NEBUNUL

(teatru-fragment)

de Eugen Făt

(Baia Mare)

Personaje: Nebunul 1:Femeie; Nebunul 2:Geniu; Nebunul 3:Botezătorul; Nebunul 4:Dictatorul; Nebunul 5:Nebunul.

O cameră simplă, cu o masă rotundă-n mijloc, în fiecare colţ al camerei câte un personaj pe scaun, cu spatele la masa din centrul camerei, cu privirea orientată înainte. Deasupra o inscripţie pe care scrie “Azil de Nebuni”. În sală e întuneric. Încet începe să se lumineze scena (luna vine de la o lumînare pe care o aduce un personaj). Personajul se opreşte cu lumînarea lîngă masă, în mijlocul camerei).

Nebunul 3(Botezătorul):-Cine este lumina?/Nebunul 5 cel cu lumânarea): -Cel nebun.

Stinge lumînarea. Pe scenă se aprind încet luminile)./Botezătorul: -Cine?/ (Nebunul 1, Femeia, se întoarce cu privirea spre centru bucuros)/Femeia: -Raskolnikov! E Raskolnikov!/ (Nebunul 4, Dictatorul se întoarce spre Femeie)/Dictatorul(Tăios):-S-a mai spus!/(Femeia se întoarce în poziţia iniţială tristă. Linişte)/(Botezătorul se ridică de pe scaun şi merge spre Nebunul din mijlocul scenei). /Botezătorul: -Încântat, încântat… (îi strînge mîna). Şi ocupaţia?/(Femeia se întoarce din nou bucuros spre centru)/Femeia: -Omoară!Ucide!Sfinţii şi imbecilii noştri!(rîde)/(Tăcere. Femeia se întoarce înapoi în poziţia iniţială foarte serios)./Nebunul: -Duc o viaţă desăvârşită şi măreaţă!/Botezătorul bucuros: -Evident, evident… Eu! Sînt cel Botezat!(cu o notă explicativă)Botezătorul!Marele ateu iubitor a lui Dumnezeu! Geniul se ridică de pe scaun, se îndreaptă spre Nebun şi începe să se învârtă în jurul lui)./Geniul: -Este Genial să naşti suflete!(cu o satisfacţie în glas). Sînt genial, nu?/cerînd aprobarea Nebunului)/(Geniu începe să rîdă şi pleacă înapoi spre scaunul său spunând):/ Geniul:-Suflete mari(pauză) suflete mici, (pauză, şi cu o voce şi mai înceată) suflete mici(se aşează pe scaun) suflete mari./(Femeia se ridică de pe scaun şi merge cu mîna întinsă spre Nebun. Femeia rostind cu pasiune):/Femeia: -Raskolnikov!/Dictatorul:-S-a mai spus!… V-am spus că s-a mai spus!(cu o voce înceată)Dostoievski, parcă!/Femeia(vădit iritat): -Eu… sînt Femeia! Nebunul(cu veneraţie): -Aa!…Femeia!(pauză; ca o trezire din vis)Care din ele? (cu curiozitate în glas)./(Femeia, bucuros):/Femeia:-Femeia tuturor!/Nebunul(desgustat):-Rahat!/(Femeia se întoarse înapoi la scaunul lui vădit supărat, repetând): /Femeia:-De nimic, evident!/(Dictatorul se ridică de pe scaun, şi se îndreaptă spre centru cu o mînă băgată-n reverul hainei iar cealaltă mînă la spate. Ca şi Napoleon)./Dictatorul:-Eu sînt Dictatul!Sînt cel ce sînt!/Nebunul:-Eşti. Uitaţi-vă(îl dă pe Dictator ca şi exemplu).Unul care este!/Dictatorul:-Tronul!/Botezătorul se uită îngrjorat după scaunul Dictatorului, îl vede, se duce, îl ia, şi-l pune lîngă masă)/Dictatorul(nemulţumit):-Am spus Tron!Nu scaun!