Panteonul lui Agrippa, cunoscut mai degrabă sub denumirea de Panteonul din Roma, este una dintre capodoperele arhitecturii din capitala Italiei, precum şi cea mai bine păstrată clădire a Romei antice.
Ridicat iniţial ca templu al zeităţilor elene de către magistratul Marcus Agrippa (prieten al împăratului Octav Augustus) între 27 şi 25 î.Hr., Panteonul avea să devină, în timp, biserică a creştinilor: „Biserica Sfânta Fecioara Maria şi Toţi Martirii” („Basilica di Santa Maria ad Martyres”). A fost construit cu scopul de a comemora victoria lui Agrippa în lupta de la Actium împotriva lui Antoniu şi a Cleopatrei. Acest templu iniţial a ars din temelii în anul 80 d.Hr.
Panteonul a reprezentat cea mai mare expresie a gloriei Romei de mai bine de două mii de ani. Povestea Panteonului este legată inseparabil de „Oraşul etern” şi a fost imaginea sa de-a lungul secolelor, menţionează site-ul www.pantheonroma.com.
Clădirea a fost, la origine, un templu închinat „tuturor zeilor”, după cum reiese şi din denumirea acestuia: „pan theos”. Panteonul este folosit încă drept biserică activă, în acesta săvârşindu-se slujbele necesare vieţii religioase.
În mod tradiţional, se presupune că actuala clădire este rezultatul reconstrucţiei radicale realizate în timpul împăratului roman Hadrian între 118 şi 125 d.Hr, notează site-ul www.rome-museum.com. Templul a fost păstrat cu grijă şi restaurat de împăraţii Septimus Severus (193-211 d.Hr) şi Caracalla (211-217 d.Hr). De-a lungul celor două secole de funcţionare a templului, statuile zeilor au împânzit în întregime zidurile acestuia. Templul era folosit şi pentru jertfe: sacrificiile de animale erau aduse în centrul sălii rotunde, fumul rezultat ieşind prin singurul loc posibil, prin „oculus”, loc prin care pătrundea şi singura rază de lumină.
Odată cu înlocuirea păgânismului din Roma cu religia creştină, Panteonul a fost abandonat pentru un timp. În anul 608, Papa Bonifaciu al IV-lea a adus, potrivit unei legende, din catacombele creştine rămăşiţele mai multor martiri, pe care le-a aşezat în Panteon. După aceea, templul a fost convertit oficial la creştinism şi a fost denumit „Basilica di Santa Maria ad Martyres”, conform www.crestinortodox.ro. În anul 609, Panteonul a fost transformat în biserică creştină, fiind primul templu păgân încreştinat din Roma.
În anul 667, Panteonul a fost dezvelit de plăcile de aur cu care era acoperit, pe post de ţiglă, cât şi de toate celelalte lucruri de valoare pe care le deţinea. Clădirea a fost parţial restaurată de către papa Benedict al II-lea (684-685), după care Panteonul avea să fie jefuit şi restaurat de mai multe ori.
Până în secolul al XX-lea, Panteonul a păstrat cu demnitate titlul de „Cea mai mare construcţie din beton aflată în întreaga lume”, arată www.crestinortodox.ro. În secolul al XVI-lea, Michelangelo a studiat această clădire înainte de a începe lucrările la Bazilica Sfântului Petru (San Pietro), aflată tot în Roma. Domul Panteonului a fost luat drept model pentru domul viitoarei Bazilici San Pietro, care este mai mic cu doar 60 de centimetri. Tot atunci, a fost luat bronzul de pe acoperiş pentru a fi folosit la baldachinul lui Bernini din noua Catedrală a Sfântului Petru. În anul 1563, uşile de bronz ale acestuia i-au fost repuse la intrare.
Faţada Panteonului este împodobită cu 16 coloane corintice, de 14 metri înălţime, pe care se află inscripţia „M.AGRIPPA.LFCOS.TERTIVM.FECIT”, care înseamnă „Marcus Agrippa, fiul lui Lucius, în timpul celui de-al treilea său consulat, a construit aceasta”, notează www.rome-museum.com. Uşile masive de bronz prin care se face accesul în interiorul clădirii cântăresc în jur de 20 de tone fiecare. Pereţii Panteonului au o grosime de 7,5 metri.
„Oculus-ul”, singura sursă de lumină a încăperii uriaşe, este o deschidere circulară scobită în centrul domului, care nu are acoperiş. Acesta are un diametru de 8-9 metri. Podeaua clădirii este foarte uşor înclinată pentru a permite scurgerea apei de ploaie intrate prin deschizătură.
Altarul central al bisericii se află pe peretele opus intrării, iar icoana originală postată deasupra acestuia în secolul al VII-lea, Fecioara Maria cu Pruncul, se află încă la locul ei. Absida este placată cu mozaic aurit. Decoraţii datând din secolul al II-lea pot fi văzute în dreapta absidei. Nişa din dreapta intrării păstrează o frescă înfăţişând Buna Vestire, autor fiind Melozzo da Forli (secolul al XV-lea).
Pereţii Panteonului sunt plini de mormintele monumentale ale unora dintre persoanele de seamă ale oraşului. Printre acestea, cel al artistului Rafael se află în partea stângă a uşii de intrare. Vittorio Emanuele al II-lea, primul rege al Italiei unite, şi succesorul acestuia, Umberto I, sunt şi ei înmormântaţi aici.
În piaţa de lângă Panteon se află o minunată fântână antică egipteană. Obeliscul acesteia şi baza au fost ridicate sub domnia papei Clement al XI-lea.
Printre numeroasele clădiri a căror arhitectura este tributară anticului Panteon se află Sala de Lectură a British Museum, Rotonda lui Thomas Jefferson din cadrul Universităţii din Virginia, Low Library din Universitatea Columbia şi Librăria Statală din Victoria, aflată în Melbourne (Australia).
Datorită în special Panteonului, „Centrul istoric al Romei” a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în anul 1980.
AGERPRES
