Scriitor şi, totodată, aviator, Antoine de Saint-Exupéry, autorul celebrei nuvele „Micul prinţ”, s-a născut la 29 iunie 1900, la Lyon, potrivit volumului „Istoria literaturii franceze de la începuturi şi până în zilele noastre” (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970). A fost fiul contelui Jean de Saint-Exupéry şi al Mariei Boyer de Fonscolombe.
Din 1909 urmează cursurile Colegiului Saint-Croix, iar din 1914 se înscrie la Colegiul marinist din Fribourg. În iunie 1917 îşi ia Bacalaureatul.
Antoine de Saint-Exupéry nu era un scriitor de profesie. „Trăia doar pentru satisfacţiile pe care i le dădeau zborurile în înălţimi. Antoine de Saint-Exupéry, în care se uneau armonios curajul, inteligenţa şi fantezia, a scris totuşi pentru că avea enorm de multe de spus”, notează sursa citată.
Debutul său literar are loc la 1 aprilie 1926, când Jean Prevost îi publică, în „La navire d’argent”, nuvela scurtă intitulată „Aviatorul” („L’Aviateur”). În octombrie, îl cunoaşte pe Didier Daurat, directorul Companiei Aeronautice Latecoere. Lui Saint-Exupéry i se oferă un post în direcţia companiei, dar el refuză, cerând să fie pilot. Din octombrie 1927, Saint-Exupéry este numit şeful Aeroportului de la Cap-Juby.
În martie 1929 se întoarce la Paris şi semnează cu Gaston Gallimard un contract pentru şapte romane. În octombrie 1929 este numit directorul Companiei Aeroposta Argentina, cu însărcinarea de a deschide linia aeriană din Patagonia. Scrie în această perioadă „Zbor de noapte” („Vol de nuit”), care a apărut la Paris în 1931 şi a obţinut premiul „Femina”. În aprilie 1930, Antoine de Saint-Exupéry a devenit „Cavaler al Legiunii de onoare”. În acelaşi an, s-a căsătorit cu tânăra şi bogata văduvă a consulului din Guatemala la Paris, Consuelo Gomez Carillo. Deoarece familia Saint-Exupéry nu a agreat-o pe Consuelo, relaţia lor a fost ascunsă multă vreme.
În aprilie 1934 este numit la serviciul de propagandă al companiei Air France. Saint-Exupéry redactează, în 1938, primele note pentru ceea ce avea să devină „Citadela” („Citadelle”). În februarie 1938 încearcă o cursă temerară New York – Ţara de Foc, în care suferă cel mai grav accident, în urma prăbuşirii avionului. Aflat la New York, în convalescenţă, scrie în 1939 ”Pământ al oamenilor” („Terre des hommes”). Un an mai târziu, în ianuarie, este promovat „Ofiţer al Legiunii de onoare”, iar în februarie apare „Pământ al oamenilor”, pentru care obţine Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la insistenţele sale, este încadrat în Grupul de mare recunoaştere II/33, la Orconte. În această perioadă scrie „Pilot de război” („Pilote de guerre”, 1942) şi „Micul prinţ” („Le petit prince”, 1942).
La 31 iulie 1944 i se acordă a opta şi ultima misiune (fiind convins să renunţe la zboruri) deasupra Zonei Grenoble-Annecy. La ora 8.30, Antoine de Saint-Exupéry a decolat dar nu s-a mai întors din misiune. O vreme s-a crezut că a fost luat prizonier sau că s-a prăbuşit în mare. Nicio urmă a locului unde şi-a găsit sfârşitul, în ciuda ipotezelor avansate, nu a fost confirmată. La 3 noiembrie 1944 a fost citat pe ordinul Armatei, obţinând „Crucea de război” şi titlul post-mortem de „Comandor al Legiunii de onoare”. A fost evocat, de asemenea, în „Jurnalul oficial al Armatei” din 12 martie 1950.
Cunoscută în toată lumea, cartea „Micul prinţ” a fost publicată pe 6 aprilie 1943 de Reynal & Hitchcock în limbile engleză şi franceză, precizează www.antoinedesaintexupery.com. Prima ediţie franceză a fost publicată de Gallimard după moartea autorului, în aprilie 1946. Aproape 10.000 de exemplare ale primului tiraj au fost vândute în iunie 1946.
„Dezbărate de orice element de tip roman, sentimental, având un tragism infinit în simplitatea şi puritatea lor, operele lui Antoine de Saint-Exupéry au constituit un răspuns bărbătesc dătător de energie, pentru mulţi tineri pradă întrebărilor şi şovăielilor epocii lor”, menţionează Dicţionarul Literaturii Franceze (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972).
AGERPRES
