ACOMODAREA CU TRENDUL ÎNCĂLZIRII GLOBALE.Studiu de caz Delta Po, Italia
Subiectul ales tratează implicaţiile şi soluţiile problematicii schimbărilor climatice asupra teritoriului Deltei Po şi implicit ale locuitorilor. Acest studiu de caz a fost rezultatul unui workshop internaţional, care a tratat evoluţia teritoriului Deltei Po pentru viitorii 90 de ani.

Delta Po se află în N – E Italiei, fiind situată în Regiunea Venetto. Această deltă are un regim special faţă de Delta Dunării, fiind una de tip artificial. Este strabatută de raul Grande Po care se varsă în Marea Adriatică.

Delta este configurată de un sistem articulat de canale de apă în folosul irigaţiilor, (construit în 1604) care comunică cu râul Grande Po cu ajutorul unor staţii de pompare.

În perioada anilor 1950 – 1960 a avut loc fenomenul de susidenţa a terenurilor datorită activităţilor de extracţie a apei şi a gazului metan, care erau de înteres în acea perioadă. Astfel nivelul terenurilor a scazut cu aproximativ 2,50 m sub nivelul mării.

Apa este unul dintre elementele importante ale morfologiei deltei, fiind aspectul principal al acestui peisaj. Graniţele dintre suprafaţă şi zonele scufundate sunt lent în schimbare, pe teritoriul format şi a devenit relativ instabil.

Un sistem de diguri a fost creat, pe suprafaţa cărora s-a amplasat reţeaua de străzi. Aceste caracteristici spaţilale au avut un rol important, influenţând mediul socio – cultural.

Populaţia are un regim de viaţă diferit, depinzând de această configurare spaţială rigidă. Activităţile lor sunt exclusiv tradiţionale, respectiv fermieri, fermieri de midii, pescari, agricultori. Aceştia trăiesc din aceste activităţi de unde îşi câştigă traiul.

Privind aceste considerenţe ar parea a fi doar o zonă strict productivă tinând cont de faptul că aceşti oameni nu beneficiază de venituri mari, nici de un confort al locuirii (întreţinut de activităţi diversificate, dotări strict necesare cu o rază optimă de deservire, accesibilitate crescută, festivaluri şi obiceiuri promovate, educaţie etc). Se poate menţiona este faptul că o parte din aceştia păstrează tradiţia activităţilor generaţilor anterioare.

De asemenea o suită de multe alte considerente, precum cele ale cooperativei consorţiu, ale proprietarilor mari de terenuri, interesele politice, conflictul între conducerea regiunii Emiglia Romagna şi a regiunii Venetto, au influenţat caracterul şi înclinaţia locuitorilor.

Din punct de vedere al aşezărilor, se întalnesc aşezari de tip compact, cât şi foarte multe în regim răsfirat, fapt care face dificilă deplasarea. În prezent, ramaşitele vechilor construcţii împreuna cu muzeele vechilor staţii de pompare, se contituie a fi elemente de tip landmark, care vorbesc despre trecutul istoric şi de multe ori rup din monotonia peisajului culturilor agricole de aceeaşi textură şi cromatică.
Din cauza faptului că există zone cu locuinţe de tip răsfirat, determină un grad de comunicare socială scăzut, de multe ori existând pericolul izolării.
Delta, fiind o zonă construită şi gestionată artificial, se doreşte a îmbraca haina naturalului, astfel încat oamenii au fost încurajati să se implice în acţiuni de împădurire, iar cei de la Magistrato alle Acque di Venezia au propus implementarea unui plan de management al apei care cuprinde 60 de măsuri de întarire a digurilor, de amenajare de zone de recreere, de agrement, renaturare, promovare a biodiversităţii.

