Intre Bine si Rau: Sistemul de Valori si Migratia Rural-Urban in Romania(II)

Un alt aspect interesant, pe care il consider si esential, este modul in care oamenii adopta [sau
interiorzeaza] valorile. Ca si in cazul opiniilor si multor preferinte, modul
principal de dobandire a valorilor este prin mediul social. Desi acestea pot
deveni intrinseci, nu exista dovezi care sa demonstreze ca valorile sunt
innascute. Chiar daca suna nihilist, valorile sunt constructe mintale
interiorizate in functie de relatiile sociale pe care le avem si de mediul in
care traim. De exemplu, daca o persoana traieste intr-un mediu in care hrana
este greu de obtinut, exista sanse mari sa adopte valori de tip materialist, existand
sanse mari ca acestea sa ramana prezente chiar si in cazul in care hrana devine
ulterior accesibila. Faptul ca nu exista valori innascute genereaza formarea,
in cadrul psihicului uman, a unor mecanisme de aparare existentiale:
managementul fricii si obiectivizarea sunt numai doua dintre acestea, avand
legatura cu ceea ce in psihologia motivationala este considerat a fi
principalul motivant comportamental – frica de moarte. Desi viata nu are un scop
predefinit, sensul acesteia este dat in mare parte de mediu [legile fizice, trecerea
timpului etc.], si de sistemul afectiv, care este principalul sistem
motivational atat pentru oameni, cat si pentru restul animalelor. In cazul
oamenilor, valorile intervin pentru a completa sensul vietii, acestea
formandu-se odata cu aparitia [treptata, bineinteles] a ultimei forme a
constiintei de sine acum cel putin 60,000 de ani[1] [Leary, 2007]. In prezent,
in cadrul sistemelor urbane, cladirile nu au in realitate nici o valoare, in
afara de cea pe care le-o dam noi, iar din punct de vedere psihologic pastrarea
cladirilor vechi este un mecanism de mentinere a legaturii cu trecutul si prin
urmare de mentinere a identitatii sociale si personale. Valorile contribuie la
sensul vietii.

 

Un alt subiect important legat de valori este natalitatea. Problemele natalitatii din Romania
pot fi grupate in trei clustere: factori economici; contraceptie; sistemul
valoric. In Europa si America, in ultimii 300 de ani valorile sociale legate de
cresterea copiilor sunt o urmare a unei doctrine de forma “responsabilitate
parentala” [Preston, 1986]. In primul rand, rata scazuta a natalitatii din tara
noastra este o urmare a eliminarii limitarilor politice: eliminarea decretului
antiavort. In al doilea rand, perioada de tranzitie din ultimii 20 de ani a
generat confuzii si incertitudini legate de propriul viitor, rezultand o
amanare sau eliminare a valorii copiilor [value of children – dorinta de a avea
si creste proprii copii]. Factorul economic nu afecteaza rata natalitatii decat
in anumite contexte, eventual: fiind prea saraci, oamenii nu mai vor copii;
insa opusul este demonstrat in tarile slab dezvoltate, unde natalitatea este
foarte mare. In cazul opus – tarile cu o economie bogata – au o natalitate
scazuta. In al treilea rand, aparitia individualismului si a valorilor
hedonic-egoiste ar putea contribui la absenta valorii copiilor din Romania. Pe
scurt, oamenii acorda mai mult timp propriilor interese [de ex. cariera]. In
acest ultim caz se observa o legatura puternica intre individualism, hedonism
si mediul de provenienta: cei care vin din mediul rural au mai multi copiii la
varste mai timpurii. Orientarile de viitor ale generatiilor tinere de a avea
sau nu o familie si copii sunt bazate pe valorile interiorizate, pe modelele
culturale pe care le percep si pe experientele pe care le-au avut. Chiar si
asa, problema natalitatii extrem de scazute din Romania ar putea fi data de schimbari
structurale, nu valorice [Rotariu, 2006].

