Aproape un destin…

”Cinematograful este aproape un destin al omului; setea lui de alt spațiu, de o libertate, de o altă justiție; și mai ales setea lui de fantastic, de medieval. Într-adevăr, facultatea de a visa treaz, alături de realitate, de a crea un prezent paralel prezentului concret – este atât de specifică omului, încât socotesc descoperirea cinematografului ca pe ceva predestinat, care nu are nimic de-a face cu tehnica și cu legile fizice, ci de-a dreptul cu fantasticul, cu sufletul ascuns al omului.
Filmele sunt niște vise miraculoase, la care putem participa și noi; sunt viziunile unor titani, ale unor oameni mai liberi decât noi. Cred că atunci când se va înțelege bine analogia dintre film și însăși condiția vieții noastre sufletești – vom înțelege mai mult și esența omului, și covârșitorul rol al visului.”

Mircea Eliade, ”La vida es sueno!”