CALARASI DE-A LUNGUL TIMPULUI

      Am ales această temă deoarece orașul are o încărcătură istorică puternică și o evoluție ascendentă.Totodată unul din motive a fost și acela că mă leagă foarte multe de acest orașel.Aici m-am nascut,aici am copilarit și mi-am petrecut adolescența.

      M-am gândit să încep lucrarea cu o scurtă prezentare a Călărașiului (informatii generale), apoi am continuat cu istoria orașului, îndeletnicirile localnicilor, evoluție în perioada 1990-2010, scurtă prezentare în imagini  (trecut-prezent).

 

CONSIDERATII GENERALE

 

1.1 INFORMAȚII GENERALE

 

Județul Călărași declarat ca unitate teritorial-administrativă în ianuarie  1981, este situat în partea de Sud-Est a României, pe malul stâng al fluviului Dunărea şi al braţului Borcea şi se învecinează la nord cu judeţul Ialomiţa, la est cu judeţul Constanţa, la vest cu judeţul Giurgiu şi sectorul agricol Ilfov iar la sud cu Bulgaria.

 

Suprafata judeţului este de 5.088 km2, reprezentând 2,1% din teritoriul României, judeţul Călăraşi ocupând locul 28 ca mărime în rândul judeţelor ţării

 

Organizarea administrativ teritorială: judeţul cuprinde 2 municipii, 3 oraşe, 50 comune şi 160 sate.

 

Reședința judeţului este municipiul Călăraşi.

 

Relieful judeţului Călăraşi este  reprezentat de  câmpie, lunci şi bălţi.

Fiind predominantă, câmpia se grupează în patru mari unităţi: Câmpia Bărăganului Mostiştei (Bărăganul Sudic), Câmpia Vlăsiei, Câmpia Burnazului, Lunca Dunării.

Clima este temperat continentală cu regim omogen, ca urmare a uniformităţii reliefului de câmpie, caracterizat prin veri foarte calde şi ierni foarte reci. În extremitatea sudică a judeţului se individualizează topoclimatul specific al luncii Dunării, cu veri mai calde şi ierni mai blânde decât în restul câmpiei.
Principala bogăţie naturală o constituie terenurile agricole – 426,2 mii ha – la sfarsitul anului 2008, (2,9 % din suprafata agricola a tarii), din acestea 97,3 % reprezentand teren arabil.
Solurile, constituite în cea mai mare parte din diferite tipuri de cernoziomuri şi soluri aluvionare, au o fertilitate ridicată.

Reţeaua hidrografică  se compune din 2 bazine hidrografice, bazinul Dunării şi al Argeşului şi  dintr-un subbazin, cel al Mostiştei. Fluviul Dunărea, care delimitează teritoriul judeţului în sud şi sud – est de la km 300 (Cernavoda) la km 450 (Gostinu), se desparte în două braţe – Borcea pe stânga şi Dunărea Veche pe dreapta – care închid între ele: Balta Ialomiţei sau Insula Mare a Ialomiţei.

Resurse naturale

 Principala bogăţie naturală o constituie terenurile agricole care ocupă peste 84 % din suprafaţa judeţului. Solurile, constituite în cea mai mare parte din diferite tipuri de cernoziomuri şi din soluri aluvionale, au o fertilitate ridicată, ceea ce permite practicarea pe scară largă a agriculturii, predominant fiind caracterul cerealier al producţiei vegetale.

Vegetaţia forestieră, care ocupă 4,3 % din suprafaţa judeţului esţe formată îndeosebi din speciile: plop euro-american, salcâ[1]m, stejar brumăriu, salcie albă, frasin de câmp, stejar peduncular, ulm, tei, arţar tătăresc.

Fauna cuprinde specii de interes cinegetic,  dintre care sunt de menţionat: mistreţul, căpriorul, fazanul, iepurele, vulpea. Pe bălţi şi lacuri se întâlnesc raţa şi gâsca sălbatică (foto).

Peştii care populează apele lacurilor şi bălţilor amintim carasul, crapul, plătica, bibanul, şalăul şi ştiuca, iar în apele Dunării şi Borcei întâlnim somnul, sturionii şi scrumbia de Dunăre. 1

 

1.2.ASPECTE PRIVIND TRECUTUL ISTORIC

 

”Pământ cu vechi tradiții în istoria multimilenară a patriei noastre, teritoriul actual al județului Călărași a cunoscut, odată cu scurgerea veacurilor, toate etapele dezvoltării istorice a poporului român. Dovezile materiale scoase la iveală de săpăturile arheologice sistematice sau întamplatoare, precum și mărturiile documentare, atestă pe de o parte, vechimea existenței populației românești pe aceste meleaguri, preocupările ei productive, iar pe de altă parte, unitatea și continuitatea în timp și spațiu a populației autohtone.

