Elemente de cadru social
- 1.
Activitațile
necesare și opționale – o condiție prealabila pentru activitațile sociale
Faptul că atât caracterul, cât și amploarea vitalitații orasului
sunt influențate dramatic de calitatea spațiului urban este, in sine, o
conexiune importanta. Aceasta devine si mai interesanta daca examinam relațiile
dintre activitațile necesare, optionale si baza activitațiilor sociale. Daca se
consolideaza vitalitatea urbană, se creeaza premisele pentru stimularea tuturor
formelor de activitate sociala din spațiul urban. [1]
- 2.
Activitațile
sociale – orasul ca loc de intalnire
Activitațile
sociale includ toate tipurile de comunicare intre oameni și necesita prezenta
altor persoane. Daca spatiul urban este animat de viața si activitate, se
declanșeaza de asemenea și multe schimburi sociale. Daca spațiul urban este
pustiu si gol, nu se intampla nimic.
Activitațile sociale acopera un spectru larg, incepand cu numeroase contacte vaz-auz pasive: urmarirea oamenilor si a evenimentelor. Aceasta formula
de contact modesta, fara pretenții este activitatea sociala cea mai raspandita,
oriunde in lume.
Exista apoi contacte mai active. Oamenii schimba saluturi si vorbesc cu cunoștiințele
pe care le intalnesc. Sunt intalniri intamplatoare, conversații marunte
dinaintea unui stand la piața, pe banca sau oriunde asteptam ceva.
Ulterior, din aceste saluturi scurte se pot dezvolta contacte mai avansate; se discuta
noi subiecte și interese comune, pot crește relații mai apropiate.
Imprevizibilul si spontaneitatea sunt cuvinte cheie. Între contactele mai
avanasate se număra jocurile între copii sau între tinerii care se întalnesc
pentru că frecventeaza același spatiu urban.
- 3. Multe
lucruri de văzut și o bogație de informații
Așa cum s-a menționat mai devreme,
interacțiunile văz-auz sunt categoria cea mai apla de contact social. Aceasta
este, în același timp, și forma de contact care poate fi cel mai direct
influențată de planificarea urbana. Semnalele de incurajare transmise de
spațiile urbane determină în mare măsura vitalitatea acestora, trebuie să ofere
oamenilor posibilitatea de a interactiona. Acest aspect este important deoarce
contactele pasive văz-auz ofera un fundal și un punct de plecare pentru alte
forme de contact. Privindu-i și ascultându-i pe alții primim informații despre
oamenii și societatea din jurul nostru – este un început.
Experiența vieții urbane este, de asemenea, distractiva si stimulanta. Scena se modifica
de la un minut la altul. Sunt atâtea de văzut: Comportamente, fizionomii,
culori și sentimente. Iar aceste experiențe sunt legate de una dintre cele mai
importante teme de existența umană: oamenii.[2]
- 4. „Omul este cea mai mare bucurie a omului”
Declarația că „ Omul este cea mai mare bucurie a omului” vine din poemul Eddic Havamal, un poem islandez vechi de mai bine
de 1000 de ani, care descrie succint interesul uman fața de alte persoane.
Nimic nu este mai important sau mai atrăgător.[3]
- 5. Cea mai mare atracție a unui oraș: oamenii
Studiile orașelor din intreaga lume pun in lumină importanța vitalitații și activitații
ca punct de atracție al mediului urban. Oamenii se strang acolo unde au loc
evenimente și cauta in mod spontan prezența altor persoane.