/(Botezătorul ia scaunul, îl pune pe masă şi începe să şteargă cu mîneca hainei, piciorul scaunului. Dictatorul se uită la scaun şi apoi se uită la Botezător, se uită din nou la scaunul de pe masă iar apoi se uită fix jos în faţa mesei. Botezătorul are o figură care aşteaptă un nou ordin. Dictatorul se uită la Botezător iar apoi se uită din nou fix jos în faţa mesei. Botezătorul înţelege aluzia şi dă să se plece, dar este oprit de Femeie care spune:/Femeia:-Stai!(se ridică de pe scaun şi merge-n centru)/Femeia:-Onoarea(cu veneraţie) aparţine întotdeauna Femeii!/(Se apleacă în patru labe în faţa mesei. Dictatorul se urcă cu un picior pe el, iar apoi pe scaunul de pe masă. Femeia merge în patru labe pînă la scaunul lui şi se aşează pe el.Acum toţi sînt pe scaunele lor în afară de Dictator şi Nebun.)/Dictatorul:-Disciplina(îşi întinde mîna dreaptă înainte şi se uită la degete)Mama Înţelepciunii!(hotărât)/(Dictatorul îşi întoarce capul spre Geniu)/Dictatorul: -Iată ce nu s-a zis!(apăsat)/(Ceilalţi îşi iau scaunele şi se pun în dreapta şi-n stânga mesei pe care sta dictatorul, în următoarea ordine: Geniul şi Botezătorul în stânga mesei, iar Femeia în dreapta. Dictatorul către Nebun):/Dictatorul:-Pofteşte, pofteşte la masa noastră!/(Dictatorul puşcând din degete)/Dictatorul:-Scaun pentru –Cel Nebun!(cu o voce lejeră)./Botezătorul se ridică de pe scaun ca şi ars, se uită-n jurul său îngrijorat şi porneşte în culise după un scaun. Peste cîteva clipe se întoarse cu scaunul şi-l aşează lîngă Femeie, care începe să zâmbească ruşinos. Nebunul se ridică încet şi obosit şi se aşează pe scaun. Dictatorul se uită-n dreapta apoi în stânga, se aşează apoi cu spatele de spătarul scaunului spunînd):/Dictatorul:-În acest loc(calm şi liniştit), în acest moment, (puţin mai apăsat) omenirea sîntem noi, cei 5, fie că ne place, fie că nu./Se uită din nou în dreapta, şi-n stânga, la oamenii de lîngă el)./Dictatorul:-Să… profităm de ea înainte de a fi prea tîrziu. Să… reprezentăm cu demnitate(apasă pe cuvântul “cu demnitate”)Stirpea în care ne-a vîrît fericirea./Botezătorul(mirat):-Fericirea?/Femeia(bucuroasă, cu privirea la Nebun, care este cu capul în jos):-Da!(ca o dovadă)Fericirea!/Dictatorul:-S-a mai spus ceva?/Geniul(puţin jenat):-Fericirea(pauză), domnule!(Dictatorul se ridică de pe scaun, şi rămîne-n picioare. Începe cu o voce autoritară): /Dictatorul:-Îmi asum acest regat(arată cu mîna spre spectatorii din sală), unde posibili sîntem noi, iar imposibilul e rege. (pauză)Destinul nu e înţeles, şi de aceea m-am făcut Destin(pauză). Am luat un chip stupid (ca o explicaţie) de Zeu, (încet şi indiferent) sau Dictator! (Nebunul se ridică de pe scaun şi începe să se învărtă în jurul scaunelor şi a mesei, cu mîinile la spate. Începe să rîdă dintr-o dată. Ajunge în faţa Dictatorului): /Nebunul:-Ha!Ha!Ha!…şi chiar crezi că poţi distruge totul?/(se depărtează de Dictator spunînd): Nebunul:-Ai vorbit de… fericire?