Fluxuri urbane
Furnici[1]. Insecte sociabile din familia „formacidae” care impreuna cu albinele si viespile, fac parte din ordinul „hymenoptera”. Furnicile au evoluat din inaintasii viespilor la jumatatea erei Cretacic, undeva acum 110 – 130 milioane de ani si s-au diversificat odata cu aparitia plantelor care produc flori. Pana in prezent s-au descoperit si clasificat in jur de 12.500 de specii dintr-o estimare de 22.000 conform studiului efectuat de departamentul de biologie din cadrul Ohio State University, SUA.
Furnicile formeaza colonii care pot varia de la un grup restrans de cativa zeci de indivizii, format in general de furnicile „soldat”, la structuri mai complexe care se pot intinde pe suprafete mari, si sunt formate din milioane de indivizi, cu diferite atribute. De multe ori coloniile sunt descrise ca „superorganisme” deoarece furnicile par a opera ca o singura entitate, colectiviul lucrand impreuna pentru bunastrarea coloniei.
Furnicile au colonizat aproape fiecare forma de teren de pe pamant, fiind capable de adaptare, conform studiilor, ele putand atinge, ca raspandire si numar, 15-15% din biomasa animala a pamantului. Succesul in adapatare a fost pus pe baza capacitatii lor de lucru in comun pentru a modifica habitate, a colecta resurse si apararea coloniei. Un lucru aparte este diviziunea muncii in cadrul coloniei, comunicarea intre indivizi si abilitatea de a rezolva probleme compelexe prin inteligenta colectiva.
Paralela este pusa in discutie este cea cu societatile umane actuale si modul lor de interactiune, desi gradul de complexiate este diferit, structura sintetica este aceasi. Relevanta fata de studiul de fata se regaseste in pattern-urile de deplasare alea furnicilor si a ramificatiilor acestora in teritoriu. Divizia muncii in cadrul musuroiului si structura de oragnizare este considerata o „imagine grafica” pentru lucrarea de fata, repezentand directiile de distributie a fluxurilor in cadrul orasului. „fluxul musuroiului”.
Oras
__________________________________________________________________________________
Orasul in esenta este un punct de acumulare pe un teritoriu. Cu o istorie lunga in spate, desi exista discrepante legat de numirea „oraselor” antice ca orase, orasul a luat nastere ca centru de comert, centru de intersectie a fluxurilor economice, prin proximitatea si interactiunea care o confera locuitorilor intre ei sau fata de diferite activitati, comasate intr-un loc.
Un punct de plecare in formarea oraselor a fost considerata era Neolitica, si mai precis „revolutia neolitica” si aparitia agriculturii, care a facut posibila prima comasare a populatiei in teritoriu, lucru care in viziunea unor teoriticieni a insemneat punctul de plecare in formarea oraselor. Promisiunea adusa de agricultura a incurajat populatiile nomade, specializate in general pe vanatoare, sa se aseze pe un teritoriu, in scopul de dezvoltarea a agriculturii ca sursa de hrana, ceea ce pune agricultura pe o pozitie de generatoare de formatiuni, care apoi sa poata evolua in orase. Un punct de notat este ca odata cu extinderea agriculturii si aparatie unui surplus de produse, dat de perfectionare, a aparut si nevoia de comert/schimb in teritoriu lucru care ar fi fost imposibil in conditiile societatilor bazate pe vanatoare ca mod de asigurarea hranei. In cartea sa „Cities and Economic development”, Paul Bairot[2] cauta sa demonstreze folosind densitatea in teritoriu si gradul de acoperire ca agricultura a facut posibila aparitia comasarilor, in detrimentul activitatilor de vanatoare care ar fi necesitat o suprafata prea mare pentru a putea in acelas timp sa asigure existenta si sa produca indeajuns de mult pentru a stabili fluxuri de comert.