Cele mai recente descoperiri arheologice demonstrează existența societății omenești în spațiul călărășean încă din perioada neoliticului timpuriu, ceea ce face ca teritoriul actual al județului Călărași să fie inclus în aria geografică în care s-a desfășurat procesul de antropogeneză. Orizontul cultural neolitic este bogat ilustrat de prezența  a două culturi materiale autohtone: Boian și Gumelnița – cele mai reprezentative culturi neolitice din sud-estul Europei, descoperite, prima, în așezarea eponimă de la Grădiștea Ulmilor, pe malul fostului lac Boian, iar cea de-a doua în tellul Gumelnița de pe teritoriul comunei Ulmeni.

Epoca bronzului este cunoscută in județul Călărași prin culturile Glina- bronz mijlociu și Coslogeni-bronz târziu, ultima cultură fiind atestată pentru prima data in asezarea de la Gradistea Coslogeni, din Balta Borcei, de unde a împrumutat și numele.

În ceea ce privește epoca fierului, descoperirile de pe valea Mosiștei (Vladiceasca, Coconi) atestă prezența unor populații hallstattiene timpurii. Impresionante devin însă descoperirile aheologice începând cu cea de- a doua vârstă a fierului (Lattene), perioada în care pe teritoriul patriei noastre se dezvoltă înflorirea civilizației geto-dacică. Puternica dezvoltare a forțelor de producție pe care a cunoscut-o societatea omenească de pe aceste meleaguri, a dus la apariția unui surplus de produse care  au  luat drumul schimbului cu coloniile grecești de la Pontul Euxin. ”O adevarată țară geto- greaca întâlnim în ținutul bălților Dunării și Mostiștei, spunea Vasile Pârvan, cuprinzând atât malurile înalte ale Dunării, cât și însăși balta Dunării cu insulele și tăpșanele ei,pe toată întinderea dintre Oltenița și Gura Ialomiței”.

Apariția, la sfârșitul secolului I i.e.n. și începutul secolului I e.n., a românilor la Dunarea de Jos a reprezentat, pentru istoria acestor meleaguri, un moment de o deosebită importanță. Legăturile dintre daci și romani sunt, în această zonă, mai vechi decât pentru restul Daciei. Instalarea autorităților române în Peninsula Balcanică a pus în contact direct pe daci, locuitorii seculari ai Bărăganului, cu civilizația romană. Aceste contacte nu au fost numai războinice, ci au îmbracat și forme pașnice, prin schimburile de valori materiale ce s-au realizat între cele doua maluri ale Dunării.

Retragerea frontierei Imperiului roman pe linia Dunării, nu a însemnat întreruperea legăturilor dintre imperiu și populația romanizată de la nordul fluviului. În teritoriile Daciei, românii vor menține în continuare o serie de capete de pod, fortăreț, iar detașamente ale Legiunii a XI-a Claudia, cu reședința la Durostorum și a II-a Herculea, patrulau pe ambele maluri ale Dunării. Astfel de capete de pod pot fi localizate în perimetrul localităților Unirea și Pietroiu. Mai mult, de-a lungul Dunării stăpânirea romană, reîntărită n timpul lui Constantin cel Mare, a durat pănă în secolul al VI-lea. Între anii 324-328, în fața cetății Transmarisca (Turtucaia), Constantin cel Mare construiește o cetate cu rol militar. Este vorba de Constantin Daphne, a cărei localizare oscilează în jurul orașului Oltenița.

Descoperirile arheologice, din perioada secolelor IV-IX, e.n., de la Călărași, Dorobanțu, Independența, Vlad Tepeș, Pietroiu, Coslogeni, Mânăstrirea, Sultana și Radovana atestă locuirea meleagurilor călărașene de o populație daco-romană și, mai apoi proto-romană, care, retrăgându-se pe văile râurilor și în pădurile din apropiere a reușit să reziste populațiilor migratoare, ramânând statornic pe meleagurile strămoșești în pofida vremurilor de restriște.