(Răde şi merge mai departe, ajungînd în spatele Femeii, la care se uită cu scîrbă):/Nebunul(cu privirea la Femeie):-Lumea asta, aşa cum este ea, nu este suportabilă. (Începe să-şi pună mîinile în jurul gîtului la Femeie):/Nebunul:-Am nevoie de ceva dement, care să oprească lumea asta!(Începe să o strângă pe femeie din ce în ce mai tare de gît, începe dintr-o dată să rîdă, şi-o aruncă pe femeie jos de pe scaun. Femeia se freacă cu o mînă pe gît, spunîndu-i duios):/Femeia:-Raskolnikov!Dragul meu Raskolnikov!(zîmbind)Te-ai întors?/(Nebunul se apropie de Dictator ajungînd în dreapta lui): /Nebunul:-De ce m-am născut, dacă nu pentru totdeauna?/(Dictatorul se aşează încet pe scaun, cu mîinile pe braţele scaunului)./Dictatorul:-La fiecare generaţie(apăsat), trebuie să existe o jertfă şi un jertfelnic. (zîmbind) O jertfă perpetuă. /Nebunul(rece):-Infernul… sînt ceilalţi!/(fond muzical)//Dictatorul, zîmbind): /Dictatorul.-Am găsit destui oameni care să mă urmeze pentru un motiv…/(Se ridică de pe scaun Geniul şi se pune în genunchi în faţa masei dictatorului)./Geniul:-Da. Măria ta!/Dictatorul:-…şi nu pentru un altul!/(Geniul ia mîna Dictatorului, şi se apleacă-n patru labe ţinîndu-l în continuare pe Dictator de mînă. Dictatorul coboară jos, călcând pe Geniu):/Dictatorul:-Vezi dragul meu (îl ia pe Nebun de după umeri)… acesta e rodul creaţiei: a respinge şi dispreţui… (pauză) Îl vezi (arată cu mîna spre Geniu care e în continuare pe jos) cum şi-ar da seama că e genial, dacă n-ar fi călcat în picioare? )Geniu vine-n patru labe în faţa Dictatorului)/Geniul:-Da, Măria ta!/(Dictatorul ridică cu o mînă capul Geniului şi se uită la el)/Dictatorul:-Toţi sîntem călăi în căutare de victime!/(Pe scenă apare un Doctor cu un registru în mînă)/Dictatorul(zîmbind şi mirat):-Aţi… venit?/Doctorul:-Cum?Mă mai recunoaşteţi?/Femeia(cu ură):-E tărfa!Tărfa lui Raskolnikov!/Dictatorul: Vai!cum poţi vorbi aşa?Ea este!/Botezătorul(repede)-Să o pedepsim! Să o pedepsim!! Să o pedepsim!/Dictatorul;-Da… o vom pedepsi… să fie regulată timp de trei zile. În fiecare după-amiază de…/(se uită la Nebun. Femeia începe să zîmbească. Botezătorul înghite-n sec)/Botezătorul:-Da… Măria ta!?/Dictatorul:-Bravo!/(Botezătorul începe să rîdă prosteşte)/Doctorul:-Domnule…/Dictatorul(se întoarce dintr-o dată către Doctor):-Vrei să-l omori pe împărat?!Aaaa… ştiam eu că vrei să-l omori pe împărat (cu un ton foarte sigur). Nu contează…nu contează… Fiul meu va fi numit în curînd generalul armatei care va cuceri noul regat.(pauză)/(Dictatorul cu un ton foarte îngrijorat şi serios):/Dictatorul:-Nu-mi plac mîinile cu care vrei să-l ucizi/se uită-n ochii Doctorului). Sînt prea umede /(explicativ). Am să le iau eu… (rîde)/Doctorul (entuziasmat):-Vă admir foarte mult… chiar foarte mult!Sînteţi cei mai inteligenţi nebuni din ospiciu!Aveţi nişte gusturi deosebit de alese!Sînteţi ca nişte nebuni normali!