Daca au de ales între a se deplasa de-a lungul unei străzi pustii sau de-a lungul uneia
animate, majoritatea oamenilor o aleg pe cea din urma – unde mersul pe jos va
fi mult mai interesant și dublat de un sentiment de siguranță. Studiul
străzilor comerciale centrale din Copenhaga demonstrează că întâmplările,
evenimentele sau chiar santierele – unde pot fi urmariți oameni in acțiune,
atrag mult mai multe persoane decât vitrinele magazinelor. Studiul băncilor si
scaunelor din spațiul urban arata la rândul său că locurile de stat cu o vedere
mai bună la viața de strada sunt folosite mai des decat cele de pe care nu pot
fi văzuți oameni.[4]
Dispunerea
și folosirea scaunelor de cafenea dezvaluie o poveste similară. Cel mai
important punct de atracție al unei cafenele de pe trotuar este trotuarul,
pentru că ofera perspective asupra vieții urbane – scaunele cafenelelor sunt
amplasate in consecința.
- 6. Deliciul vieții urbane – în desenele perspective
Nimic nu ne spune mai mult despre „viața între clădiri” ca element de atrație pentru
oameni ca desenele perspective ale arhitectului. Fie că dimensiunea umană este
tratată cu atenție în proiecte, fie că este complet neglijată desenele sunt in
general pline de oameni veseli radiind de fericire. Mulțimea personajelor
reprezentate conferă proiectelor o aură de bucurie și atractivitate, sugerând
că spațiul abundă în trăsături pozitive, indiferent daca așa stau lucrurile sau
nu. Prin urmare, e clar că oamenii sunt cea mai mare bucurie a oamenilor – cel
puțin în desene![5]
Este evindeta atractivitatea spațiilor pline de oameni. Un spațiu plin de oameni
este un spațiu imbietor, intrigant si atrăgător
- 7. Orașul ca loc de întalnire – în secolul 21
Accesul la informații si contactele indirecte au crescut exploziv in ultimii ani.
Televiziunea, internetul, poșta electronică si telefonia mobilă ne asigura
contactul extins și ușor accesibil cu oameni din întreaga lume. Din când in
când se pune insă intrebarea: poate funcția sociala a orașului să fie preluată
de tehnologiile electronice?
Evoluția vieții urbane din ultimii ani sugereaza o realitate complet diferită.
Contactele indirecte și afluxul de imagini care descriu experiențele altora nu
concurează viața in spațiul public ci mai degrabă stimulează oamenii sa i se
alăture și să joace un rol personal. Oportunitatea de a fi acolo in persoană,
întalnirile fața in fața si caracterul imprevizibil, surprinzător al
experiențelor sunt calitați pe care numai spațiul urban le are ca loc de
întalnire.[6]
Este interesant de remarcat că in aceleași decenii in care viața urbana a traversat
un proces de reneaștere remarcabil, au aparut și mijloacele de contact
electronice. Avem nevoie de ambele opțiuni.
Multe schimbări sociale, în special în cele mai bogate părți ale lumii, contribuie la
explicația interesului crescut pentru mișcarea si petrecerea timpului în
spațiul public. Longevitatea, mai mult timp liber, economiile in general mai
mari ne lasă mai mult timp și ne oferă mai multe resurse pentru relaxare și
agrement.
Până în 2009 jumatate din gospodăriile din Copenhaga erau locuite de o singură
persoană.[7]
Diminuarea familiilor conduce la intensificarea nevoii de contacte sociale in
fara casei.
Ca urmarea a numeroaselor modificări in care societatea și economia sunt organizate,
mulți oameni trăiesc în prezent o viață din ce in ce mai privată, în resedințe
individuale, cu mașini particulare, cu bunuri private. În aceste condiții se
manifestă un interes în constantă creștere pentru consolidarea contactelor cu
societatea civilă în general.
Aceste noi necesități și circumstanțe explică în mare măsură intensificarea
spectaculoasă a utilizării spațiilor publice ale orașelor, evidentă în toate
orașele care s-au străduit in ultimii ani să încurajeze participarea la viața
urbană.
Sunt numeroase exemple in Europa in care orașele au încercat sa se adapteze la un
mediu cat mai social posibil, incepand sa renunțe încet, încet la autovehicul,
spațiile destinate acestora atribuindu-se de acum pietonului.
