Una din personalităţile importante ale vieţii ştiinţifice din Braşov la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea a fost entomologul Friedrich Deubel. Cu toate meritele sale incontestabile, biografia îi lipseşte din ghidul biobibliografic „Cărturari braşoveni”[i].

Faptul că în arhiva Muzeului „Casa Mureşenilor” s-a păstrat o mică parte din corespondenţa sa ştiinţifică ne-a atras atenţia asupra lui Friedrich Deubel. Pentru a-l reda oarecum memoriei culturale a Braşovului, ne propunem o scurtă prezentare a vieţii şi activităţii lui, ca introducere la inventarul arhivistic al documentelor rămase de la el.[ii]

Friedrich Deubel s-a născut la 13 ianuarie 1845, la Braşov, ca fiu al ţesătorului Stephan Gottlieb Deubel (1813-1847) şi al soţiei sale, Dorothea Elisabetha (1814-1878).

După frecventarea şcolii până la clasa a doua reală (6 clase), Friedrich Deubel a învăţat meseria de măcelar, apoi a plecat, în anul 1868, în Germania pentru a se perfecţiona în meseria de mezelar. S-a întors în oraşul său natal prin Elveţia. Acolo a lucrat, mai întâi fiind calfă de măcelar şi de mezelar.

În anul 1870 Deubel a devenit meşter măcelar, iar în 1880 el a deschis o fabrică de mezeluri.[iii]

În cărţile de adrese pentru oraşul Braşov, Friedrich Deubel apare menţionat prima dată în 1874, ca măcelar, având adresa în str. Învăţătorilor nr. 328 (azi str. Vlad Ţepeş) din cartierul Blumăna /Fleischhauer a) Deutsche, Deubel Friedrich, Blumenau 328.[iv]

În anul 1876 Deubel apare cu adresa cartierul Şchei nr. 1528/Vorstadt 1528, pe partea sudică a Ciocracului (azi str. Constantin Lacea) , unde a locuit până în 1878.[v]

În anul 1879 îl găsim locuind în Cetate, în str. Castelului nr. 205[vi], într-o casă aparţinând văduvei lui Christoph Seewald, unde a locuit până în anul 1883.

În anul 1880, Friedrich Deubel apare ca având un magazin de vânzare de mezeluri pe Târgul Peştelui (astăzi str. Apollonia Hirscher) la nr. 99 [Deubel Friedrich, Fleischhauer, Selchwarenverkaufsgeschäft, Fischmarkt 99][vii], iar mai târziu la nr. 98, chiar acolo unde se află astăzi Centrul Cultural Reduta.

Începând cu 1883, Friedrich Deubel nu mai apare ca măcelar, în schimb figurează ca având o „fabrică de mezeluri” [Deubel Friedrich, Selchwarenfabrik, 98 (205) – numărul din paranteză indică locuinţa].[viii]

În anul 1884 el figurează ca „producător de mezeluri”, având o nouă adresă a locuinţei, anume, strada Castelului nr. 283 [Deubel Friedr., Selchwarenerzeuger, Theatergasse 98 (283)] [ix], proprietatea văduvei Rosine Bömches.

Din 1890 Friedrich Deubel devine proprietarul casei din str. Castelului nr. 283, al cărui număr este schimbat în acelaşi an (odată cu noua numerotare a caselor în cadrul străzilor) în nr. 83. Deubel locuieşte însă în altă casă, str. Castelului nr. 59.[x] Tot în 1890 Friedrich Deubel a construit, în locul casei vechi cu parter, o clădire modernă cu etaj la colţul străzii Castelului cu strada Genunchiului, care se păstrează şi în prezent.[xi] Abia în anul 1898 Deubel figurează ca locuind din nou în casa din str. Castelului nr. 83.[xii]

Începând din anul 1902 prăvălia de mezeluri a lui Friedrich Deubel se află în strada Hirscher la nr. 15, până în anul 1916 inclusiv.

