PATTERNURI DE CONSUM ALIMENTAR IN REALITATEA SOCIALA ACTUALA – INFLUENTA SIMBOLURILOR SI LIMBAJULUI, PROCESELE COGNITIVE
BIBLIOGRAFIE
SUPORT: Terence McKenna, Food of the Gods. The Search for the original tree of
knowledge. A radical history of plants, drugs and human evolution, Rider, 1999 Shamanism:Seeting
the stage / The Magic in food / The search for the original tree of knowledge /
Plants and primate:postcards from the stone age.
Aceasta carte exploreza posibilitatea
reinvierii atitudinii preindustriale si preliterate fata de comunitate si
natura – atutudine ce a servit stramosilor nomazi mult si bine, inaintea
aparitiei curentului cultural actual numit “vestic”. Perioada arhaica se refera
la perioada de 7-10000 de ani in trecut, precedand imediat inventia si
diseminarea agriculturii. Arhaicul a fost o perioada de pastoralism si
parteneriat, o cultura bazata pe cresterea turmelor, shamanism si venerarea
zeitelor.
Felul in care oamenii folosesc plantele,
alimentele si medicamentele cauzeaza valorile individuale si, in final,
schimbarea societatilor. Suntem joviali, nelinistiti, sau deprimati in functie
de ce alimente am consumat. Societatea incurajeaza tacit anumite comportamente
ce corespund sentimentelor interioare, incurajand deci folosirea substantelor
care produc comportamente sociale acceptabile.
Suprimarea sau exprimarea sexualitatii,
fertilitatii si potentei, acuitatea vizuala, sensibilitatea la sunet, viteza
raspunsului motric, rata maturizarii si durata de viata – sunt doar cateva din
caracteristicile unui animal ce pot fi influentate prin plante alimentare cu
chimii exotice.
Formarea simbolului uman, facilitatea
lingvistica si sensibilitatea fata de valorile comunitatii se pot schimba de
asemenea sub influenta metabolitilor psihoactivi si fizioactivi. O noapte in
care urmaresti comportamentul dintr-un club pentru oamenii singuri ar trebui sa
fie suficienta munca de teren pentru a confirma aceasta observatie.
Intr-adevar, perechea a pus multa importanta asupra facilitatilor lingvistice,
ca atentia continua sau replicile deschizatoare.
Limbajul apare invizibil oamenilor ce il
vorbesc, totusi ei creaza materialul realitatii pentru folosinta proprie.
Problema confundarii limbajului drept realitate in lumea noastra zilnica este
mult prea bine stiuta. Folosirea plantelor este un exemplu de limbaj complex al
interactiunilor chimice si sociale. Totusi, multi oameni nu sunt constienti de
efectul pe care plantele il au asupra noastra si a realitatii, partial din
cauza uitarii faptului ca plantele au mediat dintotdeauna relatiile culturale
umane la scara mondiala.
O POVESTE „NEPIEPTANATA” CU PRIMATE
La Parcul National Gombe Stream din Tanzania,
primatologistii au gasit ca o specie particulara de frunze tot apareau
nedigerate in dejectiile cimpanzeilor. Acestia au observat ca odata la cateva
zile, in loc sa manance fructe salbatice, cimpanzeii mergeau la distanta de 20
min sau mai mult de casa pentrua gasi un loc in care crestea o specie de
Aspilia. Cimpanzeii inghiteau frunzele dupa ce le tineau cateva momente in
gura, nemestecandu-le.
Biochimistul Eloy Rodriguea a isolat
principiul activ din frunzele de Aspilia si a descoperit ca acesta omoara
bacteriile comune in concentratii de mai putin o parte la milion. Registrele de
plante au aratat ca si oamenii africani foloseau frunzele de Aspilia pentru
a-si trata ranile si durerile stomacale.
SIMBIOZA
Asa cum plantele au influentat dezvoltarea
oamenilor si a altor animale, asa au fost si plantele afectate la randul lor.
Aceasta coevolutia invoca ideea de simbioza. „Simbioza” are mai multe
semnificatii; in carte este folosita ca relatia dintre doua specii ce ofera
beneficii mutuale membrilor sai. Succesul evolutionar si biologic al fiecarei
specii este conectat si sporit de cel al celeilalte. Aceasta situatie este
opusa in cazul parazitismului, desi fericit este parazitul ce poate evolua in
simbioza. Relatiile simbiotice, in care fiecare membru are nevoie de celalalt,
pot fi foarte legate genetic sau cu legatura oarecum deschisa.
