PATRIMONIUL MONDIAL UNESCO: Insula Muzeelor (Museumsinsel) din Berlin

Insula Muzeelor („Museumsinsel”) din Berlin este locul unde se află cele mai importante muzee din capitala Germaniei. Insula Muzeelor a fost inclusă în anul 1999 de UNESCO în Patrimoniul Universal şi adăposteşte cinci muzee: „Altes Museum” (Muzeul Vechi), „Neues Museum” (Muzeul Nou), „Alte Nationalgalerie” (Galeria Naţională Veche), „Bode Museum” şi „Pergamon Museum”, potrivit site-ului organizaţiei ONU, http://whc.unesco.org.

Această zonă a Berlinului a fost proiectată pentru a fi „un sanctuar al artei şi ştiinţei”. Cele cinci muzee incluse în Insula Muzeelor sunt localizate între Kupfergraben şi râul Spree din districtul central Mitte din Berlin.

Instituţiile muzeale de pe Museumsinsel, construite între 1824 şi 1930 de către cei mai cunoscuţi arhitecţi prusaci, reprezintă un proiect vizionar şi arată evoluţia proiectării muzeelor de-a lungul secolului al XX-lea. Fiecare muzeu a fost conceput astfel încât să stabilească o legătură organică, în strânsă conexiune cu arta pe care o adăposteşte. Importanţa colecţiilor muzeului, care urmăreşte dezvoltarea civilizaţiilor de-a lungul veacurilor, este sporită de calitatea urbană şi arhitecturală a clădirilor.

Valoarea culturală a Museumsinsel este legată de rolul său istoric în conceperea şi dezvoltarea unui anumit tip de clădire şi ansamblu cultural, cel al muzeului modern de artă şi arheologie. În această privinţă, Berlin Museumsinsel este unul dintre cele mai importante şi impresionante ansambluri cultural-muzeale din lume. Valorile urbane şi arhitecturale ale Museumsinsel sunt inseparabile de colecţiile importante pe care le adăpostesc cele cinci muzee, care atestă evoluţia civilizaţiei umane. Conexiunea este directă, deoarece spaţiile arhitecturale din muzee au fost proiectate într-o relaţie organică cu colecţiile expuse, indiferent dacă sunt încorporate ca părţi ale designului interior sau încadrate şi interpretate.

Zona înscrisă ulterior în Patrimoniul Universal de către UNESCO a fost protejată încă de la începutul secolului al XX-lea (legile din 1907, 1909 şi 1923). În 1977, Museumsinsel a fost înscris pe Lista Centrală a Monumentelor din Republica Democrată Germană ca fiind un grup excepţional de monumente de importanţă naţională şi internaţională. Legea privind conservarea istorică din 1995 prevede trei niveluri de protecţie pentru Museumsinsel: protecţia ca zonă de conservare istorică („Denkmalbereich”), care acoperă întreaga zonă, inclusiv clădirile, spaţiile deschise şi podurile; protejarea proprietăţilor individuale listate („Baudenkmal”, „Gartendenkmal”) (clădirile, viaductul, podul de fier şi podul Monbijou ca monumente arhitecturale şi grădina ca monument-peisaj); precum şi protejarea împrejurimilor imediate ale proprietăţilor istorice din jurul fiecărui monument individual şi din jurul zonei de conservare („Umgebungsschutz”).

Zonele adiacente de la vest de Museumsinsel sunt, de asemenea, protejate în mod statutar ca o zonă de conservare listată (conform Legii istorice de conservare a Berlinului) sau prin statutele de conservare urbană (conform Codului Federal al Clădirilor – „BauGB”). O parte din această zonă este definită ca zonă tampon din jurul Museumsinsel.

Gestionarea Museumsinsel, respectiv clădirile şi colecţiile sale, este realizată în comun de Fundaţia Prusacă a Patrimoniului Cultural şi Muzeele de Stat din Berlin („Stiftung Preußischer Kulturbesitz” – SPK / „Staatliche Museen zu Berlin” – SMB), care asigură menţinerea calităţilor proprietăţii .

Primul muzeu de pe Museumsinsel a fost Altes Museum, potrivit www.visitberlin.de. Deschis în 1830, a fost conceput pentru a oferi publicului larg acces la colecţii de artă, obiecte şi artefacte importante din punct de vedere istoric. Friedrich Wilhelm II a contribuit esenţial la construcţia Altes Museum, care şi-a deschis porţile ca un prim muzeu public al Prusiei. Clădirea muzeului a fost proiectată de arhitectul Karl Friedrich Schinkel în stil neoclasic şi a fost construită în 1823-1830, pentru a adăposti colecţia de artă a familiei regale prusace. Până în 1845, a purtat denumirea „Königliches Museum” (Muzeul Regal).

Muzeului Altes i s-a alăturat cel de-al doilea muzeu regal al Prusiei, Neues Museum. A fost construit între 1843 şi 1855 după planurile lui Friedrich August Stüler. Muzeul a fost închis la începutul celui de-al Doilea Război Mondial în 1939 şi a fost puternic avariat în timpul bombardamentelor de la Berlin. Muzeul s-a redeschis oficial în octombrie 2009.

În 1876, a fost adăugată o galerie naţională – acum Alte Nationalgalerie. Friedrich August Stüler a început să lucreze la un proiect pentru clădire în 1863, pe baza unei schiţe a regelui prusac Frederick William IV. Stüler a murit înainte ca planificarea să fie finalizată, iar Carl Busse s-a ocupat de restul detaliilor în 1865. Deschiderea a avut loc pe 22 martie 1876, în prezenţa Kaiserului.

Ultimele două muzee de pe Insula Muzeului au fost construite abia la începutul secolului al XX-lea: Muzeul Bode, deschis în 1904 şi Muzeul Pergamon, în 1930. Muzeul Bode a fost proiectat de arhitectul Ernst von Ihne şi finalizat în 1904. Denumit iniţial Muzeul Kaiser-Friedrich după împăratul Frederic al III-lea, muzeul a fost redenumit în onoarea primului său curator, Wilhelm von Bode, în 1956. Clădirea Muzeului Pergamon a fost proiectată de Alfred Messel şi Ludwig Hoffmann şi a fost construită de-a lungul a 20 de ani, din 1910 până în 1930.

AGERPRES