În noua carte de adrese pentru Braşov, publicată în anul 1927, Frierdich Deubel apare – la vârsta de 82 de ani – încă fiind producător de mezeluri, locuind în strada Castelului nr. 83, dar având două magazine, unul în strada Poarta Şchei nr. 1, altul pe str. Michael Weiss nr. 5 [Deubel Friedrich, Selchwaren-Erzeuger, Burggasse 83m Geschäft: Waisenhausgasse 1 und Michael Weiß Gasse 5].[xiii]

Încă din timpul şcolii, profesorul său de ştiinţe naturale Josef Meschendörfer[xiv] (1832-1919) l-a îndemnat pe tânărul Deubel să colecţioneze lucruri din natură.

Din cauza unei boli de stomac i se indicase medical petrecerea de mult timp în aer liber, iar în plimbările şi excursiile în jurul Braşovului a strâns diferite specii de animale, dar în primul rând nevertebraţii gândaci. Îndemnul spre această preocupare i-a fost dat în anul 1876, în timpul unei cure balneare la Pistyan (în Slovacia de azi), de entomologul Max von Hopfgarten din Viena, care l-a iniţiat pe Deubel în colecţionarea de tip ştiinţific şi în modalitatea de preparare a mostrelor de gândaci.

Mai târziu, Deubel a intrat în legătură cu Ludwig Ganglbauer[xv] (1856-1912), directorul Muzeului de Ştiinţe Naturale din Viena, şi cu Karl Holdhaus (1883-1975), custodele aceluiaşi muzeu. Cu ambii a colaborat timp de decenii în domeniul cercetării entomologice. Rezultatele acestei colaborări au fost publicate, în anul 1910, în volumul Cercetări despre zoografia Carpaţilor, în care volum Deubel a prezentat coleopterele din Ciucaş, Postăvarul, Munţii Bucegi, Piatra Craiului, Munţii Făgăraş (Bâlea-lac, Negoiul), Parâng, Retezat şi din Munţii Rodnei[xvi].

Deubel a mai avut şi alte legături ştiinţifice, de exemplu cu naturalistul Dr. Karl Petri (1852-1932) din Sighişoara, autorul unei sinteze asupra faunei gândacilor din Transilvania, apărută în anul 1911.[xvii]

Mai târziu, Deubel a publicat mai multe completări şi corectări la această sinteză.[xviii]

Colecţia de gândaci a lui Friedrich Deubel a fost accesibilă tot timpul, atât pentru specialişti, cât şi pentru un cerc mai larg de interesaţi. În ghidul Braşovului din anul 1886 putem deja citi: „Cine se interesează pentru gândaci, să se prezinte în magazinul fabricantului de mezeluri Friedrich Deubel din clădirea Teatrului, care este cu plăcere dispus să arate colecţia sa bogată şi frumos aranjată de gândaci”[xix].

Colecţia de gândaci a fost expusă şi prezentată şi cu prilejul unor manifestări ştiinţifice, cum a fost adunarea itinerantă a Asociaţiei medicilor şi naturaliştilor maghiari din anul 1892[xx], sau cu prilejul sărbătoririi a 400 de ani de la naşterea marelui umanist şi reformator sas Johannes Honterus, în anul 1898, în cadrul expoziţiei organizate de Societatea Carpatină Transilvană[xxi].

În 1898 Friedrich Deubel a donat şcolilor evanghelice din Braşov – în primul rând Liceului Honterus – o colecţie de gândaci în treizeci de vitrine, conţinând 12.528 de exemplare de gândaci.[xxii]

Din bogata sa colecţie Deubel a trimis dublete la muzeele de ştiinţe naturale din Sibiu, Budapesta, Viena şi Frankfurt am Main.[xxiii]

În anul 1908, Friedrich Deubel a fost unul dintre membrii fondatori ai Muzeului Săsesc al Ţării Bârsei, căruia i-a dat colecţia sa de gândaci mai întâi pentru expunere, iar apoi i-a donat-o, obligându-se să o îngrijească până la moartea sa.

După 1948, cea mai mare parte a colecţiei lui Friedrich Deubel a fost preluată de Institutul de Silvicultură (în circa 60 de vitrine), păstrată ulterior în muzeul zoologic al Facultăţii de Silvicultură, însă fără să fie menţionat numele colecţionarului.[xxiv]

Bilanţul activităţii sale ştiinţifice de peste o jumătate de secol este descoperirea a 41 de specii noi, dintre care 31 de gândaci, 4 miriapozi, 3 melci, 2 specii de viespi şi o specie de fluturi (care îi poartă numele).

