de actiune [obiective] pentru
viitorul indepartat, mai rar pentru viitorul apropiat. Mai concret, desi
valorile contribuie la obiectivele pe termen lung, preocuparile de context sau
cele intamplatoare [de ex. emotiile] determina comportamentul imediat intr-o
masura mai mare decat valorile.
Alti autori [de ex. Lazarus, 1991] considera ca
valoarea, ca si obiectivul, nu este un termen care descrie o actiune concreta,
dar nici efortul pe care oamenii il depun pentru a respecta valorile pe care
le-au adoptat. Mai mult, valorile nu sunt motive [Biernat, 1989], insa
influenteaza comportamentul si evaluarile [sociale, mai ales]. Cu toate
acestea, valorile sunt o structura motivationala, iar Schwartz propune doua
dimensiuni motivationale care stau la baza structurii sistemului valoric:
-
Deschiderea la
schimbare vs. conservare: motivatia oamenilor de a urma directii incerte vs.
mentinerea starii actuale si a sigurantei personale si sociale; -
Gradul de
afectare a propriei persoane vs. a contextului social de catre actiuniele
proprii sau ale altor persoane.
Schwartz considera ca,
sub anumite conditii, oricare valoare din cele zece este prosociala, insa cele
mai relevante in acest sens sunt universalismul, bunavointa, conformitatea,
securitatea si puterea. Cu toate acestea, raman cateva intrebari legate de
valorile propuse de Schwartz. Desi acesta le propune ca fiind de baza sau
primare [basic values], nu este cert daca termenii propusi descriu sau nu
dimensiuni ale sistemului de valori. De exemplu, conformismul este descris ca o
constrangere comportamentala care motiveaza potrivirea sau supunerea, insa
acest termen poate fi o dimensiune cu doi poli, variand de la conformism la
nonconformism. Situatia este si mai confuza din moment ce unele valori din cele
zece par a fi opuse, deci pot fi considerate dihotomii. De exemplu, traditie vs.
autodirectionare, sau putere vs. universalism [sau chiar si bunavointa].
Trecand peste aceste confuzii, aceste zece valori propuse de Schwartz sunt doar
o parte a numarului mare de valori pe care oamenii le pot
interioriza/internaliza.
Alti autori [Lipset si Rokkan, 1967] au semnalat
prezenta unor dimensiuni ale schimbarilor valorice. Cele patru – centru-periferie,
stat-biserica, conducatori-subalterni, urban-rural – indica grupuri cu valori
diferite, care pot sau nu interactiona pentru a schimba valorile.
LEGATURA VALORILOR CU AFECTIVITATEA
In alta ordine de idei,
desi Schwartz nu intra in detalii legate de relatia valorilor cu sistemul
afectiv, mi se pare esentaia explicarea acesteia. Afectivitatea, alaturi de
personalitate, este unul din cele mai slab studiate domenii ale psihologiei.
Rezumand foarte mult, domeniul afectiv pare a fi organizat pe baza mai multor
fenomene [pentru mai multe detalii, vezi Ekman, 1994; Scherer, 2005]:
- emotii: raspunsuri de scurta durata, cu o
intensitate variablia [de la slab la puternic], care declanseaza raspunsri
fiziologice [de ex. ritm cardiac sporit] si tendinte de actiune [de ex. fuga,
in cazul fricii]. Exemple: bucurie, regret, vinovatie, mandrie, rusine, jena,
recunostinta, alinare, panica etc.; - dispozitii afective [sau starile de spirit]:
fenomene cu o durata mai mare decat a emotiilor [pot dura de la cateva ore la cateva zile] care au rolul de pregatire a
organismului pentru diverse situatii; sunt stari de fundal, backround, putand
fi o urmare a unei emotii puternice, dereglari hormonale momentane, sau chiar
factori meteorologici. Este posibil ca dispozitiile afective sa fi aparut
pentru ca organismul ar consuma prea multa energie daca o emotie ar dura mai
mult de cateva minute, motiv pentru care dispozitiile sunt des confundate cu
emotiile. Exemple: anxietate, entuziasm, iritabilitate, voie buna etc.; - scenarii afective: considerate a fi atitudini cu un
caracter exclusiv afectiv, reprezinta procese continue si de lunga durata.
Exemple: iubire, gratitudine, admiratie, ura, iubire, teroare, remuscare etc.; - predispozitii afective [sau trasaturi de
personalitate afective]: diferentele interindividuale in ceea ce priveste
tendintele de reactie comportamentala. Exemple: timiditate, ostilitate,
bunavoie etc.