Tematica workshop-ului a pornit de la efectele încalzirii globale asupra Deltei Po, tinând cont de faptul că aceasta este considerată un teritoriu fragil. Riscurile estimate pentru Delta Po au fost urmatoarele: salinizarea râurilor (Grande PO), creşterea nivelului mării, subsidenţa terenurilor, creşterea cantităţilor de precipitaţii etc.
Pornind de la definitia peisajului cultural – locul geografic ale cărui caracteristici reflectă valorile unei societăți, valori rezultate în urma interacțiunii umane cu mediul[1], s-a identificat un peisaj cultural divers (peisaj urban, agricol, de ferma, acvatic, de coasta), specific zonei de delta.
Scenariul, la care s-a lucrat pe o perioada de două săptamani, a fost gândit pentru o perioadă de 90 de ani, respectiv pentru anul 2100, punctandu-se toate aspectele sociale.
S-au ridicat o serie de întrebari precum: Este o soluţie relocarea populaţiei? Cum putem menţine ritmul de viaţă pozitiv în condiţiile unor asemenea prognoze dramatice?
Studiille ataşate workshop-ului prezintă noile limite ale teritoriului, pe masură ce teritoriul Deltei Po intra la apa. Se va crea un sistem verde care susţină solul şi care îi va da stabilitate, va combate într-o anumită măsură puterea furtunilor şi va ţine la adăpost zonele locuite. Acestea vor fi amplasate pe paternul actualelor terenurilor agricole.

Pe masura ce râul Po va fi afectat de fenomenul salinizarii dinspre mare (cât şi câteva dintre canale implicit), cât mai în amontele raului se vor amplasa bazine de stocare a apei dulci pentru irigaţiile terenurilor agricole. Scenariul încearcă cât mai mult să păstreze din actualele activităţi pentru păstrarea populaţiei locale.
Zonele estice ale deltei, din cauza erodării malului, a salinizării, vor suferi inundaţii (vezi harta cu limite), iar populaţia va fi relocată în oraşele mari, dar cu posibilitatea menţinerii activităţilor de pescuit în lagună, printr-un nou sistem de diguri care vor recrea aceste lagune.

Din punct de vedere peisagistic se va crea un coridor verde amplasat pe vechea configurație a împărțirii terenurilor, care să combată într-o oarecare măsură condiţiile climatice; noi bazine de stocare a apei dulci pentru irigații; crearea de noi lagune;
Alte obiective din scenariul: Acomodarea cu ”trendul” încălzirii globale asupra Deltei PO:
- Încurajarea eco-turismului cu tematica „Experimenteaza peisajul care se schimbă”;
- Susţinerea continuităţii folosirii marinelor la marginea zonelor inundate;
- Promovarea unei abordări pozitive asupra schimbarii climatice şi a peisajului;
- Refolosirea clădirilor semnificative în zonele inundate;
- Relocarea populaţiei în oraşele mari şi integrarea acestora în comunitatea existent;
Ca zona de detaliu reprezentativ pentru intervenții s-a ales zona Scardovari (in partea de sud a deltei).
În prezent zona Scardovari este renumită pentru activitatea tradiţională de pescuit scoici. Zona furnizează semnificative resurse de scoici pentru regiunea Venetto și nu numai. ”Strada del Mare” are o semnificație istorică pentru locuitorii zonei şi este susținută de un element de tip ”landmark”, care are capăt de perspectivă o mini stațiune si o mică marină. Zona este caracterizată de prezența colibelor adiacente ”Străzii Mării”.

În primul stagiu (2011 – 2050) zona, fiind expusă precipitațiilor abundente cât şi problemelor de subsidență progresivă (fiind situată sub nivelul mării în prezent) va deveni o zonă de tip mlaşină până în locul unde se va amplasa un nou dig. Digul pe care se află Strada Mării va fi intărit prin plantații de vegetație. Din punct de vedere social se va promova o filosofie pozitivă de adaptare, încurajarea locuitorilor sa facă faţă adaptărilor, crearea unui suport de relocare pentru comunităti.
În cadrul stagiul doi (2050 – 2100) se va permite apei sa intre în teritoriu, prin spargerea în două locuri a digului, păstrâdu-se drumul de pe dig. Acest drum ”Strada del Mare” va fi întreținut de o suita de ”noduri” de-a lungul traseului, activitatea de pescuit pe malul stang va fi conservată și dublată pe celalalt mal. În cadrul noii păduri se va crea un traseu cu caracter de loisir, iar în capatul perspectivei Strazii Mării se va crea un parc, adiacent căruia i se va amplasa un obiect semnal plutitor.
Acest studiu de caz, reprezintă un exemplu care se concentrează asupra aspectelor sociale, chiar dacă presupune o strategie pentru aproximativ 100 de ani, soluţiile în ceea ce priveşte comunitatea, se adaptează la “trendul” încălzirii globale.
[1] conf. dr. arh. Catalin SARBU, note de curs UAUIM – Facultatea de Urbanism