Un viitor ce depinde de prezentul pe care-l controlăm.

Poate ați văzut filme SF în care apar personaje care călătoresc în timp, atât în trecut cât și în viitor. Totuși, în opinia mea, treaba cu venitul din viitor îmi pare ceva aberant, odată ce acel viitor depinde de prezentul pe care-l controlăm. Este ca și cum ai spune că seva dintr-o ramură a unui pom poate veni și de la vârf spre bază, când de fapt ea a ajuns acolo de la bază spre vârf. Oamenii aceia din viitor sunt creați de noi, nu ne creează și nu ne influențează ei pe noi, sensul de acțiune al cauzalității trebuie să fie unic, altfel apar accidente, aidoma celor de circulație.
În viziunea pe care o am acum, universul există și se dezvoltă după „modelul arborelui”, în care tot ceea ce reprezintă „trecutul” se păstrează undeva și se cumulează, iar peste el se construiește ceva nou. Dar dincolo de vârful crengii numită „prezent” nu mai există nimic de natură materială, ci doar un spațiu gol în așteptarea „sosirii” evenimentelor, format ca o emanație a substanței. Pentru construirea viitorului, asemenea etajelor unui zgârie-nori, este nevoie de o cantitate enormă de energie, care provine, cel mai probabil, din vidul cuantic.

de Gilly Graur