 

Familia este legata de sentimentul de securitate [afectiva si materiala], insa valoarea “familie” ar
putea fi atribuita mai multor dimensiuni culturale, cum ar fi colectivismul. Cresterea
medie a varstei la care oamenii se casatoresc, celibatul, cresterea ratei
divortului, sau uniunile consensuale sunt fenomene sociale date, printre
altele, de schimbarea valorilor [mai ales in cazul femeilor]. Mai concret,
libertatea sexuala, cariera si drepturile egale conduc la o filozofie de viata
care nu include casatoria si copiii printre prioritati.

 

Miscarea sociala “free love” din anii ’60-’70 a respins controlul impus indirect de catre stat si
biserica prin casatorie, free love fiind o filozofie de tip individualist si
nonconformist. Desi este legat de anarhism, free love este un concept ale carui
valori [de ex. libertatea, relatiile sociale deschise si lipsa ierarhiilor,
hedonismul etc.] sunt prezente in postmodernism. Cu toate ca miscarile
contraculturale, cum ar fi cele hippie, nu au avut o importanta mare in
Romania, valorile romanilor incep sa mearga treptat in directia postmodernista.
Dupa cum afirma Robu [2008], modelul traditional al casatoriei si familiei este
in schimbare, desi reprezinta inca o minoritate: tinerii. Cu toate acestea,
atasamentul familial ramane o valoare importanta in Romania, desi cercetarile
indica o amplificare a independentei personale. Tot aici, valoarea familiei
ramane importanta, insa valoare casatoriei a scazut destul de mult pentru
romani [Voicu si Voicu, 2009].

 

 

LEGATURA VALORILOR CU DIMENSIUNILE CULTURALE

 

Autodirectionarea are o legatura indirecta cu afectivitatea, fiind o valoare legata mai degraba de o
dimensiune culturala importanta: individualismul [o dimensiune care variaza de
la individualism la colectivism]. Individualismul este un construct care
insumeaza diferentele fundamentale ale modului in care relatiile sociale sunt
formate si mentinute. In cadrul polului individualism, unitatea de baza este
individul, bunastarea acestuia fiind data de societate. La polul opus,
colectivismul are ca unitate de baza grupul – societatea exista, iar indivizii
sunt nevoiti sa se integreze pentru a supravietui. In acest sens, Oyserman si
Lee [2008] au efectuat o meta-analiza a gradului in care aceasta dimensiune culturala
influenteaza modul in care gandim: valorile, conceptul despre sine si stilul
cognitiv[2] sunt influentate de
individualism-colectivism in moduri diferite. Hofstende [2010] a estimat
Romania ca fiind o cultura colectivista, alaturi de Grecia, Bulgaria,
Portugalia, Japonia sau Turcia, in opozitie cu Belgia, Marea Britanie, sau
S.U.A.. In culturile individualiste, relatiile sociale sunt mai slabe si mai
rare, oamenii fiind preocupati doar de cei apropiati si de sine. Opusul –
colectivismul -, desi nu are un sens politic, este asociat cu valori ale
mediului social, in special conformismul, traditia, integrarea in grupuri
coezive, si familii extinse [copii, parinti, bunici].

 

Distanta fata de putere, o alta dimensiune culturala, este folosita in studiile lui Hofstende.
Aceasta reprezinta gradul in care indivizii cu putere putina dintr-o anumita
structura accepta si se asteapta ca puterea sa fie distribuita inegal – este o
inegalitate definita de cei cu rang inferior, nu de superiori. Conform
estimarilor facute de Hofstende [2010], Romania este o cultura in care distanta
fata de putere este foarte mare, stand alaturi de Rusia, Filipine sau
Guatemala.

 

Aceste doua scoruri, e langa faptul ca sunt doar estimari, sunt valabile pentru toata tara, insa
situatia reala este variabila regional si rural-urban. De exemplu, distanta
fata de putere este mai mare in regiunea de vest [Timis, Arad Caras-Severin si
Hunedoara], la fel ca si individualismul. Studii empirice indica faptul ca
estimarile lui Hofstende nu sunt exacte: distanta fata de putere este in
realitate mai mica [Luca, 2005]. Dupa cum afirma Gavreliuc [2011, 122-124],
Romania a deonstrat inca din anii ’90 un pattern cultural diferit fata de
tarile foste comuniste, acestea trecand printr-o perioada de colectivism impus
de conducere. Chiar si asa, individualismul romanesc este diferit de cel
american, de exemplu, fiind bazat pe valori egoiste si „impotriva
celorlalti”, iar competitia este lipsita de fair-play. Gavreliuc numeste
acest tip de individualism “autarhic”, fiind bazat pe imoralitate si pe lipsa
bunului colectiv. Modelul valoric si comportamental romanesc este diferit si de
cel al multor tari U.E., fiind bazat pe „supravietuire” si lipsa
increderii sociale, nu pe dezvoltarea colectiva.

