Dr. NICOLAE IVAN – o biografie

        Nicolae Ivan  s’a nascut la 14 noiembrie 1922, ca
fiu al unui plutonier major cu vederi mult superioare geradului sau. A urmet
cursurile liceale la Sibiu (Liceul GH.Lazar ), apoi Facultatea de Medicina (
1942 – 1945 ) în acelas oras terminând-o la Cluj ( 1945 – 1948 –
Specializare : medicina legala : 1948 – 1952). Repartizare :
Tribunalul si Directia Sanitara Hunedoara – Deva, 1952 – 1956, ca medic primar
legist si anatomo-patolog regional.Apoi la Directia Sanitara a judetului Sibiu
– medic primar legist ( 1956 – 1986 ) si profesor de medicina legala a Scolii
de Ofiteri Militie Sibiu.

In prezent membru activ la Societatea
Româna de Istorie a Medicinei. Din cele povestite si scris de domnia sa, am
ales edificator urmatoarele : « In urma cu 15 ani am fost chemat sa
fac autopsia unui cetatean decedat în cursul cercetarilor la postul de militie
din comuna Seica Mare, Jud.Sibiu.La autopsia efectuata în prezenta unor colegi,
am constatat foarte numeroase urme de violenta produse prin lovire cu pumnii si
cu picioarele. Moartea s-a datorat hemoragiei interne prin ruptura de splina.
In cauza erau inplicati doi locotenti-colonei de militie si doi subofiteri, în
urma cercetarilor efectuate, ofiterii au fost pensionati, iar subofiterii
condamnati la câte 12 ani închisoare.

Dupa acest caz am primit numeroase
amenintari, ceia ce m-a determinat sa cer o audineta sefului Securitatii Sibiu,
colonelul Iulian Rotaru. Aratându-i ca mi-am îndeplinit cinstit misiunea de
medic legist, colonelul mi-a reprosat : ,,Doctore, Securitatea si Militia nu au
criminali!’’. Ulterior mi s-a organizat cu abilitatea cunoscuta, o provocare
judiciara de mita cu bani marcati chimic si am executat 10 luni de închisoare la
Aiud si Colonia Penitenciar Zlatna, ca medic detinut, cu munca la infirmeria
penitenciarelor respective. Am putut astfel cunoaste  atmosfera de coruptie, abuzuri si teroare,
intrigi si provocari, favoritisme interesate, desfasurate în conditii de complicitate
exterioara si de numeroase controale recompensate cu cadouri, pantofi,
tacâmuri, vinuri cu care plecau controlorii penitenciarelor, asa-zisii ,,fii ai
poporului’’.Cea mai depreciata trasatura psihica era naivitatea, de care în
realitate te obliga sa te debarasezi, iar cea mai rea calitate era demnitatea
personala si cinstea, care lipseau si la cadrele de conducere. In aceste
conditii vreau sa relev o înâmplare care a ajutat mult la regasirea
echilibrului meu psihic pe durata detentiei. Ea a venit de la sectorul cel mai
oprimat : detinutii politici.

Detinutii contrarevolutionari, cum li
se spunea, erau izolati într-o aripa a parterului cladirii penitenciarului
Aiud, de unde erau scosi zilnic 15 minute într-un luminator pentru
reînprospatarea respiratiei, dupa detentia din camerele supraaglomerate. In
timp ce trecea plutonul prin fata infirmeriei, eu fiind oprit la usa, un
locotenent de militie ce tocmai intrase a strigat amenintator la un detinut
politic : ,,Tine cadenta ca acum te pocnesc !’’ . Dintr-o data
plutonul s-a oprit si unul din detinuti s-a întors cu fata la ofiter si i-a
spus : ,,In cine vrei sa dai dumneata ? Noi nu suntem borfasi,
boschetari, criminali, noi suntem condamnati politic pentru ca nu am fost si nu
suntem de acord cu politica comunista, cu care nici dumneata nu esti de acord,
dar, pentru ca îti eset profitabila, taci si tacerea dumitale complice le da
convingerea ca sunt puternici’’

Ofiterul, vadit încurcat, a
bolborosit câteva cuvinte, detinutul s-a întors cu fata înainte si plutonul a
plecat la luminator. Impresionat mi-am spus : ,,Daca acesti condamnati la
ani grei de închisoare severa pot sa aiba demnitate,atunci tu, care ai un an de
închisoare de facut, esti medic si beneficiezi de o pozitie avantajoasa, esti
obligat sa fii demn’’.