In timp ce interactiunile oameni – plante
erau simbiotice in tiparul castigului mutual si avantajului, aceste relatii nu
au fost programate genetic. Este sunt vazute clar ca obiceiuri adanci atunci
cand sunt comparate cu exemple ale unor simbioze adevarate din lume si natura.
Un exemplu de relatie legata genetic si deci cu adevarat simbiotica implica micul
peste clovn anemeona, Amphirion ocellaris, ce isi petrece viata in apropierea
unei anume specii de anemone acvatice. Acesti pesti clovni sunt protejati de
pradatorii mai mari de catre anemone, iar aprovizionarea cu mancare este
extinsa de catre pestele clovn, ce atrage pesti mai mari in zona in care
anemonele se hranesc. Cand o intelegere mutuala agreabila exista de atat de
mult timp, pana la urma se „institutionalizeaza” de la sine prin stergerea
progresiva a distinctiei genetice dintre simbiozi.
O NOUA VEDERE ASUPRA EVOLUTIEI UMANE
In chestionarea cursului evolutiei umane, cativa observatori atenti s-au indoit de
scenariul prezentat de antropologi. Evolutia in animalele superioare dureaza
foarte mult timp, operand in intinderi ce rar au mai putin de milioane de ani
si mai des de zeci de milioane. Dar emergenta omului modern de la primate
avansate – cu modificari enorme localizate la nivelul creierului si al
comportamentului – a avut loc in mai putin de trei milioane de ani. Fizic, in
ultimii 100000 de ani, ne-am schimbat aparent foarte putin. Dar raspandirea
uimitoare a culturilor, a institutiilor sociale, ale sistemelor lingvistice a
venit atat de rapid incat biologii evolutionari moderni pot foarte vag sa o
descrie; multi nici nu incearca o explicare.
Atunci cand te gandesti la evolutia umana inseamna de fapt sa te gandesti la evolutia
constiintei umane. Care sunt, atunci, originile mintii umane? In explicatiile
lor, unii investigatori au adoptat o subliniere primar culturala. Ei arata
catre capabilitatile noastre lingvistice si simbolistice unice, catre folosinta
uneltelor noastre si catre abilitatea de a depozita informatie epigenetica, precum
cantece, carti, calculatoare, practic creand nu numai cultura, dar si istorie.
Altii, ce fac o abordare mai bilogica, au subliniat particularitatile
fiziologice si neurologice mai ciudate, incluzand complexitatea exceptionala si
marimea neobisnuit de mare a neocortexului uman, din care mare parte este
alocata procesarii lingvistice, depozitarii si extractiei informatiei,
guvernarea activitatilor motrice precum vorbitul si scrisul.
Mai recent, feedback-ul interactiunilor dintre influenta culturala si ontogenia
biologica a fost recunoscut si vazut ca fiind implicat in anumite ciudatenii
ale dezvoltarii umane, precum copilarie si adolescenta prelungite, declansarea
intarziata a maturitatii sexuale si persistenta multor caracteristici neonatale
de-a lungul vietii adulte. Din nefericire, unirea acestor puncte de vedere nu a
dus inca la recunoasterea genomului – puterea de modelare a constituentilor
dietari psihoactivi si fizioactivi.
DOBANDIREA GUSTURILOR
Oamenii sunt si atrasi si respinsi de substantele ale caror gust se intinde sincolo de marginea
acceptabilului. Mancarurile ce sunt foarte condimentate sau foarte aromatizate
provoaca reactii puternice in noi. Spunem despre mancare ca cineva trebuie sa
„prinda gust” pentru. Acest lucru este adevarat pentru mancaruri ca branzeturi
fine sau oua murate dar este si mai adevarat pentru substantele ce provoaca
dependenta. Daca iti amintesti prima tigara sau primul shot de bourbon, iti
amintesti reactia violenta a organismului de respingere catre achizitionarea acelui
gust. Repetarea expunerii pare sa fie cheia dobandirii unui gust, fapt ce
sugereaza ca procesul este complex si implica atat adaptare comportamentala cat
si biochimica.
Ceea ce se vorbeste
incepe sa sune intr-un mod ciudat ca procesul de dependenta de droguri. Ceva
strain corpului este cu toate aceste introdus repetat prin decizii constiente.