(rîde)/Dictatorul(se uită-n jurul lui, mirat):-Unde sînt nebunii!(pauză)Nu există nebuni!/nervos)Caută-ţi nebunii în altă partre!aici unul singur e Nebun(pauză) şi toţi sînt singuri!(zîmbeşte)/Dictatorul(plimbîndu-se prin cameră, cu aer înţelept): -Atunci(pauză) spune Nebunule fabula despre Rege!/(Nebunul stînd jos cu capul plecat, începe încet):/Nebunul:-E noapte… (pauză; Nebunul în aceiaşi poziţie). Omul aşteaptă să-l ucidă pe Rege…(pauză)Regele, (apăsat pe cuvîntul “Regele”)… tot n-a venit (cu o voce mai scăzută),(pauză)Omul se duce la bordel.(se uită la Dictator iar apoi la Femeie). O femeie rămîne însărcinată.(pauză. Nebunul îşi ridică privirea şi răsuflă uşurat). Omul… aştepta… şi dormea prost… aşa cum dorm cei care aşteaptă. Atunci Omul a început să spună o rugăciune… aşa cum o spun..,. toţi care aşteaptă…(pauză şi revoltat):/Nebunul(se ridică în genunchi şi începe încet):-Tatăl… nostru…(îşi ridică capul spre cer)care ne eşti în ceruri… (coboară încet capul jos)sfinţească-se…numele Tău; (îşi întoarce capul spre dreapta),(apăsat)VIE… (cu o voce mai scăzută) împărăţia Ta;(îşi întoarce brusc capul spre stînga, şi începe cu o voce foarte ridicată, aproape plîngînd) facă-se, voia TA!!!(Ridică încet ambele braţe spre cer, împreună cu capul)Pîinea noastră… (urmează un ton ca o explicaţie)cea de toate zilele(un ton ca o rugăminte)Dă-ne-o… (cu voce înceată)astăzi, nouă(se apleacă dintr-o dată cu capul în pământ)Şi iartă Nouă… greşelile noastre(îşi ridică capul de jos, şi începe cu îndîrjire) precum iertăm şi Noi… (mai încet) greşiţilor noştri. (Ridică din nou capul spre cer şi începe ca o ameninţare) şi nu ne duce pe noi… în ispită(la cuvîntul “în ispită” îşi lasă capul în jos şi priveşte în stînga)… ci ne izbăveşte de cel rău!!(pauză) Amin!/Nebunul(rîzînd în hohote):-Ce bine şi ce frumos e să crezi. Credinţa ne scapă adesea… de cele mai grozave ispite!Dar Omul… (se uită înainte)dorea în continuare să-l ucidă pe… (cu un ton ce denotă ceva normal): Renunţă la Dumnezeire pentru un Dumnezeu. (rîde)… Omul… trebuie să devină exact ceea ce este. Cerul(se uită-n sus)nu poate fi tulburat de nimeni… şi de nimic. (Rosteşte brusc şi tare): Morală./Cine este eroul?/(linişte)/Nebunul:-Hm?(se duce lîngă Dictator)Hm(Dictatorul rîde) (se duce lîngă Doctor)Hm?(Doctorul se uită la el ca un imbecil şi ridică din umeri. Nebunul se depărtează de Doctor desgustat): Copilul ce se va naşte… este eroul!/(Doctorul după un moment d egîndire)/Doctorul:-Minunat, minunat… (aplaudă din palme şi începe să rîdă)(dintr-o dată serios şi rostind accentuat). De-a dreptul, Minunat!/(Toţi ceilalţi rămîn serioşi, şi-şi întorc privirile spre Doctor care se simte şi devine dintr-o dată serios)/-Doctorul:-Întrebările!