CulturaFeatured

O PERSONALITATE PE ZI: Scriitorul Thomas Mann, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură

Scriitorul Thomas Mann, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1929, s-a născut la 6 iunie 1875, în Lubeck. A fost al doilea fiu al negustorului şi senatorului, Johann Heinrich Mann, şi al soţiei sale, Julia da Silva Bruhns. Mama sa s-a născut la Rio de Janeiro, fiind fiica unui stăpân de plantaţie german şi a unei brazilience. Ea a ajuns în Germania la vârsta de 7 ani, notează www.nobelprize.org.

De la mama sa, Thomas a moştenit talentul de a spune poveşti şi dragostea pentru muzică. A crescut alături de fraţii săi: Heinrich (scriitor cunoscut, la rândul său), Viktor, Julia şi Carla. Tatăl său a murit subit în 1891, iar afacerea familiei a fost vândută. Familia s-a mutat la Munchen, timp în care Thomas a rămas în Lubeck să îşi termine educaţia, însă notele din certificatul de absolvire al gimnaziului (1894), nu au fost nici pe de parte unele excepţionale, potrivit www.150.alumni.tum.de.

În curând, s-a alăturat familiei sale, şi a lucrat, o perioadă, ca asistent la o companie de asigurări, dar a decis în curând că vrea să devină jurnalist. S-a înscris la Şcoala Tehnică din Munchen, urmând semestrul de iarnă 1894-1895 şi semestrul de vară 1895. A participat la prelegeri despre principiile esteticii, istoria artei generale, istoria literară germană, istoria germană şi economia politică. Între 1898-1900 a lucrat ca redactor şi corector la revista de satirică „Simplicissimus”. În 1898 a publicat prima poveste scurtă „Micul domn Friedman”.

Trei ani mai târziu, Thomas Mann a publicat primul său roman: „Casa Buddenbrook”, o lucrare, considerată de mulţi critici, autobiografică. Cartea a avut un succes instantaneu şi i-a adus recunoaşterea ca scriitor. În 1929, i-a fost decernat premiul Nobel pentru literatură, motivarea juriului fiind următoarea: „…în principal pentru marele roman „Casa Buddenbrook”, care a câştigat recunoaşterea constantă fiind considerată una dintre lucrările clasice ale literaturii contemporane”, potrivit www.nobelprize.org.

Au urmat poveşti mai scurte adunate în volumul „Tristan” (1903), între care nuvela „Tonio Kroger”, de obicei considerată cea mai reprezentativă, precum şi dialogurile renascentiste din „Fiorenza” (1906), o dramă, care ocazional a fost pusă în scenă. Între timp, în 1905, s-a căsătorit cu Katia Pringsheim, fiica unui profesor de la Universitatea „Ludwig Maximilian”, unde Mann era în acel moment student. A participat la prelegeri de matematică şi fizică, precum şi de filosofie, pictură şi istorie a artei. Au avut şase copii.

Romanului satiric „Alteţă regală” (1909), care expune cadrul psihologic al unei vieţi formal-reprezentative şi al întrebărilor morale precum împăcarea unei conştiinţe aristocratice, melancolice cu cerinţele comunităţii, i-a urmat, mai târziu, „Moarte la Veneţia” (1913), care pune în lumină două concepţii opuse, a celor care îşi dedică existenţa spiritului şi a celor ce se consacră acţiunii.

În 1924, Thomas Mann a publicat ceea ce mulţi consideră a fi cea mai mare operă a sa, „Muntele Magic”. Acţiunea romanului se desfăşoară într-un sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză, aflat în Alpii Elveţieni, o comunitate care reprezintă un microcosmos al Europei chiar înainte de Primul Război Mondial. Protagonistul, un tânăr sănătos, vine la sanatoriu pentru o scurtă vizită, dar sfârşeşte prin a rămâne, aici, pentru şapte ani. În cele din urmă, el găseşte împlinirea părăsind comunitatea. Romanul este reprezentativ stilului pentru care Mann este cel mai cunoscut: ironic, sumbru şi simbolic, www.gradesaver.com.

Thomas Mann s-a mutat în Elveţia în 1933, la scurt timp după venirea naziştilor la putere, în urma unei campanii plină de abuzuri duse împotriva lui. În 1937, Universitatea din Bonn i-a retras titlul de doctor onorific (redat în 1946), fapt care l-a făcut pe Mann să formuleze o replică faimoasă în care rezuma situaţia scriitorilor germani aflaţi în exil. Mann, care a anticipat şi avertizat împotriva ascensiunii fascismului în timpul Republicii Weimar (de ex., în „Mario şi magicianul”), a continuat să-l combată în multe broşuri şi discuţii de-a lungul perioadei regimului nazist şi al celui Doilea Război Mondial, potrivit www.nobelprize.org.

În 1938 a ajuns, împreună cu familia sa, în Statele Unite ale Americii, unde timp de doi ani a predat la Universitatea Princeton din New Jersey. A devenit cetăţean american în 1940 şi, din 1942 până în 1952, a locuit în vila pe care a construit-o în cartierul Pacific Palisades, Los Angeles, California. Aici s-a alăturat comunităţii germane din care făceau parte, printre alţii, filosoful Theodor W. Adorno, filosoful şi sociologul Max Horkheimer, poetul şi dramaturgul Bertolt Brecht, compozitorii Hanns Eisler şi Arnold Schoenberg, romancierul Lion Feuchtwanger.

Aici, scriitorul a continuat publicarea tetralogiei intitulată „Iosif şi fraţii săi” (1933-1943), în care a păşit de-a lungul istoriei, pe urmele personajului biblic. În faimosul său „Doctor Faustus” (1947), Mann a repovestit celebrul mit despre compozitorul care îşi vinde sufletul diavolului în schimbul faimei. Bazat pe experienţele prietenului său, compozitorul Arnold Schoenberg, lucrarea exprimă poziţia lui Mann faţă de politica Germaniei naziste.

În noiembrie 2016, Ministerul Federal al Afacerilor Externe a achiziţionat casa în numele Republicii Federale Germania, care a devenit, doi ani mai târziu, un loc de reflecţie şi discuţie al cercetărilor germani. În acelaşi timp, un alt scop a fost acela de a păstra casa ca o amintire a exilului californian al familiei Mann, notează www.goethe.de.

În 1949, Thomas Mann a primit Premiul Goethe la Weimar (Germania de Est) şi a susţinut un discurs la Festivalul Goethe de la Frankfurt (Germania de Vest). S-a întors definitiv în Europa, în 1952, stabilindu-se în apropiere de Zürich, Elveţia, unde a murit la 12 august 1955.

Alte lucrări: „Suffering and Greatness of the Masters” (1935); „Lotte la Weimar” (1939); „The Holy Sinner” (1951); „Alesul” (1952); „Mărturisirile escrocului Felix Krull” (1954); eseul asupra lui Schiller, „Versuch über Schiller” (1955). O ediţie completă a lucrărilor sale, reunite în 12 volume, a fost publicată la Berlin (1956) şi la Frankfurt (1960), potrivit www.nobelprize.org.

Începând din 2010, Academia de Arte Frumoase din Bavaria şi oraşul Lubeck acordă, anual, premiul „Thomas Mann” pentru Literatură, unul dintre cele mai mari premii literare din Germania. Christa Wolf, Peter Handke, Daniel Kehlmann, Gunter Grass, Siegfried Lenz, Mircea Cărtărescu (2018) sunt doar câteva alte nume din galeria de laureaţi ai prestigiosului premiu.

AGERPRES

Related Articles

Back to top button