În anul 1925 aniversarea de 80 de ani a lui Friedrich Deubel a fost o adevărată sărbătoare pentru comunitatea săsească braşoveană.

Încă în anul 1932, la vârsta de peste 87 de ani, el a urcat în Muntele Postăvarul, fără maşină şi fără teleferic!

Friedrich Deubel a murit la Braşov, la 9 ianuarie 1933.[xxv]

Pentru meritele sale în explorarea Carpaţilor şi drept recunoştinţă pentru promovarea turismului în împrejurimile Braşovului, drumul montan de la Diham la Bucşoi a primit încă din anul 1897 numele lui Deubel.[xxvi] Iar după moartea lui, şi cabana Mălăieşti a Societăţii Carpatine Transilvane i-a primit numele.[xxvii]

După 1990, o fundaţie „Friedrich Deubel” s-a preocupat de pozarea marcajelor turistice în munţii din împrejurimile Braşovului.

În arhiva Muzeului „Casa Mureşenilor” s-au păstrat 50 de documente din corespondenţa ştiinţifică a lui Friedrich Deubel. Cele mai multe provin de la Karl Holdhaus (12 piese din perioada 1902-1913); urmează cele de la Ludwig Ganglhofer (7 piese din anii 1892-1901), Karl Petri (6 piese din anii 1892-1910), Ludwig Bach (5 piese din anii 1909-1915) şi Méhely Lajos (2 piese 1904-1905). Corespondenţa lui Deubel demonstrează legăturile sale ştiinţifice cu Austria, Germania, Ungaria şi Elveţia.

Din cele relatate mai sus, rezultă pe scurt biografia unui braşovean foarte merituos, care, dintr-un amator, a devenit unul din specialiştii entomologi recunoscuţi pe plan european.

Der Kronstädter Käferforscher Friedrich Deubel (1845-1933)

Zusammenfassung

Die Arbeit bringt Angaben über das Leben und Wirken des verdienstvollen Kronstädter Entomologen Friedrich Deubel (13. Januar 1845 – 9. Januar 1933). Anlaß für diese Arbeit war die Verzeichnung von 50 Schriftstücken aus dem Nachlaß dieses Forschers, die aus den Beständen des früheren Burzenländer Sächsischen Museums in das Archiv des Gedenkmuseums der Familie Muresianu in Kronstadt gelangt sind.
Es wird zuerst die Berufslaufbahn von Friedrich Deubel als Fleischhauer und Selchwarenerzeuger vorgestellt, danach seine wissenschaftliche Tätigkeit und seine Verdienste um die Erforschung der Käferfauna Siebenbürgens, sowie seine Beziehungen zu anderen Fachwissenschaftlern vor allem aus Siebenbürgen und aus Österreich.

Das Ergebnis seiner Forschungen ist die Entdeckung von 41 neuen Arten, davon 31 Käfer, vier Tausendfüßler, drei Schnecken, zwei Wespenarten und eine Schmetterlingsart, die alle seinen Namen tragen. Seine große Käfersammlung schenkte Friedrich Deubel dem Burzenländer Sächsischen Museum, dessen Mitbegründer er im Jahre 1908 war. Ebenso schenkte er reiche Käferkollektionen den Kronstädter Schulen und belieferte auch die Naturwissenschaftlichen Museen in Hermannstadt, Budapest, Wien und Frankfurt am Main aus seinen Sammlungen.

autor: Gernot NUSSBÄCHER

---

[i] Ilie Moruş (coord.), Cărturari braşoveni (Sec. XV – XX), Braşov, 1977.

[ii] Cf. Dr. Erich Jekelius, Jahrbuch des Burzenländer Sächsischen Museums, Braşov, 1925, I, pp. 13-15; [Erhard Antoni], Friedrich Deubel †, ein Kronstädter Sammler, în „Kronstädter Zeitung”, anul 97, nr. 85/13 aprilie şi 86/14 aprilie 1933; Hermann A. Hienz, Schriftsteller-Lexikon der Siebenbürger Deutschen, Köln-Weimar-Wien, 1998, VI, pp. 5-7 (cu bibliografie).