/(Nebunii îşi iau fiecare scaunul şi s e aşează-n semicerc. Nebunul rămîne de-o parte în afară, cu spatele la semicerc. Nebunul stă pe jos. Doctorul vine în mijlocul semicercului)/Doctorul(îşi scoate chestionarul):-Prima întrebare… Ştiţi unde sînteţi(Geniu:-Cum?-… Iarăşi?/Dictatorul(tăios).-V-am spus că s-a mai spus! …(linişte)… Ieri, Botezătorul… parcă./(Dictatorul rîzînd brusc, ridicînd mîinile-n sus şi uitîndu-se la Doctor)/Dictatorul.- Cum sîntem?… Nu sîntem… Ci sînt!/(Dictatorul se ridică-n picioare, îşi bagă dreapta la reverul hainei, iar mîna stîngă o ridică-n sus)/Dictatorul:-Sînt cel ce sînt, domnilor!… Sînt cel ce sînt!… Sînt(încet şi coborînd mîna stîngă jos!)(Se pune trist şi dezamăgit pe scaun, Doctorul scrie)/ Doctorul.-Ce faceţi aici?/Botezătorul:-Aici?… (arată cu degetul în jos şi apasă pe fiecare cuvînt) AICI?(rîde ca şi cum i s-ar părea ceva normal) Aici… nimic!… Dar absolut nimic! Facem… acolo (arată cu degetul în sus) sau acolo (arată cu degetul în jos)/ Doctorul (către Femeie):-Ocupaţia?/(Femeia tace)/Doctorul:-Ocu… /(Femeia-i pune mîna pe registru)/Femeia:- Cine mişcă acolo sus?… Nu cumva e cel care m-a violat ieri noapte? (Se aruncă-n genunchi în faţa Doctorului). Vă rog în genunchi (aproape plîngînd; îl prinde cu mîinile de picioare pe Doctor)vă rog în genunchi… dacă ştiţi cumva care este, unde-l pot găsi… daţi-mi ştire! (Devine brusc serios)Ori poate e ascuns printre voi?/(Botezătorul începe să rîdă ruşinat)/Femeia:-Ce vă uitaţi aşa la mine şi rîdeţi?… Va să zică şi voi sînteţi părtaşi la viol! (se ridică dintr-o dată şi fuge spre culise strigînd)Repede, repede poliţia, străjile, judecătorii şi călăii! (Se întoarce înapoi şi se aruncă jos în faţa semicercului format de nebuni)/Femeia:-Spînzuraţi-mi-i pe toţi! (pauză)Iar dacă nu-l găsiţi, spînzuraţi-mă şi pe mine!/ Dictatorul.- Vai ce ruşine! Vai ce ruşine! (către Doctor):nu-l băgaţi în seamă, domnule… o să-i treacă! (cu mîna stîngă la colţul drept al gurii) Ştiţi, domnule… e nou la noi!L-au adus luna trecută! (Lăsînd mîna jos de la gură) La locul lui! Exact la locul lui!/ (Botezătorul şi Geniul se ridică de pe scaune, îl prind de cîte o mînă şi-l pun înapoi pe scaun)/Doctorul(către Botezător):-Ocupaţia?/(Botezătorul se uită-n stănga şi-n dreapta, apoi se uită la Doctor ducîndu-şi mîinile la piept)/Botezătorul:-Eu?(zîmbind)… cum?(pauză şi trist)Credeam că vi s-a spus!… Sînt…cel puţin părinţii… sau la şcoală… Învăţătoarea!… Da… da… înţeleg… iertaţi-mă… iertaţi-mă…/Doctorul(scriind s eîndreaptă, către Geniu): -Ocupaţia?/Geniu.-Nu există… nu încă… -Trăiesc pe spinarea statului. Ştiţi, domnule, statul nostru, statul nostru… nu mă plîng…nu mă plîng… Am tot ce-mi trebuie: pantofi, haine… scaun…(se pune-n genunchi în faţa Dictatorului şi-i pupă mîna)/Geniu:- Ştiţi, el are grijă de noi… de noi toţi… ne dă… şi Femeia(se uită la Femeie). Fiecare o să avem Femeie./Geniul se tărăşte înapoi la scaunul lui şi se pune pe el). [EUGEN FĂT]