 

Totodata, Romania are, conform estimarilor lui Hofstende, un scor scazut la dimensiunea
indulgenta-restrangere. Cultrile „indulgente” sunt mai deschise la
dorintele si sentimentele oamenilor, aici fiind prezente valori ca timpul
liber, relatii de convivialitate, sau sexualitatea deschisa, libera. Pe de alta
parte, culturile restrictive [Romania, Blgaria, China, Iran etc.] pun valoare
pe autocenzura si pe a nu profita de oportunitatile oferite de mediul in care
oamenii traiesc.

 

MIGRATIA INTERNA IN ROMANIA SI IN ALTE TARI

 

In Romania, urbanizarea masiva a constat, in mare parte, in expansiunea industriala si construirea de
noi locuinte accesibile. Migratia rural-urban si-a atins apogeul in perioada 1973-1982, dupa care a urmat un declin
accentuat. Inversul, migratia urban-rural a crescut de sase ori dupa anul 1982,
oprindu-se in 1989 si revenind dupa 1996. Anul 1997 este primul in care numarul
celor plecati de la sat este depasit de cei care vin in rural. Acest “refugiu”
este generat insa nu de dezvoltarea economica, ci de costurile ridicate ale
vietii in oras. Grupa de varsata este constanta in fiecare perioada de
migratie: tinerii. Cu toate acestea, cand este vorba de mirgarea din urban
catre rural, in special retromigrarea [intoarcerea la sat a celor care au
plecat], varsta medie este mai mare decat a celor din procesul migratoriu
invers [Petre, 2008]. Populatia rurala a scazut cu peste 1 milion de oameni in
perioada 1990-2009 ajungand la 9,6 mil., cauzele fiind scaderea natalitatii si
a feritilitatii, migratia externa masiva si imbatranirea populatiei [Mihalache,
2010] – si nu migrarea catre oras.

 

In decursul a 30 de ani [1960-1990] populatia urbana a Romaniei a crescut de la 32,1% la 55,3%. Aceasta
a insemnat o tranzitie de la simbolurile seculare la cele create artificial. De
exemplu, trecerea de la locuintele care au o istorie si insemnatate pentru
familie, fiind totodata individualizate si detaliate, la locuintete din bloc a
avut ca rezultat pierderea importantei si respectului locuintei. Un alt efect
este pierderea identitatii personale si sociale.

 

Procesul de migrare sat-oras are ca efect indepartarea de comnitatea stransa spefiica mediului
rural. Aceasta indepartere sociala rezulta in amplificarea libertaii
individuale si, mai ales, a anonimatului, care permite satisfacerea propriilor
nevoi si obiective in detrimentul celor impuse social. Densitatea mare din
mediul urban are ca efecte atat o variatie si complextate mai mare a structurii
sociale, cat si slabirea legaturilor dintre oameni, in special d.p.d.v. afectiv.
In prezent, orasele din Romania nu mai sunt dependente de migrantii veniti de
la sat, aceast fapt rezultand in tendinte de omogenizare a populatie urbane [pe
termen lung]. De asemenea, natalitatea din mediul urban este in scadere, desi
acest lucru depinde de categoria sociala. De exemplu, in Bucuresti natalitatea
cea mai mare este inregistrata in zonele cu populatii sarace, in special romi [de
ex. cartierul Ferentari]. Desi datorita comunicatiilor si a cailor de transport
satele romanesti sunt in schimbare, valorile rurale – munca, pamant, familie
etc. – nu sunt aceleasi ca in mediul urban – hedonism, consum, status etc.
[Pitulac, 2011, 149-156].