In opozitie cu pozitia lui Paul Bairot se afla cartea „The Economy of Cities” in care Jane Jacobs[3] sustine ca aparitia oraselor precede agricultura, si ca societatilor bazate pe vanat, de tip nomad, din necesiatea uneltelor folosite precum si comercializarea a vanatului in schimbul altor bunuri, a dus la aparitia de puncte de cumulare – teoria bazata pe comert post-agricultura, teorie contrazisa de Paul Bairoch prin necesarul de logistica. Argumentul sustinuit subliniaza faptul conform caruia comertul in vanat si grane a favorizat diviziunea muncii care apoi a facilitat aparitia agriculturii, activitatea care a parasit orasul din nevoia de ocupare de teritoriu si resurse [pamant] odata cu aparitia concurentei precum si o mai buna administrare a resurselor precum si un nivel mai ridicat al protectiei.
Daca parasim era genezei si ne orientam spre evolutia ulterioara a oraselor si a lucrurilor care au dus la comasare si decizia oamenilor de a trai impreuna, putem sublinia doua aspecte majore: economia [ca factor principal de interactiune intre populatiile nomade] si protectie [protectia militara[4]]. Dinamica si teritoriu, le putem numi – sunt elementele descriptive alea orasului, prin care omul ca individ se poate raporta la oras, il poate intelege si isi poate manifesta nevoile.
Flux[5]
__________________________________________________________________________________
Prin sintetizara orasului la elemenetele primordiale, explicarea fluxurilor urbane incepe de la primul strat de interactiune compus din cele doua aspecte alea formarii oraselor: dinamica reprezentata prin economie [care se poate traduce prin fluxul economic, ca element primar] si cea a teritoriului [strat suport]. Dezvoltarea economica si diversitatea elementelor de interes in oras a dus in timp la diversificarea activitatilor si interactiunilor in oras [care initial, cum se poate vedea in geneza, se axau in principal pe distributia hranei si un nivel minim de protectie] lucru care din punct de vedere al deplasarii in teritoriu s-a tradus in fluxuri, miscari ale populatiei in teritoriu/in oras.
Fluxul populatiei, de pana acum, poate fi privit din doua perspective: cea de miscare in teritoriu [migratie] si cea de flux intern, in cadrul orasului [fluxul urban]. Astfel avem doua aspecte ale fluxului, unul de „bunastare” in cautarea unui loc mai bun si al doilea „supravietuire” prin intreprinderea de activitati pe un teritoriu restrans. Desi aparent totul se restrange la cele doua elemente cheie, miscarea oamenilor a crescut in complexitate, in special prin cresterea oraselor si al diversificarii acestora. Un aspect al cresterii oraselor si dezvoltarea lor, ca poli de dezvoltare, este migrarea populatiei din teritoriu spre marile centre urbane, fenomen cunoscut sub forma de „urbanizare”, raportul in anul 2009 fiind de 50-50% rural urban, tendinta fiind spre cresterea populatiei urbane, lucru care va diversifica si mai mult structura oraselor, ele in viitor devenind centre „mixte[6]” foarte complexe.
In prezent, dupa milenii de evolutie si trecerea de la starea de „oras natural” [„orasul” rural ca forma incipienta de acumulare demografica complexa] la cea de oras antropic [urbanizat], orasele se prezinta ca structuri de sine statatoare, capabile de aglomerari mari de populatie de la cateva zeci de mii la millioane de indivizi. Structura interioara a orasului este asemanatoare unui sistem fractalic din punctul de vedere al posibilitatilor aproape nelimitate de interconectivitatae si interactiune, dar spre deosebire de o structura fractalica este limitata fizic, fiind capabila doar de cateva niveluri de zoom.
La nivel de oras fluxurile se traduc prin mobilitate si grade de aglomerare in oras. Prin analogie cu un „musuroi de furnici” putem vorbi de ramificatiile orasului „in oras”, explicate prin destinatiile de interes ale indiviziilor si distributia activitatilor acestora. Paternul de vectori este marcat in prima faza de nevoile omului si de obiceiurile acestuia [Mersul la munca, procurarea hranei, interactiunea economica, etc] traduse prin diviziunea activitatilor[7]. Nivelul urmator este dat de interesele omului, aspiratiile sale, independente de nevoi si obiceiuri – considerate primare.