De exemplu,
conformismul ca valoare motiveaza evitarea rusinii [o emotie sociala] prin
respectarea normelor si/sau standardelor socioculturale. Bunavointa si
universalimsul iau nastere din ceea ce numim compasiune: un termen afectiv
similar milei care descrie tandinta de a ajuta oameni sau alte fiinte care se
afla in necesitate. Bunavoina este data de o compasiune selectiva – “Un numar
limitat de oameni pot beneficia de ajutorul meu”, in timp ce universalismul
este bazat pe compasiune generala, care tine in principal de toleranta si de
lipsa prejudecatilor. Traditia, ca si conformismul, este motivata de evitarea
rusinii, dar in acest caz intervin si alti factori psihologici: oamenii se
conformeaza la regulile traditionale pentru a crea si mentine identitatea
personala si a grupului. Traditie inseamna legatura cu trecutul, fiind un
termen oarecum opus celui de „cosmopolit”. Totodata, culturile sunt
bazate pe traditie, pentru ca o cultura nu poate exista fara a avea constiinta
generatiilor trecute. Valoarea stimularii este legata de un factor de
personalitate: cautarea noului [novelty-seeking], care motiveaza explorarea si
este bazat pe curiozitate. Emotii specifice acestei valori sunt cele precum entuziasmul
si interesul.
Legatura sistemului de
valori cu cel afectiv este directa si stransa. In cele mai multe cazuri,
valorile prosociale sunt motivate de doua afecte sociale opuse: rusinea si
mandria. De exemplu, daca o persoana adopta valori traditionale, va simti
rusine in cazul in care nu respecta o norma sau un standard legat de acele
obiceiuri; mai mult, evitarea rusinii va motiva respectarea acelor norme sau
standarde. Pe de alta parte, in cazul reusitei de respectare a normelor sau
standardelor traditionale, emotia care apare cel mai des este mandria. In
cadrul prioritatilor valorilor, oamenii au tendinta sa aleaga alternativele de
actiune care promoveaza valorile importante, in detrimentul celor mai putin
importante, iar aceste alegeri sunt motivate cu ajutorul sistemului afectiv.
Relatia dintre
afectivitate si valori este reciproca. De exemplu, anxietatea poate motiva
schimbarea structurii valorice. Existenta unor valori care nu mai corespund
cerintelor mediului – adica nu mai sunt adaptabile – genereaza anxietate, un
afect care motiveaza la randul sau schimbarea acelor valori si adoptarea altora
noi.
SITUATIA VALORILOR
IN ROMANIA – DOVEZI EMPIRICE
Voicu [2011] a cercetat pentru Romania cele zece
valori propuse de Schwartz. Conform rezultatelor, in Romania [ca si in Rusia,
Polonia, Bulgarie si Rep. Moldova] cele mai des intalnite valori sunt traditia,
securitatea, conformismul si universalismul. In cealalta directie sunt prezente
hedonismul, stimularea si puterea, valori adoptate de putini romani. Aceste
rezultate reflecta un pattern valoric in care sunt prezente dezangajarea,
nevoia de ordine, conformarea si lipsurile [Gavreliuc, 2011, 148].
Dupa Voicu [2011, 272],
in societatile traditionale “predomina
orientari valorice catre un model universal al omului, in care toti au aceleasi
nevoi, indivizii sunt identici, sociatatile sunt organizate ierarhic, adevarul
este unul singur si nu poate fi contestat, sefii au intotdeauna dreptate,
religia ofera o explicatie completa asupra lumii, iar ierarhiile au in fruntea
lor clerici si zeitati, inovarea de moduri noi de a fi si de a face este
practic prohibita.
Modernitatea presupune rationalizare, increderea
ridicata in puterea explicativa a stiintei fiind insotita de secularizare[1],
deschidere la schimbare si la noutate, asumarea ridicata a riscului,
planificarea actiunilor pe termen mediu si lung. Modelul normativ al fiintei
umane, caracterizata de nevoi si aspiratii cvasiidentice, continua sa fie
predominant in orientarile de valoare. Inegalitatile dintre femei si barbati
persista, insa ele se manifesta in principal in sfera relatiilor domestice, mai
putin pe piata muncii.” Dupa aceasta
perioada, pe la mijlocul anilor ’60 a inceput sa apara ceea ce mai tarziu a
fost numit postmodernism. Acest tip de societate este caracterizat de
toleranta, critica libera, ierarhiile sociale scad in importanta, nu mai exista
adevarul absolut, iar seculizarea continua. Spatiul valoric are astfel trei
dimensiuni, conform teoriilor modernitatii: traditionalismul, modernitatea si
postmodernitatea.
In acest sens, studiile
romanesti din perioada 1993-2005 indica faptul ca traditionalismul este
predominant in tara noastra si ca nu a suferit modificari insemnate in aceasta
perioada. Totodata, Romaniei ii sunt specifice valori ale “supravietuirii”, in
opozitie cu cele ale autoexprimarii. In perioada 1993-2008, aceste valori
materialiste au scazut enorm, fiind inlocuite de orientari mixte [un amestec de
valori materialiste si postamterialiste], dupa anul 2005 in special. De
asemenea, orientarile pur postmaterialiste [preocupari ecologiste, participare
activa, participare politica redusa etc.] s-au diminuat de peste doua ori
[Voicu, 2011] in aceasta amestecare.
