LOCUIREA PENTRU VARSTA A TREIA

• Până în secolul al XVIII-lea, grija și nevoia unei atenții speciale acordate persoanelor de vârsta a treia nu exista, datorită unei mortalități crescute. Odată cu diversificarea programelor și instituțiilor sociale, datorită schimbării obiceiurilor de trai și creșterilor demografice, interesul acordat acestei categorii a populației va cunoaște o creștere semnificativă.

• Odată cu îmbătrânirea populației, se constată nevoia din ce în ce mai ridicată pentru soluții de locuire adecvate, cu costuri scăzute, ușor de întreținut și care să vină în ajutorul lor pentru a evita accidentele.

                ASPECTE SOCIALE

Generația vârstei a treia se confruntă în contextul secolului 21 cu o ruptură de ritm, rost și loc în societate. Lipsa de comunicare între generații îi așează pe vârstnici într-un teritoriu izolat. Politicile de integrare socială și facilitățile oferite de atoritățile locale se află deocamdată într-un stadiu incipient. La pensionare, persoanele trecute de 65 de ani se confruntă cu probleme de sănătate, dar și cu un sentiment de inutilitate, care uneori este mai grav decât deprecierea stării fizice. Din acest motiv, un ansamblu reziențial destinat persoanelor de vârsta a treia, trebuie să combine componenta rezidențială cu alte activități menite să remedieze aceste aspecte de izolare, însingurare. Locuirea pentru vârstnici ridică probleme speciale deoarece pentru majoritatea rezidenților odată ce au intrat într-un astfel de ansamblu există o probabilitate foarte crescută să rămână aici pentru tot restul vieții. Provocarea constă în crearea unui spațiu care să fie sensibil nevoilor vârstnicilor și care, să le asigure o bunăstare nu doar fizică ci și spirituală. Este extrem de important ca proiectarea unui spațiu pentru vârstnici să pornească de la înțelegerea problemelor îmbătrânirii. Cerințele legate de modul de locuire sunt satisfăcute atunci când construcția este proiectată de așa natură încât să asigure o combinație între nevoile emoționale, sociale, religioase, fizice și de recreere ale persoanelor cu vârste înaintate.

PREMISE PENTRU PROIECTARE

• Identificarea acelor calități ale spațiului rezidențial      capabile să ofere o alternativă moderată la ideea de acasă.
• Capacitatea de a însoți mutarea din familie într-un loc      „nestrăin” în care să ai grijă și, în egală măsură, să accepți      să fii îngrijit.
• Explorarea deciziilor și consecințelor de proiectare în      abordarea noțiunii de intimitate a spațiului.
• Asumarea unei atitudini socio-culturale în care      locuirea și traiul pentru vârsta a III-a și a IV-a să evidențieze clar      poziția de integrare/alternativă prin prelucrarea constructivă a datelor      realității contemporane.
• Transformarea conceptului public-privat într-un spațiu      multiposibil, dinamic și plin de viață.
• Dezideratele etice și sociale care trebuie să stea la      baza unui asemenea proiect sunt: comunicarea, interacțiunea      socio-culturală, reapropierea de natură, reintegrarea vârstnicilor în      grupuri mici cu apartenență amplificată, delegarea responsabilităților      familiale.

ELEMENTE DE DESIGN

• Spații cu proporții apropiate de cele ale unei      locuințe; evitarea imaginii unei instituții.
• Folosirea luminii naturale și asigurarea unor priveliști      asupra mediului înconjurător.
• Crearea unui mediu primitor prin folosirea unor      finisaje cu texturi și culori variate, ținând cont de faptul că anumite      culori sunt nepotrivite, având efecte negative asupra locuitorilor.
• Varietate de experiențe spațiale, inclusiv acces într-o      grădină.
• Intimitatea, controlul, personalizarea și alegerea      trebuie să fie lucruri de care orice rezident să poată beneficia.
• Independeța poate fi mărită prin realizarea unor spații      ușor de găsit, de identificat și utilizat. Folosirea unor indicii prin      utilizarea culorilor, texturilor și elementelor de semnalistică, pentru a      ajuta rezidenții să înțeleagă unde se află și unde trebuie să ajungă.
• Elementele de estetică sunt foarte strâns legate de      crearea unui mediu asemănător unei locuințe. Este foarte importantă      folosirea luminii, materialelor și texturilor naturale, precum și      expunerea unor obiecte de artă. De asemenea, o atenție deosebită trebuie      acordată proporțiilor, culorilor și detaliilor.
• Spațiile comune se recomandă să fie luminoase, deschise      și de dimensiuni generoase.
• Integrarea construcției în peisaj.