Oamenii au început să conștientizeze din ce în ce mai mult beneficiile mersului pe jos
sau cu bicicleta, duc o viața sanatoasa economisesc spațiu si bani si
protejeaza mediul.
- 8. Orașul ca loc de întălnire – într-o perspectivă
socială
Cu mult mai mult decât zonele comerciale private, spațiul public administrat în mod
democratic oferă acces și posibilități egale tuturor grupurilor sociale de a-și
exprima puncte de vedere diferite.
Găzduind un spectru larg de activitați și de participanți, spațiul public își
demonstrează capacitatea de a consolida la modul general dezvoltarea durabilă a
societații. Este deosebit de important faptul că toate grupurile societații,
indiferent de vârstă venit, stare, religie sau etnie, se pot întalni fața in fața
în spațiul urban in timpul activitaților de zi cu zi. Acest contact reprezintă
o modalitate optimă de a furniza informații geneale pentru toată lumea cu
privire la compoziția si universalitatea societații. De asemenea, îi face pe
oameni să se simtă mai în siguranța și încrezători cu privire la valorile umane
care se manifestă in contexte atat de diferite.[8]
Ziarele și televiziunea reprezintă opusul evident al posibilitații de a trăi o
experiența de primă mâna prin participarea evidentă la viața de zi cu zi a
orașului. Informațiile comunicate de mass-media se concentrează în principal pe
rapoartele accidentelor și atacurilor prezentând o imagine distorsionată a ceea
ce se întâmpla in societate. Frica si generalizările grosiere abună in acest
tip de atmosfera.
Este interesant de observat ca strategiile de prevenire a criminalității subliniază
importanța consolidării spațiului colectiv, astfel încat întâlnirile dintre
oameni din grupuri sociale diferite să devină o parte din rutina de zi cu zi.
Apropierea, încrederea reciproca și considerația pot fi concepute ca diametral
opuse zidurilor, porților si prezenței sportie a garzilor pe stradă.
- 9. Orașul ca loc de întălnire – evenimente mici și
perspective ample
Sustenabilitatea socială, siguranța, încrederea, democrația și libertatea de exprimare sunt
concepte cheie care descriu perspectivele societății asupra orașului ca loc de
întalnire.
Viața în spațiul urban este atotcuprinzătoare: de la priviri furișe sau evenimente
minore la ample manifestări colective. O plimbare in spațiul public poate fi un
scop în sine dar și un început.
Orașul in complexitatea lui poate fi privit ca un spațiu pentru oameni, un spațiu în
care aceștia se simt bine și în care trebuie sa socializeze și să se bucure de
zone gîndite pentru ei. Componenta sociala nu trebuie în nici un caz omisa sau
desconsiderată pentru ca orice spațiu prinde viață, trăiește și se hrănește din
spiritul celor care îl populează și animează.
Străzile, parcurile, troturele, piețele toate nu sunt decat spații lipsite de sens si de
atractivitate fara componenta umana, un spațiu cu oameni atrage oameni, atrage
priviri și interes pentru ceilalți, el reprezinta esența societații și scopul
creării spațiilor publice.
autor: Băjenaru Alexandru
Bibliografie
-
Jan
Gehl – Orașe pentru oameni 2012 ©2010 -
Gehl
Architect – Public spaces and public life. 2002
Jan Gehl – Life between
buildings 1971
[1] Jan Gehl – Orașe pentru oameni 2012 ©2010
[2] Jan Gehl – Orașe pentru oameni 2012 ©2010
[3] Carolyne Larrington, The poethic edda
(Oxford: Oxford University Press, 1996).
[4] Jan Gehl & Lars Genzoe, Public spaces
public life, Copenhaga a treia ediție. 2004
[5] Jan Gehl – Life between buildings 1971
[6] Jan Gehl – Orașe pentru oameni 2012 ©2010
[7] Statistics Denmark, date din 2009,
statistikbanken.dk
[8] Jan Gehl – Orașe pentru oameni 2012 ©2010