[iii] Hermann A. Hienz, op. cit., p. 5.

[iv] Adressen-Buch der Stadt Kronstadt, Braşov, 1874, XXVI, p. 45.

[v] Ibidem, Braşov, 1876, XXVIII, alfab. p. 5.

[vi] Ibidem, Braşov, 1879, XXX, alfab. p. 6.

[vii] Ibidem, Braşov, 1880, XXXII (sic), alfab. p. 6.

[viii] Ibidem, Braşov, 1883, XXXV, alfab. p. 7.

[ix] Ibidem, Braşov, 1884, XXXVI, alfab. p. 6.

[x] Ibidem, Braşov, 1890, LII (sic), alfab. p. ?

[xi] Dr. Eduard Gusbeth, Das Sanitätswesen in Kronstadt im Jahre 1890, Siebenter Bericht, Braşov, 1891, p. 49.

[xii] Adressen-Buch…, Braşov, 1898, 60 (sic), alfab. p. 16.

[xiii] Neues Kronstädter Adressbuch, Braşov, 1927, p. 62.

[xiv] Friedrich Schuller, Schriftsteller-Lexikon der Siebenbürger Deutschen, Sibiu, 1902, IV, pp.288-289; Hermann A. Hienz, op. cit., Köln-Weimar-Wien, 2004, IX, p. 96.

[xv] Eva Obermayer-Marnach (ed.), Österreichisches Biographisches Lexikon, 1957, 1. Band (A-Glä), Graz-Köln, p. 401 (pentru această informaţie mulţumesc frumos colegei Agnes Bálint).

[xvi] Friedrich Deubel, Die Coleopterenfauna des Csukás, Schuler, Bucsecs, Königstein, Bulea-Sees, Negoi, Paring, Retyezat und des Rodnaer Gebirges, în Karl Holdhaus, Friedrich Deubel, Untersuchungen über die Zoographie der Karpaten, Viena, 1910, pp. 126-200.

[xvii] Hermann A. Hienz, op. cit., vol. IX, pp. 373-376.

[xviii] Friedrich Deubel, Ergänzungen und Berichtigungen zu Dr. Karl Petri Siebenbürgens Käferfauna, în Jahrbuch des Burzenländer Sächsischen Museums, Braşov, 1925, I, pp. 67-95.

[xix] Josef W. Filtsch, Die Stadt Kronstadt und deren Umgebung, Viena, 1886, pp. 37-38.

[xx] Dr. Eduard Gusbeth, Das Gesundheitswesen in Kronstadt im Jahre 1892. Neunter Jahresbericht, Braşov, 1893, p. 85.

[xxi] Idem, Das Gesundheitswesen in Kronstadt in den jahren 1897 und 1898. Zwölfter Bericht, Braşov, 1899, pp. 120 şi 122; Josef Schuller, Kronstadt. Neuer illustrierter Führer durch die Stadt und deren Umgebung, Braşov 1898, p. 67.

[xxii] Eduard Gusbeth, Das Gesundheitswesen … 1897 und 1898, p. 91.

[xxiii] Hermann A. Hienz, op. cit., vol. VI, p. 5.

[xxiv] Heinz Heltmann, Friedrich Deubel – ein siebenbürgischer Heimatforscher, în “Karpatenrundschau”, 3 (14), nr. 9, 10 ianuarie 1970.

[xxv] “Kronstädter Zeitung“, anul 97, nr. 8, 11 ianuarie 1933 (anunţul morţii); J(ulius) T(eutsch), Friedrich Deubel sen. † (necrolog), în „Kronstädter Zeitung“, anul 97, nr. 10, 13 ianuarie 1933, p. 5; Erich Jekelius, Unsere Toten, în “Mitteilungen des Burzenländer Sächsischen Museums”, Braşov, 1937, II, p. 122; Erhard Antoni, Friedrich Deubel, ein Kronstädter Sammler, Braşov, 1933, 16 p.

[xxvi] Dr. Eduard Gusbeth, Das Gesundheitswesen…1897 und 1898, p. 119 şi 161.

[xxvii] Heinz Heltmann, loc. cit.