STUDII DE CAZ

                1.Casa Harmonia – Timișoara

                Proiect: Andreescu & Gaivoronschi

                Autor: Arh. Vlad Gaivoronschi

                Colaboratori: Arh. Ovidiu Micșa, Arh. Mihai Ungur

Proiectul nominalizat la Bienala de Arhitectură 2010 răspunde unei teme relativ noi chiar pentru sectorul privat al investițiilor: un cămin pentru vârstnici. Întregul discurs arhitectural s-a modelat în jurul acestui tip de program, cu specificitățile lui funcționale și estetice.

Partea de vest a Timișoarei, unde este amplasată Casa Harmonia, este preponderent rezidențială, prin urmare liniștită, iar prezența în imediata vecinătate a Centrului pentru copii orfani Rudolf Walter adâncește semnificația socială a zonei. Întregul cartier este înverzit, iar canalul Bega, aflat destul de aproape, nuanțează atmosfera odihnitoare. În acest context, un cămin pentru vârstnici apare ca o completare firească, binevenită, a caracterului zonei.

În prim-planul fațadei nordice (cea principală), sunt recognoscibile două tipuri distincte de abordare, separate de punctul de acces. Volumul P+2 din partea dreaptă adăpostește în mod vizibil unitățile de cazare, cu un ritm interesant al consolelor de la nivelurile superioare. Celălalt corp acoperit cu piatră, aflat ceva mai apropiat de limita străzii și dezvoltat ca un parter blindat, supraînălțat, se prelungește orizontal peste primul volum, printr-o bandă ce conține logiile primului etaj și creează un fel de portic la parter. În plan secund acest corp se înalță aproape cu un nivel, adăpostind încăperi administrative și de serviciu și, mai spectaculos, o sală multifuncțională spațioasă, iluminată zenital și lateral dinspre o curte interioară. Recepția se află într-o relație directă cu cazarea, cu sala multifuncțională și spațiile de luat masa, respectiv bucătăria.

Modulele de cazare au fost concepute în regim flexibil, asemănător cu cel hotelier. Camerele ce adăpostesc persoane de vârsta a treia sunt însoțite la fiecare nivel de camere pentru asistență medicală, băi speciale pentru persoane imobilizate, spații de socializare și locuri de luat masa. Comunicarea între locatarii ansamblului a fost încurajată și prin crearea unor „camere în aer liber”, în logiile ample, ce grupează câte trei nuclee de cazare. Sunt prezente și alte servicii comune, precum, coafură, frizerie, SPA dar și o capelă multiconfesională. Zonele de serviciu includ o bucătărie complet utilată, birouri administrative și de consiliere generală, spălătorie, uscătorie și încăperi tehnice.

Curtea spațioasă dinspre sud, amenajată cu băncuțe și grădina interioară adiacentă sălii multifuncționale devin adevărate oaze naturale, benefice strării de spirit a celor ce-și duc traiul aici. Inclusiv materialele au fost alese de așa manieră încât să provoace un efect liniștitor și familiar: lemnul exotic din spațiile intermediare, parchetul din lemn și tavanul din lamele de lemn în sala multifuncțională.

2.Nursing Home – Alcacer do sal, Portugalia

                Proiect: Aires Mateus Architects

                Autori: Francisco Aires Mateus and Manuel Aires Mateus

                Colaboratori: Giacomo Brenna, Paola Marini, Anna Bacchetta, Miguel Pereira

Proiectul Nursing Home al arhiecților portughezi Francisco și Manuel Aires Mateus aduce o importantă inovație în domeniul locuințelor pentru vârstnici, fiind elaborat pornind de la modul de viață al unei comunități speciale, precum cea a persoanelor de vârsta a treia. Această casă pentru bătrâni îmbină funcțiuni de spitalizare cu cele de cazare, însă proiectul constituie o reinterpretare a acestui program de arhitectură prin accentuarea componentei de socializare. Nevoia unei vieți sociale și totodată nevoia pentru intimitate, au fost realizate cu succes. Modulele independente sunt compuse într-un întreg expresiv.

Fațada clădirii, în ciuda înfățișării albe, trimite cu gândul la o tablă de șah, prin jocul de lumină și umbră pe care îl provoacă alăturarea ingenioasă a volumelor. Simplă dar interesantă, construcția cu formele sale geometrice și deschiderile mari răspunde în cel mai înalt grad rezidenților. Un aspect foarte important este faptul că fiecare locuitor are acces direct din cameră în spațiul exterior, beneficiind pe propria grădină.

Proiectul arhitecților portughezi este o demonstrație pentru faptul că un centru rezidențial pentru vârstnici nu trebuie să fie un spațiu tradițional și că designul contemporan poate fi adaptat cu succes și acestei funcțiuni.