Cum te afecteaza rana narcisica?

Rana narcisica este ceea ce o persoana duce cu sine toata viata daca a simtit inca din copilarie ca nu este iubita sau dorita de parinti. Aceasta apare inca din copilarie, de la varsta de doi ani cand inca mai este dependent de mama sa si o considera o prelungire a sa. Astfel, copilul, atunci cand plange are de invatat doua lectii: ca este important pentru mama lui si ca poate sa exercite actiuni asupra lumii din jurul sau, actiuni care produc consecinte sau rezultate. 

Pe langa necesitatile de ordin fizic, copilul are nevoie si de hrana emotionala. Mama trebuie sa simta nevoia copilului pentru aceste lucruri si sa i le indeplineasca, indiferent de propria sa stare fizica sau emotionala. Din acest punct, copilul,  mai tarziu adultul,  va avea nevoie de doua lucruri: o sursa narcisica (oameni care sa ii hraneasca nevoile neimplinite) si un mecanism de aparare impotriva rusinii profunde din interiorul sau. 

Un narcisist exhibitionist obtine ceea ce are nevoie prin utilizarea unui numar mare de oameni care sa ii ofere mult dorita atentie si adoratie prin evitarea cu orice pret a rusinii. Pe de alta parte mai exista si narcisistul ascuns care rezolva propriile nevoi prin atasarea de o persoana si proiectarea rusinii asupra altora. Narcisistul ascuns va cauta intotdeauna un partener capabil sa il adore si care sa ii  satisfaca necesitatea infantila de a se simti adorat intotdeauna. Narcisistul ascuns se va atasa cel putin si de unul dintre copii sai intrucat relatia adulta este imposibil sa ii satisfaca integral nevoile infantile de atentie. 

Modul de perpetuare a ranei narcisice. 

O mama cu rana narcisica o va perpetua in copiii sai. Devalorizarea nevoilor de atasament este cea mai intalnita forma. De exemplu, mama pleaca de acasa si ii spune copilului ca se intoarce repede, dar copilul este prea mic sa inteleaga termenul de timp si anxietatea provocata de frica de abandon se accentueaza, plange si o striga in zadar. Mama se intoarce acasa intr-un tarziu si in loc sa linisteasca copilul il cearta pentru comportamentul inadecvat pe care l-a avut si ii spune ca trebuia sa stie ca se va intoarce. 

Mama nu doar ca ignora nevoia de afectiune, dar il si face sa simta rusine pentru aceasta nevoie  a unui copil. Mama, de fapt, ascunde si ea o rusine si o durere legata de separare. Copilul nu intelege aceste implicatii deoarece el are nevoie strict de atentia mamei. 

Efecte ale ranei narcisice – este un narcisist o persoana egoista sau doar un om care duce o poveste istorica, de familie?

Un copil pentru care eforturile de a se adapta la aceasta lume au fost subminate de parinte creste cu o dezamagire care se reflecta in anxietate, dependente si depresie, dar si senzatia unei lipse de directii in viata. 

Efectele pot include relatii romantice nepotrivite care ii vor strica viata personala. Copilul ranit, devenit adult, poate sa fie foarte implinit pe plan profesional,  dar acest lucru nu ii va rezolva sentimentul de lipsa de directie si acesta se va amplifica si mai mult. In general, persoanele care se dedica trup si suflet carierei sunt persoane care au o rana narcisica adanca. Din pacate, realizeaza mult prea tarziu ca succesul profesional nu este raspunsul la problemele pe care le are si nu ii rezolva lipsa unui scop in viata. De multe ori, realizeaza cand varsta este inaintata si intemeierea unei familii devine mai greoaie. Cu toate ca propriile decizii au dus la diverse situatii neplacute, incepe sa apara negarea pentru a nu fi nevoita sa se confrunte cu realitatile vietii. 

Persoanele cu rana narcisica adeseori dezvolta fantezii in care isi imagineaza ca nu exista separare. O astfel de varianta este fantezia sufletului pereche imaginar. 

Persoanele narcisiste simt frecvent ca s-au dezamagit pe ei insisi sau ca alte persoane le-au dezamagit. Si, acesta este motivul pentru care frustrarea poate atinge cote impresionante. 

Daca rana narcisica a ajuns sa doara, suntem aici sa iti oferim suport. Un psihoterapeut iti poate fi alaturi sa reechilibrezi scopul vietii, fara judecare, ci doar cu profesionalism. 

Articol trimis de Cabinet Psihoterapie Aida Ivan