 

In oras, legaturile sociale sunt mult mai formale. Tot aici insa, cartierul poate fi considerat o
comunitate locala, desi multi locuitori nu se raporteaza la aceasta. Cartierul
este urmatorul prag social dupa familie si locuinta, fiind totodata, in cazul
Romaniei urbane, o zona sociala mixta [in cele mai multe cazuri]. Studii ale retelelor sociale au demonstrat ca oamenii
pot avea incredere unii in altii doar datorita faptului ca locuiesc in acelasi
cartier [Edney, 1976]. Chiar si asa, in cazul cartierelor mixte din tara
noastra nu este prezenta o situatie stabila a sistemului de valori,
proximitatea sau interesele comune ale locuitorilor nefiind factori neaparat
obligatorii in formarea unei comunitati stranse, unite. Un alt aspect important
este “comunitatea blocului”, care de obicei este una de tip inchis in cazul in
care este formata din oameni care provin din mediul rural, veniti mai ales in
perioada comunista. Emotiile specifice catre persoanele “venite din afara” [cei
care se muta in acel bloc] sunt cel mai probabil mania, dezgustul, sau frica
[in functie de context si grup]. Tapias si colegii [2007] considera ca aceste
emotii sunt activate atunci cand cei veniti din exterior sunt vazuti ca fiind o
amenintare, be baza unor evaluari “ancestrale” importante pentru evolutia
sociala umana: competitia pentru resurse, atacul, bolile, sau antipatia.

 

In alte tari, de exemplu in China, migratia rural-urban este mult mai vizibila si implica un numar mult
mai mare de oameni. In perioada 1985-1995, numarul total de migranti a fost de
50 de milioane, aceste mutari masive fiind pana la urma limitate in mod
institutional [Zhao, 1999]. In Malaezia, majoritatea migrantilor din rural isi
gasesc o locuinta la marginea oraselor sau in zonele noi de crestere [de ex.
cartierul Sungai Buloh, in Kuala Lumpur], devenind astfel locuitori urbani
[urban dwellers; Ahmad et al., 2009]. In cazul acestei tari, studiile indica
faptul ca acesti noi locuitori isi schimba modul de viata foarte repede,
adoptand valori urbane. Una dintre valori este toleranta, pe care Ahmad si
colegii o considera a fi un rezultat al locuirii in zone cu densitati foarte mari
ale populatiei, dar si cu o diversitate sociala mare.

IMIGRANTI
CARE ISI PARASESC SATUL [CHINA] [sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Migration_in_the_People%27s_Republic_of_China]

 

CARTIERUL
SUNGAI BULOH, IN VESTUL CAPITALEI MALAEZIEI

[sursa: Google Earth]

 

 

 

SCHIMBAREA STRUCTURII VALORICE IN MIGRATIA
RURAL-URBAN

 

In cazul Romaniei,
sistemul totalitar a functionat ca un factor de schimbare a vechiului sistem
valoric atat la sat, cat si la oras. Noua realitate a schimbat atitudinile si
comportamentele populatiei mai rapid sau mai incet, in functie de context. De
exemplu, amplasarea in acelasi bloc de locuinte a mai multor categorii sociale
poate avea ca efect [pe termen lung] omogenizarea sistemului valoric, printre
altele. Chiar si asa insa, ideologia comunista a avut succes doar partial in
modificarea valorilor [nu doar in cazul Romaniei], in special pentru persoanele
care erau deja nascute in mediul urban si au trait in “familii urbane”.

 

