BISERICI ŞI CATEDRALE: Biserica Sfânta Barbara din Viena

Biserica Sfânta Barbara din Viena este biserica parohială a Bisericii Ucrainene Central-Unite din Austria, principalul lăcaş de cult al Bisericii Greco-Catolice din Austria, o parohie greco-catolică de limbă germană şi biserică parohială centrală pentru toţi ceilalţi credincioşi din Austria, potrivit www.catholicdirectory.com.

Este un monument istoric şi de arhitectură, situat în Postgasse, în imediata vecinătate a clădirii centrale a poştei din capitala Austriei.

Cea mai veche consemnare documentată datează din 1573 şi menţionează o capelă închinată Sfintei Barbara, aflată în spatele seminarului iezuit. Venerarea Sfintei Barbara a fost iniţiată de Stanislaus Kostka în 1566, după vindecarea de o boală gravă. Între 1652-1654 a avut loc reconstrucţia seminarului şi a capelei în stilul barocului. După abolirea ordinului iezuit (24 iulie 1773) de către Iosif al II-lea, Maria Tereza a donat biserica Seminarului greco-catolic, sub numele de Barbareum, pe 7 octombrie 1775.

În 1842 au existat planuri de a dărâma biserica pentru a construi în locul ei o nouă clădire principală pentru oficii poştale. Ulterior, s-a decis integrarea bisericii în noua clădire a Oficiului Poştal Principal şi conferirea unei noi faţade. Între 1852-1892 a servit din nou Seminarul central greco-catolic ca lăcaş oficial de cult. În anii 1930 au existat din nou planuri, de a muta biserica pentru a contura clădirea principală a Oficiului Poştal. Odată cu anexarea Austriei la Reich-ul german în 1938, aceste planuri au fost abandonate din nou. La 15 ianuarie 1945, biserica a fost grav avariată de bombardamente. După război, administraţia poştală, care deţinea clădirea, a renovat întreg ansamblu al construcţiei, astfel încât congregaţia nu a suportat niciun cost. În secolul al XX-lea, au fost făcute mai multe renovări bisericii, potrivit www.flickr.com.

Biserica Sfânta Barbara din Viena este o biserică în stilul barocului timpuriu şi are o faţadă istorică remarcabilă realizată de arhitectul Paul Wilhelm Eduard Sprenger în 1852. Formele de faţadă romanizate reflectă, de asemenea, stilul oficial al domniei anterioare, cea a împăratul Franz Joseph I al Austriei. Pe nivelul superior al faţadei, la dreapta şi la stânga, se află statuile Sfântului Vasile cel Mare, învăţătorul bisericii, şi Sfintei Barbara, influenţa puternică a stilului occidental al secolului al XIX-lea fiind reflectată în formele de faţadă ale bisericii. 

Forţa motrice a designului interior al bisericii a fost un cunoscător al artei orientale, Josafat Bastazic, iar fondurile necesare adaptării arhitecturale au fost asigurate de Maria Tereza. Josafat Bastazic a apelat la pictorul Moses Subotich şi la sculptorul Arseniy Markovich. Moses Subotich, un reprezentant important al barocului sârbesc, care a inaugurat o nouă tendinţă artistică la Viena, a pictat icoana Sfintei Barbara din altar (pe peretele din spate), care este izbitoare prin asemănarea cu Maria Tereza, tânără. Subotich a pictat şi alte 16 icoane mici pentru principalele sărbători. Aceste icoane pot fi văzute la altar şi sunt schimbate alternativ pe tot parcursul anului, conform calendarului bisericii, potrivit st-barbara-austria.org.

Primele semne ale influenţei artei baroce sârbeşti au început să apară în timpul marii migraţii din 1690. Iconostasul şi interiorul sunt lucrări unice realizate în stilul barocului sârbesc. Evaluând semnificaţia sa dintr-o perspectivă istorică, Biserica Sf. Barbara este un martor important al legăturilor seculare ale Austriei cu Biserica Greco-Catolică şi Ucraina, se menţionează pe site-ul bisericii. În decorarea sa interioară, se combină într-un mod special formele latine occidentale cu elementele structurale picturale bizantine. Astfel de interioare bisericeşti pot fi găsite numai în fostele provincii ale coroanei austriece.

Iconostasul neobişnuit de înalt, în această perioadă, continuă tradiţiile artistice din secolul al XVII-lea, care îşi au originea în mănăstirea din Muntele Athos. Astfel de iconostase sunt caracteristice tuturor statelor dunărene. El este împărţit de coloane şi pilaştri corintici şi bogat decorat cu sculpturi aurite. Iconostasul, altarul, amvonul au fost în mare parte create de sculptorul Arseniy Markovich şi pictate de Moses Subotich.

Iconostasul, decorat în etape, atrage o atenţie deosebită. Două icoane pe reversul iconostasului au fost donate bisericii de către contele Karl Koudenhof, în 1834, şi îi înfăţişează pe Sf. Nicolae şi pe Sfântul Spiridon. Cei doi îngeri care ţin sfeşnice (de ambele părţi ale iconostasului) datează de la reconstruirea bisericii sub Paul Sprenger. Doar icoana de deasupra porţii regale („Cina cea de Taină”) datează din momentul renovării bisericii din 1850, precum şi scaunul tronului pentru episcop.  

Picturile murale din anii 1983-1985 ale lui Sviatoslav Hordynskyj îl prezintă pe Hristos Pantocrator înconjurat de îngeri, sfinţi ortodocşi orientali şi scene din Noul Testament în cor şi naos. Reprezentarea Botezului lui Vladimir cel Mare, fost mare cneaz al Kievului între 980-1015, şi scena eliberării Vienei după asediul turc din 1683 cu ajutorul cazacilor ucraineni se regăsesc pe pereţii laterali ai corului, potrivit sursei menţionate mai sus.

Monografia Mariei Tereza, care împodobeşte Evanghelia, este valoroasă nu numai datorită formei sale frumoase, ci şi datorită folosiri ei ca emblemă oficială a expoziţiilor dedicate Mariei Tereza. 15 octombrie, Ziua Sfintei Maria Tereza, a fost aleasă de Maria Tereza ca zi fondatoare a seminarului şi a bisericii. Din acel moment (15 octombrie 1775) şi până în prezent, Biserica Greco-Catolică Sf. Barbara există la Viena.

AGERPRES

Sursa foto: st-barbara-austria.org