In cadrul evolutiei orasului vectorii sunt definiti de schimbare si adaptare. Orasul inca de la inceputuri s-a schimbat treptat, prin acomodarea noilor veniti, si a crescut prin prosperitatea activitatilor intreprinse in cadrul economiei locale. Schimbarile initiale, in analizele urbanistice sunt caracterizate ca o dezvoltare organica a orasului, tesutul urban fiind un rezultat al fluxurilor urbane interioare, proprii ale diferitelor orase sau zone de activitati, in unele cazuri, precum si de caracteristicile geografice ale teritoriului, rezultatul final fiind impactul omului asupra unui areal. Evolutia complexitatii oraselor precum si a perceptiei omului asupra lor, a adus cu sine nevoia de proiectare a oraselor, sau a parti din ele, pentru a acomoda mai bine fluxurile de indivizi, precum si un management mai bun al activitatilor cu scop final eficientizarea vietii urbane, atat in sens economic cat si de nivel de trai[8].
Fluxul este un traseu definit de un punct de origine si o destinatie, care ca forma de analiza a miscarilor populatiei intr-un oras poate da ecograma modului in care orasul functioneaza, si care este gridul sau de baza, diferit fata de aspectul tesutului urban. Odata cu dezvoltarea retelelor de circulatie in oras atat cele terestre, subterane sau aeriene, fluxurile s-au modificat in timp, ele ne mai tinand cont de tesut. Daca in trecut era necesara strabaterea orasului pe jos[9] sau cu caleasca in prezent doua puncte in oras pot fi atinse atat supra-teran cat si sub teran [perezenta metroului in oras, in unele orase super-dezvoltate se poate accesa si pe calea aerului[10]], un argument la dezvoltarea retelor de transport este cresterea orasului [atat economica, tehnologica si teritoriala], precum si eficientizarea mobilitatii in oras.
Modificarile aduse retele de comunicatie, noile sisteme de proiectare a cladirilor perecum si diversitatea activitatilor in oras a schimbat geometria fluxurior „traditionale” de la miscari pe orizonatala la miscari complexe, orasul fiind organizat pe „straturi” conectate la diferite retele de acces, lucru care duce la suprapuneri de fluxuri, [ rezolvarea aglomerarilor prin suprapunere ]. De asemenea a permis dezvoltarea zonelor mixte – intermodale[11] unde se pot cumula mai multe activitati si rezolvarea accesului prin distributia fluxurilor, lucru care a adus o schimbare morfologica in oras diferita fata de politica de distributie functionala in teritoriu de pana acum.
Orasul se schimba odata cu oamenii, asa cum si oamenii se schimba odata cu orasul, intre cele doua entitati, locuitori si locuit, exista o relatie de simbioza.
Individ
__________________________________________________________________________________
In relatia de simbioza, omul face parte din mediul creat de el [antropicul] acesta fiind in esenta o „extindere” a sa. Interactiunea cu mediul creat si modul in care el se schimba si evolueaza, din punct de vedere al generatiilor, apar modificari. Gama de schimbari variaza, de la efecte imediate la modificari de lunga durata [in special cele care tind e adaptare la nou] „Chipuril noastre reflecta starea de spirit in care traim, […] Orasul coboara intotdeauna pe chipul nostru[12]„, lucru care in timp evolueaza si modifica modelele de comportament, care apoi apar in modificari morfologice la nivel de tesut [traind un sentiment de pericol, omul a construit un zid de aparare, nevoia de frumos a proiectat o piata].
Omul se adapteaza si cauta sa eficientizeze prin tehnologie tot ce il inconjoara. Cel mai mare pas de pana acum – „explozia tehnologica” urmata de era virtuala a adus schimbari majore in societate dar si in orase, in special prin aparitia lumii virtuale, in paralel cu cea reala, care permite interconectiviate si interactiune directa pe distante mari, astfel eliminand constrangerea de spatiu si timp. Fluxul se modifica, el fiind simplificat [nu mai trebuie sa mergi la magazin sa-ti procuri mancare, o poti comanda si vine acasa] lasand loc insa de noi schimbari, de noi fluxuri, mult mai directionate, care intr-un fel, in special in orasele mari, a rezolvat pe moment problema aglomerarii. [ Problema administrarii orasului adusa de numarul tot mai mare de rezidenti, este rezolvata prin sistemele de e-Guvernare[13], bazate pe lumea virtuala.]
