Viața culturală a orașului Galați
Capitala judetului, municipiul Galati este al cincilea mare oras din Romania, cu o populatie de
300.211, si este cel mai mare port al Dunarii maritime. Orasul este situat la
80 de mile de Marea Neagra si la aproximativ 250 km de Bucuresti.
Galati s-a dezvoltat datorita santierului
fluvial, al portului fluvial si celui mineralier, dar si datorita combinatului
siderurgic. Asadar, un oras
industrial, de marime medie, locuit de trei sute de mii de oameni.
Prima mentionare documentara a orasului
Galati (pe atunci targ) dateaza din 1445 (intr-un act semnat de domnitorul Stefan al II-lea).
Pana in secolul XIX, Galati isi stabileste identitatea ca mare nod comercial intre vestul si estul Europei. Rusia infiinteaza, in anul 1775,
primul consulat local, iar Franta si Anglia organizeaza vice-consulate, in anul 1805. In 1850, SUA isi deschide un viceconsulat, ridicat la rangul de consulat in
1858, prin decizia presedintelui american James
Buchanan de a-si numi un consul la Galati. Incepand cu anul 1834,
vapoare cu aburi austriece fac deja curse regulate din Galati. Mai mult decat
atat aici se facea un important comert de tranzit cu tarile germane. Constructa
de nave militare de mari dimensiuni era o importanta activitate economica a orasului. In 1837, Galatiul
dobandeste statutul de port liber, (porto-franco), iar dupa razboiul Crimeei din
1854 – 1856 devine, impreuna cu Sulina,
sediu al Comisiei Europene a Dunarii.
S-au infiintat noi scoli primare si s-a deschis, la 26 octombrie 1864, Scoala superioara de comert „Alexandru Ioan I”, iar in
anul 1867 s-a infiintat una dintre cele mai vechi institutii de studiu liceal
din tara, Liceul „Vasile Alecsandri”. De la cateva fabrici in 1870, s-a ajuns
la 41 in 1908. Stefan Zeletin, in lucrarea sa Burghezia romana,
nota ca: „In procesul de nastere a Romanei moderne trebuie sa se
deosebeasca doua mari curente: unul zgomotos dar superficial, anume al ideilor
liberale care pleaca de la Paris spre Bucuresti si Iasi;
altul tacut dar adanc, care pleaca de la Londra spre
Galati si Braila: e
curentul economiei capitaliste engleze.
In perioada interbelica, (dar si inainte), Galatiul a fost resedinta judetului Covurlui, mai apoi a Tinutului Dunarii odata
cu reorganizarea fascista a lui Carol al 2-lea, dupa model italian. Orasul a
cunoscut o inflorire deosebita, devenind, la recensamantul din 1930, din punct
de vedere al populatiei, aproximativ 112.000 de locuitori, al cicilea oras al tarii,
fiind devansat doar de Bucuresti, Chisinau, Iasi si Cernauti.
In timpul celui de-al 2-lea razboi mondial, Galatiul a fost bombardat de aviatia germana,
centrul istoric fiind distrus aproape in intregime.
In 1952 devine resedinta regiunii Galati, ca mai apoi sa devina resedinta actualului judet
Galati. Din 1965 cunoaste
o noua inflorire, o data cu inceputul functionarii combinatului siderurgic,
considerat pe atunci, cel mai mare din Europa de Est.
Galati a fost, inca de la inceputuri, un oras multicultural, comunitatile elene, turce, evreiesti,
armenesti convietuind in armonie cu romanii.
Primii armeni s-au asezat in portul Galati
prin sec V. In timp, numarul lor a crescut, fiind cunoscuti drept buni
comercianti si renumiti artizani in prelucratul bijuteriilor. Voievodul Alexandru
cel Bun(1400-1430) aduce in tara, prin anul
1418, primele familii de armeni, pe care le stabileste in sapte orase din
Moldova, printre care si Galatiul, pe atunci, comunitatea armeana fiind foarte
numeroasa.
In Galati au mai ramas cativa urmasi ai turcilor ce erau asezati prin zonele Dunarii, dar majoritatea care alcatuieste
astazi comunitatea turca din Galati sunt veniti de dupa revolutie, multi dintre
ei afaceristi, casatoriti cu romance si care sprijina proiecte culturale si
traditii turcesti. De curands-a facut un documentar despre Marturiile
civilizatiei turce la Galati. Sunt planuri pentru ridicarea unei moschei in
Galati si pentru deschiderea unui cimitir musulman.