În perioada feudalismului timpuriu, se observă în regiunea Dunării de Jos și spațiul județului Călărași o concentrare demografică, dovedită pe cale arheologică și datorată dezvoltării economice mai accentuate. Apar clasele sociale proprii orânduirii feudale și se consolidează treptat proprietatea de tip nou, feudal. Descoperirile de la Mircea Voda, Măgureni, Jegălia, Sultana s.a.,unde s-au gasit mormintede inhumate cu inventar format din ceramică striată și ornată cu rețele, podoabe, datată în secolele IX-XI, dovedesc existența unei populații pașnice ce se ocupă cu agricultura și creșterea animalelor. Descoperirile numismatice vin să confirme observațiile arheologice, demonstrând că în județul Călărași a existat, în perioada veacurilor X-XII, o locuire românească foarte intensă, aflată  în permanent contact cu Imperiul Bizantin, prin intermediul cetății-oraș din insula Păcuiul lui Soare, care, prin relațiile sale comerciale a contribuit la dezvoltarea pieței răsăritene a Țării.

Aflat în extremitatea sud-estică a Țării Românești, teritoriul județului Călărași a fost implicat de timpuriu în evenimentele politice și militare, în lupta țărilor române pentru apărarea libertății și independenței statale. Cronicile interne și cele externe, documentele vremii amintesc luptele purtate în aceste locuri și nesfârșitele suferințe îndurate de populația de aici, supusă prădăciunilor și înrobirilor.

Din analiza documentelor vremii se desprinde concluzia că ocupațiile ăde bază ale locuitorilor erau agricultura și creșterea animalelor. Se cultivă cu precadere grâu, mei și orz, și începând cu sfârșitul sec. XVIII și porumb. Creșterea vitelor era o ocupație strâns legată de producția agricolă, iar în cadrul ei creșterea oilor se situa pe primul plan. De asemenea, pescuitul era o alta îndeletnicire de bază a locuitorilor satelor călărășene, peștele găsindu-se din belșug în bălțile și râurile din județ.

Un factor important, care a contribuit la dezvoltarea vieții economice în această zonă a țării, îl constituie meșteșugurile și comerțul. Documentele medievale amintesc prezența, în satele călărășene, a unor meseriași, precum tăbăcari, morari, lemnari, postăvari, făuri s.a.

Creșterea producției a determinat intensificarea schimbului de produse atât între producătorii autohtoni, cât și în afara granițelor, în stransă legătură cu practicarea comerțului, dezvoltându-se căile de comunicație. Intensificarea schimbului de mărfuri a facut ca începand cu secolul al XVI-lea, să apară la rascruci de drumuri adevarate centre de schimb ale produselor agricole și celor meșteșugărești.

“Este greu de cuantificat ce a însemnat și pentru locuitorii acestor meleaguri regimul totalitar comunist. Dincolo de dramele ce au afectat mii de familii, dincolo de deposedarea de pământ, cu aparența legală a creării gospodăriilor agricole colective, dincolo de pervertiriea sufletelor și conștiințelor multora dintre ei, acești peste 40 de ani înseamnă totuși istorie, înseamnă eforturi, uneori supraomenești, pentru a asigura o brumă de

modernizare a acestor meleaguri, evidentă în numeroase localități urbane și rurale.” 2

” În decembie 1989 a venit acel miracol, când paharul suferințelor românilor, după mai bine de patruzeci de ani de dictatură comunistă, a dat peste margini. Speranțele tuturor au renăscut și fiecare și-a făcut proiecte pentru un viitor care și-l dorea cât mai plin de satisfacții.

Au tercut peste 18 ani de atunci și în viața municipiului Călărași, ca și a întregii țări de altfel, s-au produs transformări importante, atât în ceea ce privește  viața politico- administrativă cât și activitatea social- economică. Au reaparut, în viața publică, partidele politice care s-au confruntat în numeroase runde de alegeri locale, parlamentare sau prezidențiale. Astăzi, la Călărași activează organizații ale urmatoarelor partide politice: Partidul Conservator, Partidul Democrat Liberal, Partidul Noua Generație, Partidul România Mare, Partidul Social Democrat, Partidul Național /Țărănesc Creștin Democrat, Partidul Național Liberal.

Dupa 22 decembrie 1989, au fost reînființate și structurile democartice ale administrației publice locale: Prefectura, Consiliul județean, Consiliul municipal și primarul municipiului, ales prin vot direct.

 

____________________

 

2 Constantin Tudor- Judetul Călărași- Istorie- Tradiții- Cultura; Călărași 1995

 

S-au înființat numeroase societăți comerciale, ca urmare a inițiativelor private, în timp ce foștii ”colosi” de stat au disparut în meandrele economiei de piață. Treptat, Călărașiul și-a recăpătat aspectul pronunțat comercial din anii interbelici, cunoscută strada București devenind deja un fel de Lipscani provincial. 3

Zona de nord se caracterizează în primul rând prin funcția sa industrială, aici fiind amplasate Fabrica de confecții (S.C. ”Catex” SA), Fabrica de sticlă Saint-Gobain, Fabrica de zahăr, Fabrica de nutrețuri combinate, precum și alte secții de confecții metalice, construcții și prestări servicii.