Schimbarile in morfologia orasului, in prima faza, din punct de vedere al dotarilor si apoi al morfologiei si structura cladirilor, are ca efect apoi modificarea in comportament a locuitorilor, acestia fiind mai putin dependenti de fluxurile urbane, ca mod de deplasare in oras, si mai mult dependenti de nivelul virtual al orasului (ca accesibilitate), tendinta omului fiind de minimizare a efortului prin tehnologie, lucru care poate deservi negativ evolutia individului. Limitarea activitatilor, si transpunerea fluxurilor din prima faza din pedestrian in mobil [aparitia automobilului sau a transporturilor de calatori] si apoi din mobil in virtual, eliminand orice fel de interactiune fizica, poate modifica miscare indivizior, in unele cazuri eliminad efortul de deplasare. Miscare eparte componenta a individului ca tot, lipsa ei poate avea consecinte grave [asta intr-un scenariu putin probabil, natura avand un obicei de compensare].
Fluxul este parte componena din viata si rutina indivizilor, la fel cum este parte componenta a orasului ca „superorganism”. O privire de ansamblu a oraselor asupra dinamicii lor,prin analogie la un musuroi de furnici, relevea fluxuri aparte in oras, cu trasee clare si destinatii comune. Fluxurile sunt nevoile si sarcinile fiecarui individ, modul sau de a tratat problemele si de a raspunde la cerinte. Fluxul este mobilitatea in acelas timp de multe ori pe diferte niveluri ale orasului, si este cel care defineste dinamica orasului din punctul de vedere al individului [trasee urbane].
Bibliografie
„The economies of cities”, Jane Jacobs, Ed. Vintage, New York, 1970
„Cities and Economics Development: Paul Bairoch, chicago Universty Press, chicago, 1988
” City Economics”, Brendan O’Flaherty, Harvard University Press, Cambridge MA, 2005
_____________________________________________________________sursa Google Books
„Bulevarde Bucurestene” – Nicolae Lascu, Ed Simetria, Bucuresti, 2011
„Orasul de pe chipurile noastre”, dr Adrian Majuru, prefata la „Exprsia in antropolgie dela nastere la moarte. Studiu clinic de antropologie”, Ioan Oprescu, Editura Oscar Print, Bucuresti 2011
‘Marea ruptura’, Francis Fukuyama, ed. Humanitas, Bucuresti, 2011
„Urbanatomy: Shanghai 2009” , Editor Nick Land, Shanghai, 2009
http://www.dexonline.ro/
http://en.wikipedia.org/
http://pflow.csis.u-tokyo.ac.jp/ – People Flow Project
autor: arh. Octavian EREMIA
[1] date preluate de pe en.wikipedia.org, din cadrul articolului dspre Furnici.in scopul de a puncta cateva caracteristic similare intre furnici si societatile umane, care va servi in analiza fluxurilor, ele avand elemente similare.
[2] Paul Bairoch – unul dintre cei mai mari istorici economici specialzat pe istoriei economiei globale, istorie urbana si istorie demografica. Referinta subiectul de fata este legta de cartea” Cities and Economics Development” in care analizeaza aparitia oraselor precum si diferitii factori care a dus la aparitia lor.
[3] Jane Jacobs – scriitoare americano-canadiana, cu un interese spre planuficare urbana si degradare. Cartea de referinta este „The death and Life of American Cities” 1961. Teza cartii „The Economy of Cities” se axeaza pe dezvoltarea oraselor d.p.v.d. economic in momentul in care inlocuiesc importul cu productia, lucru subliniat si prin argumentul fata de aparitia oraselor si dezvoltarea lor economic, dar sustine ca aparitia lor a precedat agricultura, aceasta fiind doar un mtor ulterior de dezvoltarea economica.