In migrarea de la sat
la oras, oamenii sufera de cele mai multe ori un soc cultural – o experienta
afectiva intensa generata de tulburarea identitatii si de schimbarea brusca a
mediului de viata. Din punct de verere afectiv, acest tip de soc poate da
nastere unor disfunctii precum depresia sau tulburarile de anxietate. Pentru a
se adapta in noul context, omul venit de la sat trebuie sa adopte noi valori si
sa renunte la altele vechi, insa aceasta schimbare nu se produce in anumite
contexte socio-politice. Cred ca migratia masiva din perioada comunista a avut
efecte psihologice diferite fata de cele din perioada precomunsim. Inainte de
regimul totalitar, taranii care se mutau in oras erau nevoiti sa se adapteze
intr-un mediu urban specific, populat cu oameni “pur urbani”. Insa in perioada
1960-1990 migratiile masive au generat un efect de ruralizare a oraselor pe
plan social, iar cei care veneau de la sat nu mai intrau intr-un mediu total urban.
Astfel, socul cultural nu a fost atat de mare, pentru ca cei veniti din
rural  erau inconjurati in mare parte de
persoane provenite din acelasi mediu. Problema nu consta in faptul ca cei din
rural au un alt mod de viata si o alta mentalitate, ci in faptul ca nu s-au
adaptat la mediul social urban, pentru ca acesta era fragmentat si slabit.
Echilibrul socio-psihologic urban a fost dereglat, iar efectele concrete ale
acstor migratii masive se vor vedea cel mai bine la a treia generatie a celor
proveniti din rural. Faptul ca in Romania valorile traditionale sunt inca
dominante este dat de doi factori: [1] aproape jumatate din populatia tarii
traieste in mediul rural si [2] milioanele de migranti in urban nu si-au
schimbat structura valorica pentru ca nu a fost necesar. Migrantii de la sat au
simtit un soc legat de confort [cum ar fi apa calda si prezenta baii in fiecare
apartament], nu neaparat un soc socio-cultural. Astfel, orasele din Romania
sunt caracterizate de un etnocentrism amplu: “Noi suntem mai buni decat
ceilalti”, indiferent de categoria sociala sau de mediul de provenienta. Cred
ca afectele dominante sunt dispretul si mania.

 

Pentru cei veniti din
mediul rural, noua realitate comunista impunea un proces de adaptare la
conditiile noi de munca, aici fiind, dupa cum considera Schwartz, impactul cel
mai mare supra valorilor. De exemplu, timpul capata brusc o alta importanta; la
sat, acesta nu este masurat si nici nu este atat de pretios precum in orase,
desi poate importanta timpului a fost “antrenata” indirect prin nevoia de
respectare a programului scolii satului. Acesta este unul din socurile
culturale pe care cei veniti de la sat il simt, lucru valabil si in migratiile
postcomuniste. Schwartz explica cele doua mecanisme de adaptare implicate in
socul cultural:

1. aclimatizarea:
   sporirea importantei valorilor usor de atins sau mentinut si scaderea, tot in
   cadrul ierarhiei valorice, a celor care sunt inhibate sau imposibil de
   indeplinit sau mentinut. De exemplu, gradul de libertate redus a avut ca efect
   diminuarea initiativei, creativitatii si a responsabilitatii.
2. Compensarea: amplificarea
   acelor nevoi care corespund valorii ce poate indepli o anumita nevoie. De
   exemplu, lipsurile financiare si nedreptatea sociala au ca efect sporirea
   importantei unor valori precum bogatia/bunastarea [valori materialiste] sau a
   ordinii sociale.

 

Procesul de schimbare a  structurii valorice este unul adaptiv si depinde de anumiti factori, precum
starea economica sau religia. De exemplu, adaptarea la economia de piata a fost
mai slaba in tarile predominant ortodoxe, in comparatie cu cele romano-catolice
[Polonia, Cehia, Ungaria] si au avut o rezistenta mai slaba la penetrarea
ideologie comuniste.

 

Frost si Frost [2000]
ofera datele unui studiu din care reiese faptul ca persoanele tinere [21-22
ani, in anul 2000] din Romania erau nemultumite de prezent. Mai concret,
generatia tanara era [si probabil inca este] revoltata impotriva puterii
actuale, incercand sa isi stabileasca singura idealurile si sa nu accepte
supunerea.

