Editorial

Impactul depozitelor de deseuri industriale si urbane asupra mediului

In general, ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii
deficitare, depozitele de deseuri se numara printre obiectivele recunoscute ca
generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea publica.

Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de
deseuri orasenesti si industriale, in ordinea in care sunt percepute de
populatie, sunt:

  • modificari de peisaj si
    disconfort vizual;
  • poluarea aerului;
  • poluarea apelor de
    suprafata;
  • modificari ale fertilitatii
    solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe terenurile invecinate.

Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate
de vant este deosebit de evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale, in
care nu se practica exploatarea pe celule si acoperirea cu materiale inerte.

Scurgerile de pe versantii depozitelor aflate in apropierea apelor
de suprafata contribuie la poluarea acestora cu substante organice si
suspensii.

Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa
infestarii apelor subterane cu nitrati si nitriti, dar si cu alte elemente
poluante. Atat exfiltratiile din depozite, cat si apele scurse pe versanti
influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare, fapt ce se repercuteaza asupra
folosintei acestora.

Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru
depozitele de deseuri este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care
in termenii conceptului de “dezvoltare durabila”, se intinde pe durata a cel
putin doua generatii daca se insumeaza perioadele de amenajare (1-3 ani),
exploatare (15-30 ani), refacere ecologica si postmonitorizare (15-20 ani).

In termeni de biodiversitate, un depozit de deseuri inseamna
eliminarea de pe suprafata afectata acestei folosinte a unui numar de 30-300
specii/ha, fara a considera si populatia microbiologica a solului. In plus, biocenozele
din vecinatatea depozitului se modifica in sensul ca:

  • in asociatiile vegetale
    devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate;
  • unele mamifere, pasari,
    insecte parasesc zona, in avantajul celor care isi gasesc hrana in gunoaie
    (sobolani, ciori).

Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in
timp la durata exploatarii depozitului, reconstructia ecologica realizata dupa
eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul
biologic initial, evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata.
Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane
faciliteaza inmultirea si diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor
acestora: insecte, sobolani, ciori, caini vagabonzi.

Deseurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc
pentru sanatate datorita continutului lor in substante toxice precum metale
grele (plumb, cadmiu), pesticide, solventi, uleiuri uzate.

Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase
(inclusiv namolurile toxice, produse petroliere, reziduuri de la vopsitorii,
zguri metalurgice) care sunt depozitate in comun cu deseuri solide orasenesti.
Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si combinatii
inflamabile, explozive sau corozive; pe de alta parte, prezenta reziduurilor
menajere usor degradabile poate facilita descompunerea componentelor
periculoase complexe si reduce poluarea mediului.

Un aspect negativ este acela ca multe materiale reciclabile si
utile sunt depozitate impreuna cu cele nereciclabile; fiind amestecate si
contaminate din punct de vedere chimic si biologic, recuperarea lor este
dificila.

Problemele cu care se confrunta gestionarea deseurilor in Romania
pot fi sintetizate astfel:

  • depozitarea pe teren
    descoperit este cea mai importanta cale pentru eliminarea finala a
    acestora;
  • depozitele existente sunt
    uneori amplasate in locuri sensibile (in apropierea locuintelor, a apelor
    de suprafata sau subterane, a zonelor de agrement);
  • depozitele de deseuri nu
    sunt amenajate corespunzator pentru protectia mediului, conducand la
    poluarea apelor si solului din zonele respective;
  • depozitele actuale de
    deseuri, in special cele orasenesti, nu sunt operate corespunzator: nu se
    compacteaza si nu se acopera periodic cu materiale inerte in vederea
    prevenirii incendiilor, a raspandirii mirosurilor neplacute; nu exista un
    control strict al calitatii si cantitatii de deseuri care intra pe
    depozit; nu exista facilitati pentru controlul biogazului produs;
    drumurile principale si secundare pe care circula utilajele de transport
    deseuri nu sunt intretinute, mijloacele de transport nu sunt spalate la
    iesirea de pe depozite; multe depozite nu sunt prevazute cu imprejmuire,
    cu intrare corespunzatoare si panouri de avertizare.
  • terenurile ocupate de
    depozitele de deseuri sunt considerate terenuri degradate, care nu mai pot
    fi utilizate in scopuri agricole; la ora actuala, in Romania, peste 12000
    ha de teren sunt afectate de depozitarea deseurilor menajere sau
    industriale;
  • colectarea deseurilor menajere
    de la populatie se efectueaza neselectiv; ele ajung pe depozite ca atare,
    amestecate, astfel pierzandu-se o mare parte a potentialului lor util
    (hartie, sticla, metale, materiale plastice);

Toate aceste considerente conduc la
concluzia ca gestiunea deseurilor necesita adoptarea unor masuri specifice,
adecvate fiecarei faze de eliminare a deseurilor in mediu. Respectarea acestor
masuri trebuie sa faca obiectul activitatii de monitoring a factorilor de mediu
afectati de prezenta deseurilor.

autor: Bosoteanu Alex

 

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button