Comunitatea elena din Galati care, alaturi de cele din București, Constanța și Brăila, se numara printre cele mai vechi si mai reprezentative din tara,
numara in perioada interbelica peste 10.000 de membri. Dupa ce in anii
1947-1948 organizatia grecilor si-a intrerupt activitatea pentru o lunga
perioada de timp, in urma schimbarii din decembrie 1989, in luna aprilie 1990
Comunitatea elena din Galati (C.E.Gl.) a fost reinfiintata, ea fiind
continuatoare a vechii comunitati grecesti si, prin urmare, mostenitoarea de
drept a bunurilor pe care le-a detinut aceasta. Plecarile masive ale grecilor
din perioada anilor ’48-’50 si repatrierea din anii ’75-’80 a partizanilor au facut
ca organizatia grecilor din Galati, care este afiliata la Uniunea elena din
Bucuresti, sa numere in prezent doar aproximativ 1000 de membri, dintre care 78
sunt simpatizanti.
Evreii erau principalii comercianti in singurul port al Moldovei din timpul lui Alexandru cel Bun și al lui Ștefan cel Mare, ei intretinand intense legaturi
comerciale cu coreligionarii din Bizant si lumea musulmana. Departe de a fi
preocupati numai de comert, asa cum spune un anumit tip de propaganda, evreii
s-au asociat in functie de profesiile diverse pe care le practicau in Galati
(Breasla croitorilor, Societatea meseriasilor israeliti, Societatea
magazionerilor – Bender, Societatea functionarilor din port – Junimea, Asociatia
zugravilor si vopsitorilor evrei etc.). Au infiintat societati de binefacere si
culturale. In anii ’20 ai secolului trecut, evreii din Galati reprezentau o
cincime dintr-o populatie de peste 100.000 de locuitori. Astazi (2009), mai rezista doar cca. 200
dintre ei, majoritatea batrani si bolnavi, aproape necunoscuti de galatenii de
varsta medie. Comunitatea
Evreiasca din Galati se stinge incet in sediul din strada Dornei nr. 7-9, unde
se mai afla Templul Meseriasilor si Restaurantul Ritual.
La sectiile de vopsitorie si tubulatura din santierul Naval Damen lucreaza 35 de ucraineni si bulgari,
iar la una din firmele subcontractoare de pe platforma santierului lucreaza
aproximativ 80 de vietnamezi. La firma
Intfor lucreaza 50 de chinezi, care se ocupa de instalarea unei linii
tehnologice importate din China.
Fiecare din aceste comunitati au contribuit la modelarea culturala a orasului, lasand in urma lor
marturii palpabile sau culturale. Fie ca e vorba de lacase de cult, case cu
arhitectura specifica, manifestari culturale sau chiar modelarea
comportamentului comunitar, multiculturalitatea a fost mereu o parte importanta
din identitatea orasului Galati.
Nu sunt de neglijat studentii straini care vin in Galati pentru a studia la Universitatea “Dunarea
de Jos”. In 2011 au fost prezenti 48 de studenti, 12 din Turkmenistan, 11 din Grecia, sase din
Portugalia, cate doi sunt din Quatar, Polonia, Italia, Grecia si cate unul din
Bulgaria, Belgia, Egipt. Acestia se
intalnesc cu studentii straini si organizeaza diferite evenimente.
Profilul industrial a avut un rol important in educarea culturala a muncitorilor care lucrau la Combinat
si la santierul naval, o mare mare parte din acestia fiind trimisi la schimb de
experienta in diverse tari din fostul bloc comunist, dar si in tari
capitaliste, care aveau parteneriate comerciale si industriale cu Romania (anii
’60-’70).
O data cu diminuarea masiva a comunitatilor, aproape ca au disparut si activitatile culturale legate
de acestea, in ultimii ani incercandu-se o revigorare venind mai ales din
partea comunitatii elene, prin spectacole si festivaluri.
autor: Dragomir Alexandra, Master Management urban pentru Orase Competitive, Anul II, UAUIM „Ion Mincu” – București.
Bibliografie