 

 

 

PREZENTA
UNOR OBICEIURI TRADITIONALE IN MEDIUL URBAN

 

 

 

In 1997, Schwartz si  Bardi au efectuat un studiu asupta valorilor si comunismului in Europa. Printre
altele, cei doi cercetatori afirma ca acest tip de ideologie faciliteaza
conformismul [disciplina, ordinea sociala etc.]. Aceste valori se pare ca sunt
in concordanta si cu doctrina ortodoxa. Acesta [religia] este un motiv primar
al faptului ca indoctrinarea totalitara a avut un succes mai mare in est decat
in vestul si centrul Europei. Cei mai multi migranti de la sat au adoptat acea
doctrina. Aici nu sunt prezente valori precum autonomia intelectuala sau
creativitatea, generand o lipsa generala a motivatiei de a “merge mai departe”,
a dezvoltarii: pe scurt, vointa a disparut treptat, oamenii traind, metaforic
vorbind, doar la prezent si bazanadu-se pe ce “face statul” pentru ei. Toate
acestea, combinate cu lipsa increderii in celalalt, au generat starea actuala a
mediului urban – supravietuire, “fiecare pentru el sau ea”. Mai mult, aceasta
lipsa a increderii interpersonale a dat nastere unei lipse sau diminuari a
deschiderii in relatiile sociale, in timp ce bizuirea pe normele si expectantele
date de stat au crescut. Aceasta reprezita, in perioada comunista, o forma de
repsonsabilizare fortata, astfel ca dupa 1990 aceste norme, impreuna cu
ierarhiile sociale, nu au mai avut aceeasi importanta. In prezent,
responsabilitatea este prezenta doar in cazul in care oamenii o adopta ca
valoare morala. Formarea valorilor noi din perioada comunista, care au generat
pasivitate si pierderea interesului, are legatura cu o expectanta valabila si
atunci, dar si acum: asigurarea de catre stat a unei slujbe sau a locuintei [in
general]. Aceasta expectanta este valabila mai ales pentru cei care au venit
din mediul rural. Insa cred ca aici intervine si doctrina ortodoxa intr-o
masura foarte mare. Speranta este un element foarte important in aceasta, insa are
ca efect de cele mai multe ori absenta unei implicari reale in propria viata.
Desi speranta este unul din stalpii afectivitatii umane, fiind o anticipare
pozitiva, genereaza si contribuie in acest caz la lipsa initiativei si a
efortului: persoana doar asteapta, insa nu face nimic concret pentru a isi
imbunatati viata proprie si a celor apropiati.

 

Pe de alta parte,  sistemul comunist roman a promovat mediocritatea, desi nu neaparat prin
doctrina egalitarista. Efortul si excelenta nu erau rasplatite, prin urmare
motivatia depasirii de sine a fost ucisa, situatie valabila si in prezent.
Acest lucru era valabil si pentru inovatie si ideile unice, care nu erau
promovate. Prin urmare, valorile autonomiei intelectuale, profesionale si
creatoare sunt aproape inexistente, mai ales in cazul populatiei provenite din
rural si a urmasilor acesteia.

 

Durkheim [1952]  considera ca un efect al migrarii rural-urban este slabirea valorilor
traditionale si a respectului interpersonal, prin alterarea constiintei
sociale/comune care este prezenta mai mult in mediul rural. Traind in noul
mediu urban, oamenii – in special tinerii – au tendinta sa fie afectati de
secularizare, tinand cont ca mediul satului este redus ca dimensiune si permite
astfel un control al normelor mult mai strict [in special al normelor
religioase]. Totodata, migrarea catre urban presupune eliminarea dependentei
fata de cei in varsta, rezultand o diminuare a respectului fata de acestia.
Autoriteta varstei – care tine de traditionalism – si seculizarea sunt puternic
afectate in cazul migrantilor tineri [pana in ~ 25 de ani], pentru ca la
aceasta varsta valorile, ca si alte fenomene mintale, nu sunt inca “cimentate”.

 

Revenind la religie,  Rusu [2003] a efectuat o cercetare in care a gasit faptul ca in Romania traditionalismul
religios este o valoare prezenta in populatiile tinere si batrane din mediul
rural, dar si in populatiile mature si batrane din mediul urban. Rusu ofera si
o explicatie posibila: populatia rurala in varsta a fost expusa mai putin
influentei seculizarii si represiunii comuniste a valorilor religioase. De
asemenea, Rusu a observat un model modernist al interactiunii varsta-rezidenta:
cea mai mare diferenta a fost gasita intre populatia tanara urbana si cea
batrana rurala [referitor la prezenta valorilor traditionale].