Experienta respectiva mi-a fost de
mare si binevenit ajutor în continuare. La putin timp, a fost adus la Aiud
fostul comandant de vas Scaletschi, din Constanta, condamnat la 20 de ani  închisoare pentru tentativa de fuga cu
vaporul în Turcia. Statura lui ïnalta si demnitatea tinutei faceau impresie de
fiecare data când era adus la infirmerie. A avut sansa eliberarii sale la
începutul anului 1990, dupa caderea comunismului în România.

Doctorul Nicolae Ivan, desi condamnat
în fapt la 3 ani si 10 luni, a avut marele noroc sa execute numai 10 luni de
detentie si sa le execute sub Ceausescu, când regimul de recluziune era
îndulcit. Pe vremea dictatorului Gheorghe Gheorghiu-Dej, asa zisele raspunsuri
obraznice fata de autoritati se pedepseau cu 7 zile de carcera severa, cu
mâncare la 3 zile si transfer de multe ori în « zarca », unde puteai
muri mult si bine. Si ar mai fi ceva : desi dr. Nicolae  Ivan, din modestie, respinge ideia ca ar fi
fost detinut politic, în fapt putea foarte usor sa fie încadrat într-un articol
echivoc, cum ar fi 209 c.p. – dicutii dusmanoase, uneltiri, etc. chiar daca
acestea realmente nu au existat. Multi din cei arestati pe timpul lui
Ceausescu, chiar daca nu erau nebuni, erau internati în clinici speciale si
tratati în asa fel încât îsi pierdeau si identitatea. O parte din cei arestati
pentru delicte politice erau condamnati într-adevar pentru gradul lor de
periculozitate de catre tribunalele militare, dar numarul prea mare de arestari
nu convenea ,,obiectivului’’ politic pe care si-l propusese Nicolae Ceausescu,
care anuntase occidentul ca, în România, nu exista detinuti politici. Cât era
de adevarat stim cu totii.Dictatorul din Scornicesti, sub masca unei politici
,,multilateral desvoltate’’, ducea tot o politica de intimidare,
represiune, dar sub alte forme. Fiecare ofiter de Securitate avea în grija lui
sute de detinuti politici, pe care îi urmarea pas cu pas, fie prin informatori,
bine retribuiti, fie personal, chemându –i la câte o discutie asa-zis
amicala.Intrebarile erau stereotipe : ,,Pe cine ai mai vazut ? Cu
cine te-ai mai întâlnit ? Ce-ati discutat ?’’ si asa mai departe.
Daca omiteai vreun prieten, reprosul venea prompt : ,,Vezi ca nu esti
sincer ? Nu te-ai mai întâlnit cu cutarica ? Noi stim totul, tovarase
Penciu, orice miscare pe care o faci si ne-ar parea rau sa ajungi din nou de
unde ai plecat’’

Sigur, amenintarile îmbracate în
catifea, nu mai erau urmate de bâte, suturi si înjuraturi, dar ele tot
amenintari ramâneau. De aceea materialul trimis de dr.Nicolae Ivan nu  face decât sa întareasca o stare de fapt care
se parecea în ,,epoca de aur’’.

( textul prinvind pe medicul legist Dr. Nicole Ivan, reproduce în
întregime pag. 76
la 79 din cartea ,,Medici în recluziune”, autor Gheorghe Penciu,
aparuta în Editura Vremea,Bucuresi 2001.)