Corpul se adapteaza la noul regim chimic – si apoi face mai mult: el accepta
noul regim ca fiind cel drept si potrivit si apoi da semnale de alarma atunci
cand regimul este pus in pericol.
Aceste semne pot si
atat fizice cat si psihice si vor fi simtite cand noul mediu din corp este pus
in pericol de orice fel, incluzand o decizie constienta de a intrerupe
utilizarea chimicalei in cauza.
UNICITATEA UMANA
Cautand sa intelegi
fiintele umane trebuie sa intelegi unicitatea lor. Divizia radicala intre
fiintele umane si restul naturii este atat de izbitoare incat pentru ganditorii
prestiintifici este dovada suficienta ca noi eram portiunea creatiei favorizata
divin, cumva apropiata lui Dumnezeu. Totusi, oamenii vorbesc, au fantezii, rad,
se indragostesc, sunt capabili de acte de sacrificiu de sine sau de cruzime;
fiintele umane creaza mari opere de arta si propun modele teoretice si
matematice ale fenomenului. Si, oamenii se disting prin purul numar de feluri
de substante folosite si de care devin dependenti in mediul inconjurator.
COGNITIA UMANA
Toate caracteristicile si procuparile unice ale fiintelor umane pot si sumarizate sub
titlul activitatilor cognitive: dansul, filozofia, pictatul, poezia, sportul,
meditatia, fantezia, politica si intoxicarea de sine. Suntem cu adevarat Homo
sapiens, animalul ganditor; actele noastre sunt toate un produs al dimensiunii
ce este unica noua, dimensiunea activitatii cognitive. Despre gand si emotie,
memorie si anticipare. Despre psihic.
Din observatiile
facute asupra oamenilor ce folosesc ayahuasca, din nordul Amazonului, a reiesit
ca shamanismul este adesea luarea deciziilor de grup prin ghidare intuitiva.
Shamanii decid atunci cand grupul ar trebui sa se mute, vaneze sau sa faca
razboi. Cognitia umana este un raspuns adaptiv ce este profund flexibil, in
sensul ca ne permite sa gestionam ceea ce in alte specii sunt comportamente
programate genetic.
Oameniii traiesc
singuri intr-un mediu ce este conditionat nu doar de constrangerile fizice si
biologice la care sunt supuse toate speciile, dar si de limbaj si simboluri.
Mediul uman este conditionat de intelegere. Si intelegerea sta in mintea
colectiva a grupului.
Simbolurile si limbajul ne permit sa actionam in acea dimensiune ce este „supranaturala” –
inafara activitatilor obisnuite a altor forme de viata organice. Noi putem sa
ne actualizam aspectele culturale, sa modificam si sa dam forma lumii naturale
in cautarea rezultatelor ideologice si conform modelului intern al lumii pe
care simbolurile ne-au dat putere sa o cream. Facem acest lucru prin elaborarea
unor artefacte si tehnologii mai eficiente si deci, mai distrugatoare, pe care
ne simtim obligati sa le folosim.
Simbolurile ne permit
sa stocam informatie inafara creierului fizic. Acest lucru ne creaza o relatie
cu trecutul foarte diferita de cea a companionilor animali. In final trebuie sa
adaugam oricarei analize a imaginii umane notiunea de modificare directionata
de sine a activitatii.
Suntem capabili sa modificam tiparele comportamentale bazate pr analiza simbolurilor evenimentelor
trecute, in alte cuvine, din istorie. Prin abilitatea de stocare si primire a
informatiei sub forma imaginilor si a registrelor scrise, am creat un mediu
uman conditionat atat de simboluri si limbaje cat si de factori biologici si de
mediu.
EMERGENTA PREISTORICA A IMAGINATIEI UMANE
Capacitatea noastra
pentru activitate cognitiva si lingvistica este relationata cu marimea si
organizarea creierului uman. Structurile neuronale ocupate cu conceptualizarea,
vizualizarea, semnificarea si asocierea sunt foarte dezvoltate in specia
noastra. Abilitatea de a asocia sunete sau micile zgomote facute de limbaj cu
imagini interne este o activitate sinestetica. Partile creierului evoluate
recent, zona Broca si neocortexul, sunt dedicate controlului simbolurilor si
procesarii limbajului.