Zona centrală se evidențiază prin rolul său pregnant politico-administrativ, social- cultural, comercial, portuar și de agrement. Rețin atenția sediile Consiliului județean și Prefecturii, Primăriei municipiului, Direcției județene pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național, Muzeului ”Dunării de Jos”, Direcției județene a Arhivelor Naționale. Rolul pronunțat cultural-educativ al acestei zone este dat și de prezența în acest areal a Casei de cultură municipale, a Sălii de lectură a Bibliotecii județene. Complexul hotelier ”Călărași”, unde funcționează și Stația locală de televiziune ”Antena 1”, sediul Poștei centrale, Spitalul județean și Policlinica

  nr.1, Parcul de agreement și Grădina zoologică, sediile unor partide, precum și cele ale băncilor comercială, agricolă și a Camerei de comerț și industrie, Palatul fiscal,Palatul de justiție, Portul.

Zona semicentrală este în general, o zonă de locuit. În această zonă aspectul predominant este cel commercial dat, în mod deosebit, de numeroasele magazine deschise pe străzile București, Grivița, Flacăra, Progresul și Cuza Vodă. Este de remarcat și prezența Combinatului de carne ”ALDIS”, cel mai mare producator de mezeluri din România, caracterul industrial al acestui areal devine tot mai pronunțat.

Zona de est, este în primul rând o zonă industrială, reprezentată de Combinatul de celuloză și hârtie S.C. ”COMCEH”SA, Intreprinderea materialelor de construcții S.C.”Prefab”SA și fosta intreprindere de industrie locală ILSA. Un important nucleu de prestări servicii și desfacere unor produse specializate, cum este cazul S.C.”Condorul”, care livrează autoturismele românești produse la Pitești. De asemenea se găsesc două unități militare, Pompierii și Jandarmeria.

Zona cartierului ” 5 Călărași- Orizont” este cu precadere o zonă de locuit, numeroase complexe comerciale, spații de agreement, unități social- cultural: Cinematograful ”Orizont”, Policlinica nr.2. Caracterul comercial este dat de Piața ”BIG”.

Zona de nord-vest, cu un pronunțat caracter industrial: S.C.” Donasid-Tenaris”SA, S.C. ”Astalrom” SA, S.C. ” Sidertrans”SA, ”Repsid-Martifer”. Fabrica de oxigen, argon și azot  a Concernului SIAD, Direcția silvică județeană, Administrația națională de îmbunătățiri funciare și Intreprinderea piscicola Călărași S.C.”Piscicola”SA.

 

 

____________________

3 Constantin Tudor- Istoria orașului Călărași, Editura ”Agora„, Călărași  2008

 

 

  2.2. PREZENTARE ÎN IMAGINI (imagini din trecut și imagini din prezent)

 

 

                                   GARA

 

 

 

 

 

 

 

                                                                                        PARCUL CENTRAL

 

 

 

 

 

 

                                                                                              PRIMARIA

 

 

                                                                                        PORTUL

 

 

  6. BRATUL BORCEA

 

 

____________________

4http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83l%C4%83ra%C8%99i

+Imagini arhivă personal

 

 

Concluzii

 

Călărașiul capătă o evoluție ascendentă, de la satul de pescari, la oraș de reședință.

Traiul ieftin și-l câștigau prin agricultură, creșterea animalelor, meșteșug și comerț.

Industria județului Călărași a înregistrat o evoluție ascendentă. Creșterea exportului a avut o influență semnificativa asupra producției industriale.

 

autor: RUXANDRA MARIA PÂRLOAGĂ

 

Bibliografie

– http://www.calarasi.ro/index.aspx?page=doc&docID=195

– Constantin Tudor- Judetul Calarasi- Istorie- Traditii- Cultura; Calarasi 1995

          – Constantin Tudor- Istoria orasului Calarasi, Editura ”Agora„ , Calarasi 2008

          – http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83l%C4%83ra%C8%99i

          – Constantin Tudor- Istoria orasului Calarasi;  Editura ”Alas”, Calarasi 1998

–CARTEA ALBA A INSTITUTIEI PREFECTULUI JUDETULI CALARASI 2005-2008; Editura ” Agora”, 2008

–Institutul de statistica –Anuarul statistic al judetului Calarasi 2009, editie 2010