[4] argument adus de Brendan O’Flaherty in cartea „City Economics”, Harvard Univ. Press, argument sustinuit de structura ulterioara a oraselor ca „fortarete” care protejeaza un teritoriu, atribuind oraselor „comercializarea protectiei’.
[5] FLUX, fluxuri, s. n. 1. Fază de ridicare periodică a nivelului apei oceanelor sau a mărilor deschise, în cadrul fenomenului de maree, sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui. ♦ Fig. Revărsare puternică, șuvoi; val1, năvală. ◊ Flux verbal = afluență (precipitată), torent de cuvinte în vorbirea cuiva. 2. (Fiz.) Curent de particule. ◊ Flux de căldură = energie termică transferată dintr-o suprafață dată în unitatea de timp. Flux luminos = cantitatea de lumină pe care o emite un izvor de lumină într-o unitate de timp. Flux electric = produsul dintre inducția electrică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate. Flux magnetic = produsul dintre inducția magnetică și aria suprafeței perpendiculare pe ea pe care o străbate. Densitate de flux = fluxul raportat la unitatea de arie. 3. (În sintagmele) Flux tehnologic = circulația continuă a materiei prime, a semifabricatelor etc. în succesiunea operațiilor dintr-un proces tehnologic. Producție în flux = formă de organizare superioară a producției, în cadrul căreia produsele se obțin în condiții de adâncă divizare a procesului tehnologic. Flux de informație = raportul dintre cantitatea de informație și timpul în care ea este transmisă. – Din fr. flux.
[6] face referire la varietate indivizilor in teritoriu, trecerea de la o populatie omogna la una mixta ca si trasaturi.
[7] activitatile in timp s-au diversificat, fiecare din ele stabilind un anumit pattern in tertitoriu, o anumita clasa sociala, un anumit comportament, etc, lucruri care dn punct de vedere antropologic pot fi privite ca modele de comportament.
[8] jumatatea secolul XIX – Bucuresti – in oras a aparut nevoia de mobilitate sporita, infrumusetare a orasului precum si noile standarde de salubritate si de modernizare a orasului. Mobilitatea a fost deservita prin marile proieste de bulevarde urbane pentru traversare a tesutului urban si promenada realizate lund in considerare „pozitiunea mai mult sau mai putin centrala, din punct de vedere administrativ si comercial a partilor strabatute…” dar si „…unele obiceiuri alea populatiuni” [informatie citata din Memorialul Directiei Lucrarilor Tehnice, 23 iunie 1897- prezenta in cartea „Bulevarde Bucurestene” – Nicolae Lascu, pag 87, 2011
[9] multe orase au cauta sa conserve „centrele istorice” la stadiul de zone pietonale, de traire a orasului asa cum era odata. un exemplu aparte este Venetia, care prin execelenta este pietonala, in paralel fiind dezvoltat si transportul pe canale, dar in care se pot observa cel mai bine fluxurile urbane si anume zone de circulatie intensa si un punct de origine si o desitinatie, un exemplu este piata Garii si piata San Marco, intre care este un flux permanent, ce poate fi foarte usor identificat.
[10] referinta la orasele super dezvoltate, ex New York Dubai, etc unde comunicarea intre cladiri se poate realiza si pe baza elicopterelor
[11] d asemenea zonele mixte s-au dezvoltate din nevoia de proximitate fata de servicii, activitati, lucru pe care orasul, tot crescand in dimensiuni nu il mai putea asigura, astfel a fost nevoie de zone proiectate integrat-local.
[12] citata din „Orasul de pe chipurile noastre”, dr. Adrian Majuru,pag. 7, prefata a carti Expresie in antroplogie de la nastere la moarte . Studiu clinic de antropologie” Ioan Oprescu, Ed Oscar print, Bucuresti 2011
[13] e-Goverment – sistem virtual de interfata a locuitorului cu orasul implementata pe infrastrutura de telecomunicatii atat GSM cat si Wireless (internet based). si care permite accesarea directa a functiunilor publice ale orasului de la sistemul de plata de taxe si impozite, informatii sau sisteme de parcare in oras.