In ceea ce priveste
traditionalismul, romanii au o toleranta scazuta fata de grupurile deviante,
pun valoare pe autoritate [nu pe autonomie] si pe religiozitate [Voicu, 2011,
273]. Regiunea Bucuresti-Ilfov este cea mai moderna, urmata la distanta mare de
Banat, Crisana-Maramures, Oltenia, Moldova, Transilvania si Dobrogea. In ceea
ce priveste dimensiunile localitatilor, satele si orasele sub 30,000 loc. au
tendinta sa adopte valori traditionale, iar cu cat populatia creste, cu atat
creste si tendinta spre modernitate. De asemenea, valorile moderniste sunt
direct proportionale cu nivelul de educatie, diferentele intre sexe fiind in
acest caz nesemnificative.
PREZENTA
ACELUIASI TIP DE ELEMENT –CARPETA – LA SAT [STANGA] SI LA ORAS [DREAPTA], DESI
SUB O ALTA FORMA
[sursa: http://www.xf.ro/showthread.php?t=1759]
Modernizarea este un proces complex de schimbare a intregii societati, nu doar a valorilor. Presupune
urbanizare, industrializare, cresterea calitatii locuirii, disparitia familiei
extinse, productie fordista etc. Urmatorul pas este, inclusiv in Romania,
postmodernismul, care aduce valori specifice indivizilor care traiesc in
societati abundente, in care preocuparea pentru nevoile primare este scazuta. Dupa
cum am spus, orientarea postmaterialista a scazut in Romania in perioada
1993-2008, schimbare produsa, cel mai probabil, de incertitudinea economica.
Schimbarea valorilor catre postmodernism este data de certitudinea materiala. Societatile
traditionaliste au un control redus asupra mediului, oamenii fiind mai expusi
foametei, bolilor, sau altor evenimente negative. Orientarea valorilor in acest
mediu este catre diminuarea incertidudinii mediului [social sau natural]:
ierarhii stricte, adevaruri unice etc. Continuand, societatile moderniste nu
elimina riscurile materiale, insa le reduc, totodata continuand si cu prezenta
normelor sau regulilor. Atat societatile traditionaliste, cat si cele
moderaniste, adopta prin urmare valori specifice materialismului. In final,
societatea postmodernista, desi ofera o siguranta materiala superioara, este
axata pe experiment si risc, fiind mai greu de anticipat: normele si ierarhiile
tind sa dispara. Cu toate acestea, cele trei tipuri de culturi sunt ideale, nu
doar in Roamnia. De exemplu, societati pur traditionaliste nu mai exista.
Situatia contextului romanesc a cunsocut o amplificare a incertitidinii materiale, mai ales
post-2000. Tinand cont de cele descrise, mediul social urban romanesc a simtit
probabil nevoia de autoaparare si autoasigurare pentru a diminua anxietatea
legata de viitorul incert, pastrand valorile traditional-materialiste sau
revenind la acestea. Insa in exterior tendinta este clara: globalizarea
amplifica tendintele catre postmodernism. Desi exista exceptii si in vest, cum
ar fi aparitia partidelor radicale de dreapta, care au o orientare de natura
traditionalista, tendinta globala in cazul majoritatii tarilor este
postmodernismul. In acest context global, intoleranta si neacceptarea
diferentelor, atitudini specifice Romaniei, pot fi probleme viitoare.
Tendintele generale, nationale, ale valorilor nu reprezinta insa un indicator pe baza
caruia se pot face anticipari exacte [pe termen lung]. Japonia este un exemplu
bun in acest sens. De exemplu, in filmele lui Yasujirō Ozu din anii ’40 – ’60
se observa o tendinta clara a japonezilor inspre valori ca democratia, efortul
si munca, antimilitarismul, familia si copiii. Ozu surprinde foarte bine in
filmele sale aceste tendinte colectiviste, care au aparut in special dupa
razboi. Din filme precum Early Summer [1951] sau Tokyo Story [1953] pare ca
japonezii aveau un scop comun: familie, copii, loc de munca stabil si bine
platit. Este intr-un fel o forma de uniformizare a valorilor. Romania este o tara ceva mai
individualista decat Japonia, insa cele doua scorurui ale acestei dimensiuni
culturale reflecta o tendinta generala prezenta, nu a viitorului indepartat. In
cele doua tari, rata natalitatii este in scadere, iar generatiile tinere au o
tendinta clara catre individualism [pentru un studiu al schimbarilor japoneze
din anii 1990 vezi Yoshizaki, 1997].
Voicu [2001] considera ca in Romania este prezenta o pseudomodernizare – modernizare care nu
este aplicata in toate sferele mediului social. In ultimii 20 de ani au aparut
schimbari valorice in domenii precum religia, familia, sau toleranta, cu o
tendinta de orientare catre valorile moderniste [Voicu si Voicu, 2009]. Desi
multe tari din Europa sunt in tranzitie catre postmodernism, tarile foste
comuniste sunt ceva mai incete. Comunismul a reprezentat o modernizare falsa si
incompleta a societatii – un tip de modernism in care au fost adoptate valori
opuse, traditionaliste [autoritatea, dependenta, lipsa autonomiei etc.].
de Arhitectura si Urbansim „Ion Mincu”, Bucuresti
[1] Secularizarea este un proces prin
care se pierde semnificatia sociala a institutiilor religioase.