 

Romania este una din  cele mai religioase tari din Europa, procentul credinciosilor crescand de la
90% in 1990 la 98-99% in prezent. Cu toate acestea, credinta in Romania nu se
bazeaza pe institutiile sociale [Biserica]. Totodata, nu stiu in ce masura
aceasta crestere a procentului masoara credinta “adevarata”, nu superstitia. Trecand
printr-o perioada de tranzitie care genereaza anxietate, este posibil ca
aceasta “reintoarcere catre divinitate” sa fie doar un mecanism psihologic de
diminuare a incertitudinii viitorului care sa ofere speranta. In alta ordine de
idei, Romania anilor 1990 era una dintre cele mai intolerante tari din Europa:
intoleranta rasiala, etnica, religioasa, a orientarii sexuale atipice etc. In
perioada 1993-2005 aceasta intoleranta a scazut mai ales in mediul urban, insa
nu foarte mult [Voicu si Voicu, 2009].

 

Tara nostra se afla  intr-o faza de postmodernism demografic. Conform lui Muresan [2010], Romania se
afla in “cea de a doua tranzitie demografica”, insa este o transformare
diferita de ce s-a intamplat [sau inca se intampla] in tarile din vestul
Europei. Faptul ca Romania are una din cele mai scazute rate ale fertilitatii
din lume nu este un efect al schimbarilor valorice [Rotariu, 2006]. In ciuda
valorilor traditionale prezente in tara noastra, rata natalitatii a scazut din
cauza unor schimbari structurale. Casatoria este inca stabila, insa, ca si rata
nasterilor, este amanata. De asemenea, utilizarea metodelor contraceptive este
o practica inca rara in Romania.

 

autor: Razvan Alexandru BOAGIU

REFERINTE BIBLIOGRAFICE

 