Concluzia universala
trasa din aceste fapte este ca zonele neurolingvistice foarte organizate ale
creierului au facut posibile limbajul si cultura. In cautarea scenariilor
emegentei umane si organizarii sociale, problema este: stim ca abilitatile
noastre lingvistice trebuie sa fi evoluat in raspuns la presiunile evolutionare
enorme – insa nu stim care erau acele presiuni.
Ca fiinte cu corpuri animale, suntem constienti ca sunte subiectul unor probleme imediate ce
pot fi ignorate doar in cazul unei mari primejdii. Ca fiinte umane sunte de
asemenea constienti de o lume interioara, dincolo de nevoile corpului animal,
insa necesitatea evolutionara a plasat acea lume departe de starea de
constiinta obisnuita.
FEMEILE SI LIMBAJUL
Femeile, culegatorii din ecuatia arhaica vanator-culegator, erau sub o presiune mult mai
mare sa dezvolte limbajul fata de echivalentul masculine. Vanatoarea, ocupatia
masculului mai mare, a plasat un bonus in putere, ascundere si rabdare.
Vanatorul era capabil sa functioneze destul de bine cu un numar foarte limitat
de semnale lingvistice, cum este inca printre oamenii vanatori precum Kung sau
Maku.
Pentru culegatori, situatia era diferita.
Acele femei cu cel mai mare repertoriu de imagini comunicabile ale mancarii si
surselor sale si secretele prepararii au fost puse, fara indoiala, intr-o
pozitie avantajoasa.
Limbajul poate sa fi aparut ca o putere
misterioasa posedata in mare parte de femei fata de barbati – femei ce
petreceau mult din timpul lor mergand impreuna si de obicei, vorbind- femeile,
ce sunt private in toate societatile ca avand mentalitate de grup, in contrast
cu imaginea singulara a masculului, versiunea romantizata a masculului alfa din
grupul de primate.
Realizarile lingvistice ale femeilor au fost
conduse de o nevoie de a tine minte si descrie altora o varietate de locatii si
obiecte semnal precum si multe detalii taxonomice si structurale despre plante
ce trebuiau cautate sau evitate.
Morfologia complexa a lumii naturale a
propagate evolutia limbajului catre modelarea lumii vazute.
Adancimea lingvistica dobandita de femei in
calitate de culegatori a condus la o descoperire importanta: agricultura. Este
numita importanta datorita consecintelor sale. Femeile au realizat ca ar putea
mai usor sa creasca un numar restrictionat de plante. Ca rezultat, au invatat
nevoile a cateva plante, au imbratisat un mod de viata sedentar si au inceput
sa uite restul naturii pe care obisnuiau sa o cunoasca atat de bine.
La acel punct retragerea din lumea naturala a
inceput si dualismul umanitatii versus natura a luat nastere.
Agricultura aduce cu ea potentialul
supraproductiei, ce conduce la bogatie excesiva, saturare si comert. Comertul a
dat nastere oraselor; orasele isi izoleaza locuitorii fata de lumea naturala.
Paradoxal, o mai buna utilizare a resurselor prin agricultura a condus la o
indepartare de la relatia simbiotica ce a legat fiintele umane de natura.
Consider ca doar o restaurare a acestei
relatii in orice forma este capabila sa conduca societatea catre o apreciere
completa a drepturilor din nastere si a simtului de sine ca fiinta umana
completa.
Din fericire, in contextul actual al
economiei globalizate, apar semne ale unei schimbari sau cel putin o
recunoastere tacita a necesitatii orientarii catre o agricultura sustenabila, o
localizare a surselor de hrana si adoptarea unui stil de viata mai sanatos, ce
permite dezintoxicarea organismului de substantele nocive si ce conditioneaza
mintea, prin echilibrarea compozitiei chimice a creierului si a organismului.
Astfel, oamenii care fac acest pas reusesc sa duca o existenta mai completa si
complexa in acelasi timp, fiind plini de viata, ganduri optimiste, initiativa
si implicare sociala.
In ultimii ani, in viata urbana a
Bucurestiului au avut loc numeroase evenimente sociale ce au tinut de
alimentatia bio, produsele organice, iar numarul persoanelor interesate a
crescut cu fiecare an. Comunitatea „veganilor” se extinde constant, direct
proportional cu oferta economica a acestui sector de piata. Prin intermediul
mediilor sociale virtuale, precum Facebook, acestia isi ofera sfaturi si chiar
locatii de unde isi pot achizitiona produse.
autor: Andrada Stupu