1. Ahmad, Z., Ahmad,
   N., Abdullah, H. (2009). Urbanism, Space
   and Human Psychology: Value Change and Urbanization in Malaysia. European Journal of Social Sciences, 11
   (3), 464-470.
2. Biernat, M.
   (1989). Motives and Values to Achieve:
   Different Constructs with Different Effects. Journal of Personality, 57, 69-95.
3. Durkheim, É.
   (1952). Suicide: A Study in Sociology. London: Routledge &
   Kegan Paul.
4. Edney, J. J.
   (1976). Human Territoriality. Prohansky, H. M., Ittelson, W. H., Rivlin,
   L. G. (ed.), Environmental Psychology: People and Their Physical Settings.
   New York: Holt, Rinehart & Winston.
5. Ekman, P. (1994).
   Moods, Emotions, and Traits.
   Ekman, P., Davidson, R. (ed.), The Nature of Emotion: Fundamental Questions,
   15-19. New York: Oxford University Press.
6. Eyal, T.,
   Sagristano, M. D., Trope, Y., Liberman, N., Chaiken, S. (2009). When Vallues
   Matter: Expressing Values in Behavioral Intentions for the Near vs. Distant
   Future. Journal of Experimental Social Psychology, 45, 35-43.
7. Frost, K., Frost, C. (2000). Romanian
   and American Life Aspiration in Relation to Psychological Well-Being. Journal
   of Cross-Cultural Psychology, 31 (6), 726-751.
8. Gavreliuc, A.
   (2011). Psihologie Interculturala. Iasi: Polirom.
9. Hofstende, G.,
   Hofstende, G. J., Minkov, M. (2010). Cultures and Organiztions: Software
   for the Mind, ed. III. New York: McGraw-Hill.
10. Lazarus, R. S. (1991). Emotion and Adaptation. New York: Oxford University Press.
11. Leary, M. R. (2007). How the Self Became Involved
    in Affective Experience: Three Sources of Self-Reflective Emotions. Tracy,
    In J. L., Robins, R. W., Tangney, J. P. (ed.), The Self-Conscious Emotions:
    Theory and Research, 38-52. New York: Guilford.
12. Lipset, S. M., Rokkan, S. (1967). Cleavage
    Structures, Party Systems and Voter Alignments. In Lipset, S. M., Rokkan,
    S. (ed.), Party Systems and Voter Alignments: Cross-National Perspectives,
    1-64. New York: Free Press.
13. Luca, A. (2005). Where Do We Stand? A Study on
    the Position of Romania on Hofstende’s Cultural Dimensions.
    www.mentality.ro
14. Mihalache, F. F. (2010). Schimbarea Profilului
    Demografic si Ocupational al Populatiei Rural: 1990-2009. Calitatea
    Vietii, 21 (1-2), 29-43.
15. Muresan, C. (2010). Romania, Intr-un Stadiu Atipic al Celei de a Doua Tranzitii Demografice.
    Sociologie Romaneasca, 8 (4), 67-77.
16. Oyserman, D., Lee, S. W. S. (2008). Does Culture
    Influence What and How We Think? Effects of Priming Individualism and
    Collectivism. Psychollogical Bulletin, 134 (2), 311-342.
17. Petre, I. (2008). Migraţia Internă şi Satul
    Românesc. Institutul de Sociologie al Academiei Române.
    http://strategia.ncsd.ro/docs/comentarii/ip-mi.pdf.
18. Pitulac, T. (2011). Comunitati. In Vlasceanu,
    L. (ed.), Sociologie, 132-170. Iasi: Polirom.
19. Preston, S. H. (1986). Changing Values and
    Falling Birth Rates. Population and Development Review, 12, 176-195.
20. Robu, V. (2008). Casatoria si Familia –
    Institutii Demodate pentru Romani? Implicatiile Rezultatelor Unui Studiu de
    Teren pentru Psihologul de Familie. Caluschi, M. (ed.), Psihologul de
    Familie. Necesitate în Spaţiul Românesc Contemporan. Iasi: Performantica.
21. Rotariu, T. (2006). Romania and the Second
    Demographic Transition: The Traditional Value System and Low Fertility Rates. International
    Journal of Sociology, 36 (1), 10-27.
22. Rusu, H. (2003). Towards a Theoretical Model of
    Identity. The Sociocultural Identity as Internalization of Religious Values.
    În Voicu, B., Rusu, H. (ed.), Dlobalization, European Integration, and
    Social Development in European Postcommunist Societies, 265-274. Sibiu:
    Psihomedia.
23. Scherer, K. R. (2005). What Are Emotions? And How Can They Be Measured?. Social Science Information, 44
    (4), 695-729.
24. Schwartz, S. H. (2010). Basic Values: How They
    Motivate and Inhibit Prosocial Behavior. American Psychological
    Association: Prosocial Motives Emotions and Behavior The Better Angels of
    Our Nature, Vol. 1, 221-241.
25. Schwartz, S. H., Bardi, A. (1997). Influences of
    Adaptation to Communist Rule on Value Priorities in Eastern Europe. Political
    Psychology, 18 (2), 385-410.
26. Schwartz, S. H., Bardi, A. (2001). Value
    Hierarchies Across Cultures. Journal of Cross-Cultural Psychology, 32
    (3), 268-290.
27. Tapias, M., Glaser, J., Keltner, D., Vasquez, K.,
    Wickens, T. (2007). Emotion and
    Prejudice: Specific Emotions Toward Outgropus. Group Processes and Intergroup Relations, 10 (1), 27-39.
28. Voicu, B. (2001). Pseudo-Modern Romania. Sociologie
    Romaneasca, 3, 35-69.
29. Voicu, B. (2011). Valorile si Sociologia
    Valorilor. In Vlasceanu, L. (ed.), Sociologie, 249-293. Iasi:
    Polirom.
30. Voicu, M., Voicu, B. (2009). Continuities and
    Discontinuities in Social Values in Postcommunist Romania. Studia
    Sociologia, 1, 161-178.
31. Yoshizaki, Y. (1997). The Value Shift of Japanese
    Youth. Comparative Civilizations Review, 35, 1-14.
32. Zhao, Y. (1999). Leaving the Countryside: Rural-To-Urban Migration Decisions in China.
    The American Economic Review, 89 (2),
    281-286. Papers and Proceedings of the One Hundred Eleventh Annual Meeting of
    the American Economic Association.

---